ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2322/2020

Ședința publică din data de 04 iunie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 6209 din 05 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1397 din 09 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009, ca netimbrată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut, în esență, că revizuentul A. nu a timbrat anticipat cererea de revizuire, acesta fiind legal citat pentru termenul din 05 decembrie 2019 cu mențiunea de a timbra cererea, cu 10 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, obligație căreia nu s-a conformat, în raport de dispozițiile art. 1 și art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Deși revizuentul a susținut că cererea sa este scutită de la plata taxei de timbru, Înalta Curte a apreciat că cererea nu se încadrează în cazurile de scutire prevăzute de lege, dispunând, prin rezoluție, citarea revizuentului cu mențiunea achitării taxei de timbru în valoare de 10 RON, iar acesta nu a formulat cerere de reexaminare a măsurii.

Prin urmare, constatând că nu a fost timbrată anticipat cererea de revizuire, iar revizuentul nu s-a conformat obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din 05 decembrie 2019, când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că nu operează scutirea legală - personală sau după obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, a dispus anularea, ca netimbrată, a cererii de revizuire.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 decembrie 2019, sub număr de dosar x/2019, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 6209 din 5 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 din C. proc. civ. din 1865.

Se invocă de către contestator, în esență, ca prim motiv, faptul că pentru termenul de judecată din 05 decembrie 2019, a fost greșit citat la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție din strada x nr. 25, secția de contencios administrativ și fiscal, sala 2.

Cu privire la cel de al doilea motiv pe care își întemeiază contestația în anulare, învederează că precizarea înscrisă pe citație pentru termenul din 05 decembrie 2019, respectiv de a plăti taxa judiciară de timbru de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON, este nelegală, deoarece obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, care se încadrează în cazurile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale nu a depus întâmpinare la contestația în anulare formulată în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale aplicabile, o va admite, pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Înalta Curte, analizând primul motiv invocat prin contestația în anulare, reține că potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, respectiv să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

În speță, se constată că, pe calea contestației în anulare, contestatorul invocă faptul că, pentru termenul din data de 05 decembrie 2019, în dosarul nr. x/2009, acesta a fost citat pentru a se prezenta la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal situat în București, str. x, sala 2, iar nu la sediul secundar al Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde s-a desfășurat ședința de judecată a secției de contencios administrativ și fiscal, respectiv în București, bd. x, Tronson 1.

Verificând lucrările dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se constată că la dosar este atașată dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu revizuentul pentru termenul din 05 decembrie 2019, acesta fiind citat să se prezinte la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție din București, str. x, sala 2.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 88 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, citația trebuie să cuprindă, între alte mențiuni, arătarea instanței și sediul ei, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității, conform prevederilor art. 88 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

În speță, întrucât procedura de citare a revizuentului pentru termenul de judecată din 05 decembrie 2019, nu a fost legal îndeplinită, din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că revizuentul a fost citat să se prezinte pentru ziua când s-a judecat cererea de revizuire la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție situat în București, str. x, în condițiile în care ședința de judecată s-a desfășurat la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție unde își desfășoară activitatea secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv în București, bd. x, Tronson I, Înalta Curte concluzionează că procedura de citare a părții efectuată pentru acel termen de judecată este afectată de sancțiunea nulității, în sensul dispozițiilor art. 88 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, fiind încălcate cerințele prevăzute la art. 88 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. din 1865.

Înalta Curte, constatând întemeiat motivul contestației în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, apreciază că nu se mai impune examinarea motivului reglementat de art. 318 din C. proc. civ. din 1865, invocat pe calea contestației în anulare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite contestația în anulare și, anulând decizia contestată, va acorda termen în vederea rejudecării revizuirii la data de 05 noiembrie 2020, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 6209 din data de 5 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează Decizia nr. 6209 din data de 5 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și acordă termen pentru rejudecarea revizuirii la data de 05.11.2020, cu citare părți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.