ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5080/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, constatarea legalității clasării lucrării nr. x/06.06.2016, emisă de Agenția Națională de Integritate.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 58 din 4 aprilie 2017, a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului searată că în dosarul nr. x/2016 a formulat o plângere prin care a arătat că în timp ce la Înalta Curte de Casație și Justiție se judeca dosarul cu nr. x/2013 în luna martie 2015 a primit Raportul de evaluare nr. x/16.03.2015, întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care a fost înștiințat despre clasarea lucrării nr. x/06.06.2013. Considerând că prin clasarea lucrării nr. x/06.06.2013, se v-a termina favorabil și procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a prezentat la audieri, ceea ce s-a dovedit a-i fi fatal deoarece a pierdut procesul și apoi și-a pierdut și serviciul. Recurentul-reclamant mai arată că a fost funcționar public și a deținut funcția de șef birou al Centrului Local Săveni, din cadrul A.P.I.A.- Centrul județean Botoșani până pe data de 10.10.2016, dată când a început să-și producă efectele Decizia nr. 183/30.09.2016, emisă de către Centrul Județean APIA Botoșani. Prin această decizie, care este motivată de către directorul executiv al instituției, se susține că în anul 2012 ar fi fost în conflict de interese. Recurentul consideră că atât directorul instituției, cât și comisia de disciplină APIA - Centrul Județean Botoșani, nu au luat în considerare clasarea lucrării nr. x. Se mai precizeaă că în lucrarea nr. x/06.06.2016, emisă de Agenția Natională de Integritate au fost efectuate 2 rapoarte de evaluare: raportul de evaluare nr. x/06.11.2013 privind regimul juridic de interese și raportul de evaluare nr. x/16.03.2015 privind regimul juridic de incompatibilitate. În timp ce Raportul de evaluare nr. x/06.11.2013 privind regimul juridic de interese se judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție, Agenția Națională de Integritate a emis Raportul de Evaluare nr. x/16.03.2015 privind regimul juridic de incompatibilitate prin care s-a dispus clasarea lucrării cu nr. x/06.06.2013 și comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate. Toate demersurile făcute către Agenția Națională de Integritate au eșuat, comunicându-i-se că de fapt lucrarea nu a fost clasată.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că atât excepția nulității cât și recursul sunt nefondate. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Înalta Curte apreciază că excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata Agenția Națională de Integritate, este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant, prin cererea formulată, urmărește constatarea, de către instanță, a intervenirii sau nu a clasării unei lucrări aparținând ANI, în condițiile în care o asemenea cerere nu poate face obiectul de soluționare al instanțelor de judecată, mai ales având în vedere dispozițiile speciale în materie, în ceea ce privește regimul juridic de supunere a controlului judecătoresc a actelor emise de către ANI. Mai mult decât atât, subliniem faptul că, în cazul lucrărilor întreprinse și al actelor administrative emise de ANI, există norme de reglementare specifică în cuprinsul Legii nr. 176/2010, în ceea ce privește supunerea lor controlului judecătoresc, normele generale ale Legii nr. 554/2004 venind în completarea acestor norme speciale. Astfel, conform normelor din Legea nr. 176/2010, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, pot fi contestate la instanța de contencios competentă rapoartele de evaluare care constată o stare de incompatibilitate și rapoartele de evaluare care constată o stare de conflict de interese. În ceea ce privește rapoartele de evaluare prin care se reține clasarea lucrării efectuate de către ANI în cazul unei persoane evaluate, acestea nu pot fi supuse controlului instanțelor de judecată sub niciun aspect. Conform prevederilor din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative: "Art. 22 (1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. (4) Dacă în urma evaluării declaratei de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua. Art. 17 (5) În cazul în care inspectorul de integritate consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. (1), întocmește un raport de evaluare în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul procedurii. Acest raport poate cuprinde, dacă este cazul, mențiuni privind erorile constatate în ceea ce privește întocmirea necorespunzătoare a declarațiilor de avere și sugestii de îndreptare. Raportul de clasare, ca rezultat al unei proceduri de evaluare, atunci când inspectorul de integritate constată inexistența unor elemente care să întrunească o stare de incompatibilitate sau de conflict de interese, nu poate face obiectul unei acțiuni în justiție, cu privire la supunerea unui astfel de raport controlului de legalitate si de oportunitate. La nivelul Agenției Naționale de Integritate, în conformitate cu normele din Legea nr. 176/2010, inspectorul de evaluare declanșează o activitate de evaluare în cadrul unei proceduri denumite generic "lucrare", identificată printr-un număr unic în cadrul sistemului informatic integrat de evidență al instituției. În urma desfășurării activității de evaluare, inspectorul de intergritate încheie fiecare lucrare: - fie printr-un raport de evaluare ce constată starea de incompatibilitate/conflict de interese/avere nejustificată - atunci când sunt identificate elemente in acest sens; - fie printr-un raport de clasare, atunci când elementele incidentelor de integritate nu se confirmă. În cadrul aceleiași lucrări demarate, evaluarea unei persoane dintre cele prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se poate face de către ANI sub toate cele trei aspecte pe care le prevede această lege: • incompatibilitate prin deținerea în cumul a unor funcții publice; • conflict de interese; • incompatibilitate prin dobândirea, în exercițiul funcției publice și împreună cu familia, a unei averi nejustificate. În cea de-a doua și cea de-a treia situație, dacă, în cadrul activității de evaluare, se constată atât existența unor incidente de integritate sub anumite aspecte, cât și lipsa acestora, se procedează în consecință, în sensul în care clasarea va avea în vedere doar acea parte a lucrării pentru care s-a infirmat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese, lucrarea inspectorului rămânând în legalitate și în ființă pentru celelalte aspecte. În cazul recurentului, s-a deschis lucrarea cu nr. x/06.06.2013. În cadrul acesteia, s-a avut în vedere încă de la debut aspectul respectării regimului juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese, pe perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice, de către persoana evaluată A. - funcționar public. În urma desfășurării activității de evaluare, pentru recurentul - reclamant s-au constatat următoarele: - existența unui conflict de interese în sarcina persoanei evaluate - reținut în raportul de evaluare nr. x/06.11.2013; - inexistența unei stări de incompatibilitate în sarcina persoanei evaluate - reținută prin raportul de clasare nr. x/16.03.2015. În cuprinsul acestui din urmă raport, urmare a constatării inexistenței unei incompatibilității, s-a dispus clasarea lucrării nr. x/06.06.2013, întrucât, din perspectiva conflictului de interese, fusese deja emis un raport de evaluare în acest sens. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că recurentul nu solicită anularea unui act administrativ, recunoașterea unui drept pretins sau a unui interes legitim și repararea vreunei pagube ce i-a fost cauzată, ca ipoteză generală, cu aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004, ci interpretarea raportului de evaluare nr. x/16.03.2015, apreciind că această solicitare nu este de competența instanței de contencios administrativ. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.