ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2353/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul P.S.P., în calitate de fondator și acționar al N.P. SA, actualmente SC H.R. SRL Tg. Mureș a chemat-o în judecată pe SC H.R. SA și a solicitat anularea H.A.G.E.A. societății N.P. SA din data de 30 iunie 2006 și pe cale de consecință anularea actului constitutiv aprobat în adunarea generală. În subsidiar a solicitat să se constate dreptul său de a se retrage din societatea pârâtă și dreptul de a obține contravaloarea acțiunilor pe care le posedă la această societate. A motivat cererea arătând că, la data de 24 noiembrie 2003, a fost modificat art. 10 din statutul societății, situație în care devine inoperantă clauza acordării dreptului de preemțiune către ceilalți acționari, cesiunea acțiunilor devenind liberă și că în temeiul acestei prevederi a cesionat 10.000 acțiuni SC F.G.C.

SRL al cărui asociat unic este, respectând art. 98 din Legea nr. 31/1990 și art. 10 din statutul societății iar pentru faptul că încheierea pronunțată în dosarul nr. 7910/2003, la data de 21 februarie 2004, a suspendat hotărârea privind modificarea art. 10, nu se produc consecințe asupra cesiunii de acțiuni care a fost încheiată la 3 februarie 2004, drepturile dobândite înainte de suspendarea executării hotărârii și respectiv a anulării hotărârii urmând a fi respectate. A invocat nerespectarea art. 110, 117 alin. (8), art. 61 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, art. 5 alin. (6), art. 7 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată în 2004, în sensul că A.G.A. contestată, a fost ținută fără convocarea tuturor acționarilor respectiv SC F.G.C.

SRL și M.P., convocatorul adunării generale extraordinare neconținând textul integral al modificărilor actului constitutiv, și că acesta nu prevede ca asociați pe SC F.G.C. SRL și M.P., că s-a consemnat necorespunzător aportul în natură al asociaților P.S.P. și H.N., că actul constitutiv nu este semnat de toți asociații, că nu sunt enumerate bunurile aduse ca aport în natură de asociații P.S.P. și H.N., că nu conține referiri privitoare la modul de evaluare a bunurilor aportate de asociații P.S.P. și H.N. A mai precizat că prin H.A.G.E.

atacate, ilegal a fost modificată forma juridică a societății din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, modificare pentru care nu și-a dat acordul, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 ceea ce determină retragerea sa din societate, cu despăgubirile aferente în condițiile legii, solicitând instanței de a desemna un expert autorizat care să evalueze la nivelul standardelor europene și să determine valoarea părților sociale, acțiuni, după depunerea unei declarații scrise și definitive de retragere a sa din societate, cu obligarea pârâtei de a respecta spezele judecății. Prin sentința nr. 65/ C din 27 aprilie 2007, Tribunalul Comercial Mureș a respins cererile incidentale probatorii formulate de către reclamant, având ca obiect constatarea înscrierii în fals a înscrisurilor preconstituite: încheiere de autentificare nr. 969 din 5 martie 1996, sentința civilă nr. 1000 din 8 aprilie 1996 și actul constitutiv al SC H.R.

SRL; a respins acțiunea reclamantului, a menținut validitatea H.A.G.E. din SC H.R. SA din 30 iunie 2006, a admis cererea accesorie promovată de pârâtă în contra reclamantului și a obligat reclamantul acționar minoritar la plata sumei de 5.100 lei către pârâtă, reprezentând cheltuieli judiciare. La termenul de judecată din 16 februarie 2007 instanța a dispus disjungerea judecării petitului 2 din cerere, cu motivarea că, pe de o parte sunt cereri distincte care se exclud reciproc, iar pe de altă parte sunt acțiuni judiciare special reglementate de norme judiciare distincte. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat ca nesusținută defăimarea în fals a înscrisurilor „sentința civilă nr. 1000 din 8 aprilie 1996 pronunțată în dosarul nr. 3993/1996 de Judecătoria Tg.

Mureș”, a înscrisului „act adițional autentificat de notarul public O.V. sub nr. 969 din 5 martie 1996” a înscrisului „act constitutiv din 30 iunie 2006”, anexa nr. 6 pct. 4” a înscrisului „proces verbal nr. 4/1995 în formă olografă” dar și tehnoredactată. În ceea ce privește fondul litigiului instanța de fond a apreciat că executivul societății a îndeplinit formele de convocare a A.G.E.A., a înțeles să alăture convocatorului proiectul actului constitutiv actualizat cu modificările propuse, că la ședința A.G.E.A. au participat acționarii „H.A.”, „H.M.”, „P.B.S.” prin mandatar H.N., lipsind acționarul reclamant și că, cvorumul ședinței a fost de 75,5 % din capitalul social, toți acționarii exprimându-și votul pozitiv asupra propunerilor din convocatorul acestei adunări generale.

A mai reținut instanța că pretinsa cesiune intervenită între reclamant și cesionara SC F.G.C. SRL și P.M.L. nu a devenit opozabilă societății deoarece H.A.G.E. din 24 noiembrie 2003 a fost anulată prin hotărâre judecătorească, fiind menținut dreptul de preemțiune în beneficiul celorlalți acționari și că neconvocarea SC F.G.C. SRL și a pretinsei acționare P.M.L. nu s-a făcut pentru că aceștia nu erau acționari, că actul constitutiv a fost semnat de toți acționarii și că nu sunt susținute motivele referitoare la consemnare necorespunzătoare a realității aporturilor în natură la capitalul social al societății din partea acționarilor P.S.P. și H.N. precum și neenumerarea bunurilor aportate în natură și neindicarea modalității de evaluare a bunurilor aportate în natură de acționarii P.S.P.

și H.N., astfel că art. 110 din Legea nr. 31/1990 republicată a fost respectată, că bunurile ce au reprezentat aporturile în natură au devenit proprietatea societății, acționarii dobândind în schimbul lor acțiunile emise de societate în considerarea acelor aporturi.

De asemenea, au fost respectate și dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 deoarece convocatorul a cuprins integral propunerile de modificare ale actului constitutiv al societății pârâte astfel încât, nu se poate constata nulitatea noului act constitutiv, el reprezentând voința societară exprimată prin votul acționarilor ce dețin împreună 75,5 % din capitalul social al societății, legiuitorul cerând pentru modificarea actelor constitutive doar votul majorității celor prezenți la adunare, iar împrejurarea că un singur acționar minoritar se opune hotărârii luate statutar de majoritatea acționarilor nu poate împiedica executarea acelei hotărâri prin simplul fapt al nesemnării înscrisului ce preconstituie noul act constitutiv astfel cum rezultă din voința societară.

Împotriva acestei sentințe reclamantul P.S.P. a formulat apel care a fost soluționat de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 93/ A din 17 noiembrie 2008, conform căreia apelul a fost respins. Instanța de apel a apreciat că aplicarea art. 165 C. proc. civ. și disjungerea judecății celor două petite a fost legală și temeinică, anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 iunie 2006 fiind supusă dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind judecarea în camera de consiliu, iar cel de al doilea petit referitor la retragerea din societate în raport de art. 134 din Legea nr. 31/1990 fiind supusă unei proceduri de judecată de drept comun se judecă în ședință publică, pe de altă parte judecarea acestui petit ar fi presupus administrarea unui vast probatoriu și ar fi condus la tergiversarea soluționării primului capăt de cerere, criticile aduse încheierii din ședința din 16 februarie 2007 fiind nefondate.

Au fost înlăturate și criticile aduse de apelant încheierii de ședință din 20 aprilie 2007 referitoare la cererea precizatoare a acțiunii, cererile formulate de reclamant nefiind relevante în cauză, reținând că art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede că acțiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator, înscrisul depus de reclamant la 17 aprilie 2007 neconstituind o cerere de chemare în judecată a altor persoane, nefiind îndeplinite cerințele art. 57 C. proc. civ., astfel că cererea precizatoare este în realitate o cerere în probațiune întemeiată art. 172 C. proc. civ., iar menționarea în dispozitivul sentinței a menținerii validității hotărârii A.G.E.A.

din 30 iunie 2006 este o consecință firească a respingerii cererii de anularea H.A.G.E. și nu poate fi vorba de plus petita, neproducând reclamantului vreo vătămare. Instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut corect că s-au respectat dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind conținutul convocatorului precum și semnarea H.A.G., că în mod corect a reținut lipsa eficacității juridice a cesiunilor de acțiuni ale apelantului către SC F.G.C. SRL și P.M.L. efectuate în baza art. 10 modificat, deoarece a fost anulată H.A.G. nr. 28 din 24 noiembrie 2003 care prevedea modificarea art. 10 din statutul SC H.R. SRL în sensul liberalizării cesionării acțiunilor către terți precum și susținerile apelantului cu privire la faptul că nu i s-ar fi cesionat niciodată acțiuni de către foștii acționari SC S. SRL, SC P.C.

și SC B. SRL, infirmate de către actul adițional la contractul de societate autentificat sub nr. 696 din 5 martie 1996 și sentința nr. 1000 din 8 aprilie 1996, necontestate la acea vreme, actul adițional cuprinzând și semnătura reclamantului, instanța reținând corect reaua credință a reclamantului în atacarea înscrisurilor la întocmirea cărora a luat parte și care nu au fost contestate legal timp de 11 ani. În considerentele hotărârii atacate, instanța de apel a apreciat că neparticiparea numitei P.M.L. la ședința din 9 noiembrie 1995 în calitate de reprezentantă a SC B. SRL nu-i aduce nicio vătămare reclamantului, contestarea celor consemnate neputând s-o facă decât reprezentantul și cel reprezentat iar cu privire la încălcarea dreptului reclamantului la apel într-un termen rezonabil nu constituie motiv de apel, acesta excedând cadrului procesual.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamantul a declarat recurs solicitând, pe excepție, ca în temeiul art. 2 din Decretul nr. 167/1958 să se constate nulitatea absolută a actelor juridice, respectiv înscrisul anexa 6.4 și a celor din înscrisul autentificat cu încheierea nr. 696 din 5 martie 1995, ca înscrisuri depuse în probațiune de către SC H.R. SRL. A solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii sale și privitor la excepția necitării în judecarea fondului a acționarului minoritar H.N. ca persoană având același interes cu reclamantul a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție respectiv decizia nr. 2764/2003 pronunțată în dosarul 6712/2001.

În legătură cu incidentele privitoare la defăimarea în fals a înscrisurilor depuse în probațiune de către pârâta SC H.R. SRL a susținut că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și greșita aplicare a legii iar în legătură cu înscrisul anexa 6.4 care nu este semnat de recurent, instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art. 1177 C. civ. și art. 177 C. proc. civ., precum și art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, același temei fiind încălcat în soluționarea motivului de apel referitor la cesiunea acțiunilor de la alți acționari și aportarea la capitalul social al aportului în natură, cesiunea fiind reglementată de art. 98 din Legea nr. 31/1990 iar aportul în natură reglementat de art. 210 și art. 215 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, a invocat interpretarea greșită a art. 1177 C. civ. și în soluționarea cererii referitoare la înscrisul autentificat cu încheierea de autentificare nr. 696 din 5 martie 1996. Recursul este nefondat. Întrucât recurentul nu a invocat temeiul de drept în baza căruia a solicitat modificarea deciziei atacate, Curtea, analizând motivele de recurs, constată că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., urmând a analiza motivele grupate pe temeiurile de drept reținute. Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului se constată că instanța de apel corect a reținut că citarea numitului H.N.

nu era necesară în cauză întrucât conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, acțiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea pârâtă, și că reclamantul niciodată nu și-a precizat cererea în sensul chemării în judecată a numitului H.N. Se constată că, în data de 17 aprilie 2004, reclamantul a formulat precizări la acțiune, nesolicitând chemarea în judecată a numitului H.N., cerințele art. 57 C. proc. civ., nefiind îndeplinite în cauză. Dacă ar fi fost citat numitul H.N. în condițiile în care reclamantul a precizat în cererea sa că se judecă în contradictoriu doar cu SC H.R. SRL, instanța ar fi încălcat principiul disponibilității reclamantului și ar fi pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 105 C. proc.

civ., or în cauză judecătorii au respectat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. În ceea ce privește jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, invocată de reclamant prin exemplificarea deciziei nr. 2764/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, se constată că aceasta se referă la părți în litigiu pentru care, conform art. 85 C. proc. civ., este obligatorie citarea, dar în speță, H.N. nu este parte în cauză, acesta nefiind chemat în judecată de către reclamant și nici nu a intervenit în proces într-una din forme de intervenție prevăzute de art. 49 și urm. C. proc.

civ. Ca urmare motivul invocat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu-și găsește suport legal, urmând a fi respins. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează situația când hotărârea atacată poate fi modificată și anume când aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Art. 177 alin. (1) C. proc. civ., prevede că acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată, este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura iar art. 178 C. proc. civ., prevede că atunci când una din părți declară că nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisurilor. Invocând aceste dispoziții legale reclamantul a defăimat, în temeiul art. 181 C. proc.

civ., „anexa 6.4”, „încheierea de autentificare nr. 696 din 5 martie 1996” situație față de care președintele instanței de fond a constatat prin proces verbal, starea materială a acestor înscrisuri, semnându-le spre neschimbare, reținând corect prin încheierea din camera de consiliu din 15 decembrie 2006 că verificarea de scripte presupune nerecunoașterea semnăturii, fie a scrisului de pe înscris ce i se opune unui împuternicit, și cum înscrisurile defăimate poartă semnătura unei alte persoane decât reclamantul, care nu tăgăduiește nicidecum semnătura de pe actele semnate, a apreciat corect incidentul procedural ca fiind circumscris art. 180 și urm. C. proc.

civ., iar prin încheierea din 20 aprilie 2007 a reținut că înscrisurile sunt tehnoredactate fără a suferi alterări materiale astfel încât nu pot fi supuse procedurii incidentale cu privire la defăimarea ca fals a înscrisurilor, motiv pentru care legal a respins cererile reclamantului formulate conform art. 177 și urm. C. proc. civ., cererile acestuia sugerând o intenție de tergiversare a pricinii și încălcare a dispozițiilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990 care impun acționarilor să-și exercite drepturile cu bună credință. Reclamantul nu a justificat nicio vătămare a sa în raport de anexa 6.4 care este o cerere de înscriere la O.R.C. formulată în temeiul Hotărârii A.G.A din 5 martie 2006. În considerarea celor de mai sus se va respinge și motivul de recurs privitor la defăimarea înscrisurilor, Curtea constatând că cele două instanțe au aplicat corect dispozițiile art. 177 și urm. C. proc.

civ., în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1177 C. civ. De reținut este și faptul că pârâta nu s-a opus retragerii reclamantului din societate, dar nu și-a exprimat niciun acord cu privire la întinderea drepturilor rezultate din retragere. De altfel, în cel de al doilea petit al cererii reclamantul a solicitat constatarea dreptului său de a se retrage din societate și a dreptului de a obține de la societate despăgubiri care să fie calculate de un expert, neprecizând cuantumul acestora. Or pârâta nu putea să recunoască o sumă care nu a fost determinată, așa încât instanța nu era în drept să aplice art. 270 C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri parțiale și nici a art. 295 alin. (1) C. proc.

civ. Recurentul a precizat că instanța a încălcat dispozițiile art. 117, 123 alin. (3), art. 177 alin. (1), art. 98, 210 și 215 din Legea nr. 31/1990 însă nu a făcut dovada încălcării acestor prevederi, astfel că și sub acest aspect motivul invocat nu poate constitui temei pentru modificarea hotărârii atacate, instanța de apel reținând corect că reclamantul a fost convocat cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocatorul întrunind toate condițiile cerute de lege și că neconvocarea celorlalți acționari nu poate fi atacată decât de către aceștia, dacă au fost vătămați într-un drept de-al lor, reclamantul neavând mandat pentru a formula acțiune în numele lor. Așa cum rezultă din procesul verbal a A.G.E.A.

din 30 iunie 2006 la adunarea generală au fost prezenți toți ceilalți acționari iar hotărârea a avut votul majorității cerute de lege, astfel încât corect cele două instanțe s-au pronunțat asupra legalității acestei hotărâri. Pentru aceleași motive se va respinge și cererea de intervenție în interesul recurentului reclamant, formulată SC F.G.C. În conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Cum intimata SC H.R. SRL a solicitat cheltuieli de judecată dovedite cu chitanța aflată la dosarul de recurs, cererea acesteia urmează a fi admisă, urmând ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.P. împotriva deciziei nr. 93/ A din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș secția comercială de contencios administrativ și fiscal și cererea de intervenție formulată de SC F.G.C. Obligă recurentul să plătească intimatei SC H.R. SRL Târgu Mureș suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.