ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2353/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2353/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamantul P.S.P., în

calitate de fondator și acționar al N.P. SA, actualmente SC H.R. SRL Tg. Mureș

a chemat-o în judecată pe SC H.R. SA și a solicitat anularea H.A.G.E.A. societății

N.P. SA din data de 30 iunie 2006 și pe cale de consecință anularea actului

constitutiv aprobat în adunarea generală. În subsidiar a solicitat să se

constate dreptul său de a se retrage din societatea pârâtă și dreptul de a

obține contravaloarea acțiunilor pe care le posedă la această societate.

A motivat cererea arătând că,

la data de 24 noiembrie 2003, a fost modificat art. 10 din statutul societății,

situație în care devine inoperantă clauza acordării dreptului de preemțiune

către ceilalți acționari, cesiunea acțiunilor devenind liberă și că în temeiul

acestei prevederi a cesionat 10.000 acțiuni SC F.G.C. SRL al cărui asociat unic

este, respectând art. 98 din Legea nr. 31/1990 și art. 10 din statutul

societății iar pentru faptul că încheierea pronunțată în dosarul nr. 7910/2003,

la data de 21 februarie 2004, a suspendat hotărârea privind modificarea art. 10,

nu se produc consecințe asupra cesiunii de acțiuni care a fost încheiată la 3

februarie 2004, drepturile dobândite înainte de suspendarea executării

hotărârii și respectiv a anulării hotărârii urmând a fi respectate. A invocat

nerespectarea art. 110, 117 alin. (8), art. 61 alin. (1) și (2) din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, art. 5 alin. (6), art. 7 lit. d)

din Legea nr. 31/1990 republicată în 2004, în sensul că A.G.A. contestată, a

fost ținută fără convocarea tuturor acționarilor respectiv SC F.G.C. SRL și M.P.,

convocatorul adunării generale extraordinare neconținând textul integral al

modificărilor actului constitutiv, și că acesta nu prevede ca asociați pe SC F.G.C.

SRL și M.P., că s-a consemnat necorespunzător aportul în natură al asociaților

P.S.P. și H.N., că actul constitutiv nu este semnat de toți asociații, că nu

sunt enumerate bunurile aduse ca aport în natură de asociații P.S.P. și H.N.,

că nu conține referiri privitoare la modul de evaluare a bunurilor aportate de

asociații P.S.P. și H.N.

A mai precizat că prin H.A.G.E.

atacate, ilegal a fost modificată forma juridică a societății din societate pe

acțiuni în societate cu răspundere limitată, modificare pentru care nu și-a dat

acordul, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990

ceea ce determină retragerea sa din societate, cu despăgubirile aferente în

condițiile legii, solicitând instanței de a desemna un expert autorizat care să

evalueze la nivelul standardelor europene și să determine valoarea părților

sociale, acțiuni, după depunerea unei declarații scrise și definitive de

retragere a sa din societate, cu obligarea pârâtei de a respecta spezele

judecății.

Prin sentința nr. 65/ C din

27 aprilie 2007, Tribunalul Comercial Mureș a respins cererile incidentale

probatorii formulate de către reclamant, având ca obiect constatarea înscrierii

în fals a înscrisurilor preconstituite: încheiere de autentificare nr. 969 din

5 martie 1996, sentința civilă nr. 1000 din 8 aprilie 1996 și actul constitutiv

al SC H.R. SRL; a respins acțiunea reclamantului, a menținut validitatea H.A.G.E.

din SC H.R. SA din 30 iunie 2006, a admis cererea accesorie promovată de pârâtă

în contra reclamantului și a obligat reclamantul acționar minoritar la plata

sumei de 5.100 lei către pârâtă, reprezentând cheltuieli judiciare.

La termenul de judecată din

16 februarie 2007 instanța a dispus disjungerea judecării petitului 2 din

cerere, cu motivarea că, pe de o parte sunt cereri distincte care se exclud

reciproc, iar pe de altă parte sunt acțiuni judiciare special reglementate de

norme judiciare distincte.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a constatat ca nesusținută defăimarea în fals a înscrisurilor

„sentința civilă nr. 1000 din 8 aprilie 1996 pronunțată în dosarul nr. 3993/1996

de Judecătoria Tg. Mureș”, a înscrisului „act adițional autentificat de notarul

public O.V. sub nr. 969 din 5 martie 1996” a înscrisului „act constitutiv din

30 iunie 2006”, anexa nr. 6 pct. 4” a înscrisului „proces verbal nr. 4/1995 în

formă olografă” dar și tehnoredactată.

În ceea ce privește fondul

litigiului instanța de fond a apreciat că executivul societății a îndeplinit

formele de convocare a A.G.E.A., a înțeles să alăture convocatorului proiectul

actului constitutiv actualizat cu modificările propuse, că la ședința A.G.E.A.

au participat acționarii „H.A.”, „H.M.”, „P.B.S.” prin mandatar H.N., lipsind

acționarul reclamant și că, cvorumul ședinței a fost de 75,5 % din capitalul

social, toți acționarii exprimându-și votul pozitiv asupra propunerilor din

convocatorul acestei adunări generale. A mai reținut instanța că pretinsa

cesiune intervenită între reclamant și cesionara SC F.G.C. SRL și P.M.L. nu a

devenit opozabilă societății deoarece H.A.G.E. din 24 noiembrie 2003 a fost

anulată prin hotărâre judecătorească, fiind menținut dreptul de preemțiune în

beneficiul celorlalți acționari și că neconvocarea SC F.G.C. SRL și a pretinsei

acționare P.M.L. nu s-a făcut pentru că aceștia nu erau acționari, că actul

constitutiv a fost semnat de toți acționarii și că nu sunt susținute motivele

referitoare la consemnare necorespunzătoare a realității aporturilor în natură

la capitalul social al societății din partea acționarilor P.S.P. și H.N. precum

și neenumerarea bunurilor aportate în natură și neindicarea modalității de

evaluare a bunurilor aportate în natură de acționarii P.S.P. și H.N., astfel că

art. 110 din Legea nr. 31/1990 republicată a fost respectată, că bunurile ce au

reprezentat aporturile în natură au devenit proprietatea societății, acționarii

dobândind în schimbul lor acțiunile emise de societate în considerarea acelor

aporturi. De asemenea, au fost respectate și dispozițiile art. 117 din Legea nr.

31/1990 deoarece convocatorul a cuprins integral propunerile de modificare ale

actului constitutiv al societății pârâte astfel încât, nu se poate constata

nulitatea noului act constitutiv, el reprezentând voința societară exprimată

prin votul acționarilor ce dețin împreună 75,5 % din capitalul social al

societății, legiuitorul cerând pentru modificarea actelor constitutive doar

votul majorității celor prezenți la adunare, iar împrejurarea că un singur

acționar minoritar se opune hotărârii luate statutar de majoritatea

acționarilor nu poate împiedica executarea acelei hotărâri prin simplul fapt al

nesemnării înscrisului ce preconstituie noul act constitutiv astfel cum rezultă

din voința societară.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul P.S.P. a formulat apel care a fost soluționat de Curtea de Apel Tg.

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

93/ A din 17 noiembrie 2008, conform căreia apelul a fost respins.

Instanța de apel a apreciat

că aplicarea art. 165 C. proc. civ. și disjungerea judecății celor două petite

a fost legală și temeinică, anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 iunie 2006 fiind

supusă dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind judecarea în camera

de consiliu, iar cel de al doilea petit referitor la retragerea din societate

în raport de art. 134 din Legea nr. 31/1990 fiind supusă unei proceduri de

judecată de drept comun se judecă în ședință publică, pe de altă parte

judecarea acestui petit ar fi presupus administrarea unui vast probatoriu și ar

fi condus la tergiversarea soluționării primului capăt de cerere, criticile

aduse încheierii din ședința din 16 februarie 2007 fiind nefondate.

Au fost înlăturate și

criticile aduse de apelant încheierii de ședință din 20 aprilie 2007

referitoare la cererea precizatoare a acțiunii, cererile formulate de reclamant

nefiind relevante în cauză, reținând că art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede

că acțiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată

prin administrator, înscrisul depus de reclamant la 17 aprilie 2007

neconstituind o cerere de chemare în judecată a altor persoane, nefiind îndeplinite

cerințele art. 57 C. proc. civ., astfel că cererea precizatoare este în

realitate o cerere în probațiune întemeiată art. 172 C. proc. civ., iar

menționarea în dispozitivul sentinței a menținerii validității hotărârii A.G.E.A.

din 30 iunie 2006 este o consecință firească a respingerii cererii de anularea

H.A.G.E. și nu poate fi vorba de plus petita, neproducând reclamantului vreo

vătămare.

Instanța de apel a apreciat

că instanța de fond a reținut corect că s-au respectat dispozițiile art. 117

din Legea nr. 31/1990 privind conținutul convocatorului precum și semnarea H.A.G.,

că în mod corect a reținut lipsa eficacității juridice a cesiunilor de acțiuni

ale apelantului către SC F.G.C. SRL și P.M.L. efectuate în baza art. 10

modificat, deoarece a fost anulată H.A.G. nr. 28 din 24 noiembrie 2003 care

prevedea modificarea art. 10 din statutul SC H.R. SRL în sensul liberalizării

cesionării acțiunilor către terți precum și susținerile apelantului cu privire

la faptul că nu i s-ar fi cesionat niciodată acțiuni de către foștii acționari

SC S. SRL, SC P.C. și SC B. SRL, infirmate de către actul adițional la

contractul de societate autentificat sub nr. 696 din 5 martie 1996 și sentința nr.

1000 din 8 aprilie 1996, necontestate la acea vreme, actul adițional cuprinzând

și semnătura reclamantului, instanța reținând corect reaua credință a

reclamantului în atacarea înscrisurilor la întocmirea cărora a luat parte și

care nu au fost contestate legal timp de 11 ani.

În considerentele hotărârii

atacate, instanța de apel a apreciat că neparticiparea numitei P.M.L. la

ședința din 9 noiembrie 1995 în calitate de reprezentantă a SC B. SRL nu-i

aduce nicio vătămare reclamantului, contestarea celor consemnate neputând s-o

facă decât reprezentantul și cel reprezentat iar cu privire la încălcarea

dreptului reclamantului la apel într-un termen rezonabil nu constituie motiv de

apel, acesta excedând cadrului procesual.

Împotriva deciziei instanței

de apel reclamantul a declarat recurs solicitând, pe excepție, ca în temeiul art.

2 din Decretul nr. 167/1958 să se constate nulitatea absolută a actelor

juridice, respectiv înscrisul anexa 6.4 și a celor din înscrisul autentificat

cu încheierea nr. 696 din 5 martie 1995, ca înscrisuri depuse în probațiune de

către SC H.R. SRL.

A solicitat admiterea

recursului și modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii

cererii sale și privitor la excepția necitării în judecarea fondului a

acționarului minoritar H.N. ca persoană având același interes cu reclamantul a

invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție respectiv decizia nr.

2764/2003 pronunțată în dosarul 6712/2001.

În legătură cu incidentele

privitoare la defăimarea în fals a înscrisurilor depuse în probațiune de către

pârâta SC H.R. SRL a susținut că hotărârea instanței de apel este lipsită de

temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și greșita aplicare a legii iar în

legătură cu înscrisul anexa 6.4 care nu este semnat de recurent, instanța a

încălcat dispozițiile imperative ale art. 1177 C. civ. și art. 177 C. proc.

civ., precum și art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, același temei fiind

încălcat în soluționarea motivului de apel referitor la cesiunea acțiunilor de

la alți acționari și aportarea la capitalul social al aportului în natură,

cesiunea fiind reglementată de art. 98 din Legea nr. 31/1990 iar aportul în

natură reglementat de art. 210 și art. 215 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, a invocat

interpretarea greșită a art. 1177 C. civ. și în soluționarea cererii

referitoare la înscrisul autentificat cu încheierea de autentificare nr. 696

din 5 martie 1996.

Recursul este nefondat.

Întrucât recurentul nu a

invocat temeiul de drept în baza căruia a solicitat modificarea deciziei

atacate, Curtea, analizând motivele de recurs, constată că acestea pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., urmând a analiza

motivele grupate pe temeiurile de drept reținute.

Potrivit art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., hotărârea poate fi modificată când instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului se constată că instanța de apel corect a reținut că citarea

numitului H.N. nu era necesară în cauză întrucât conform art. 132 din Legea nr.

31/1990, acțiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea pârâtă,

și că reclamantul niciodată nu și-a precizat cererea în sensul chemării în

judecată a numitului H.N.

Se constată că, în data de

17 aprilie 2004, reclamantul a formulat precizări la acțiune, nesolicitând

chemarea în judecată a numitului H.N., cerințele art. 57 C. proc. civ., nefiind

îndeplinite în cauză.

Dacă ar fi fost citat

numitul H.N. în condițiile în care reclamantul a precizat în cererea sa că se

judecă în contradictoriu doar cu SC H.R. SRL, instanța ar fi încălcat

principiul disponibilității reclamantului și ar fi pronunțat o hotărâre cu

încălcarea dispozițiilor art. 105 C. proc. civ., or în cauză judecătorii au

respectat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în

toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății”.

În ceea ce privește

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, invocată

de reclamant prin exemplificarea deciziei nr. 2764/2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, se constată că aceasta se referă la

părți în litigiu pentru care, conform art. 85 C. proc. civ., este obligatorie

citarea, dar în speță, H.N. nu este parte în cauză, acesta nefiind chemat în

judecată de către reclamant și nici nu a intervenit în proces într-una din

forme de intervenție prevăzute de art. 49 și urm. C. proc. civ.

Ca urmare motivul invocat în

temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu-și găsește suport legal, urmând a fi

respins.

Art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reglementează situația când hotărârea atacată poate fi modificată și

anume când aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Art. 177 alin. (1) C. proc.

civ., prevede că acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată, este

dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura iar art. 178 C.

proc. civ., prevede că atunci când una din părți declară că nu recunoaște fie

scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisurilor.

Invocând aceste dispoziții

legale reclamantul a defăimat, în temeiul art. 181 C. proc. civ., „anexa 6.4”,

„încheierea de autentificare nr. 696 din 5 martie 1996” situație față de care

președintele instanței de fond a constatat prin proces verbal, starea materială

a acestor înscrisuri, semnându-le spre neschimbare, reținând corect prin

încheierea din camera de consiliu din 15 decembrie 2006 că verificarea de

scripte presupune nerecunoașterea semnăturii, fie a scrisului de pe înscris ce

i se opune unui împuternicit, și cum înscrisurile defăimate poartă semnătura

unei alte persoane decât reclamantul, care nu tăgăduiește nicidecum semnătura

de pe actele semnate, a apreciat corect incidentul procedural ca fiind

circumscris art. 180 și urm. C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 aprilie

2007 a reținut că înscrisurile sunt tehnoredactate fără a suferi alterări

materiale astfel încât nu pot fi supuse procedurii incidentale cu privire la

defăimarea ca fals a înscrisurilor, motiv pentru care legal a respins cererile

reclamantului formulate conform art. 177 și urm. C. proc. civ., cererile

acestuia sugerând o intenție de tergiversare a pricinii și încălcare a

dispozițiilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990 care impun

acționarilor să-și exercite drepturile cu bună credință.

Reclamantul nu a justificat

nicio vătămare a sa în raport de anexa 6.4 care este o cerere de înscriere la

O.R.C. formulată în temeiul Hotărârii A.G.A din 5 martie 2006.

În considerarea celor de mai

sus se va respinge și motivul de recurs privitor la defăimarea înscrisurilor,

Curtea constatând că cele două instanțe au aplicat corect dispozițiile art. 177

și urm. C. proc. civ., în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1177 C.

civ.

De reținut este și faptul că

pârâta nu s-a opus retragerii reclamantului din societate, dar nu și-a exprimat

niciun acord cu privire la întinderea drepturilor rezultate din retragere. De

altfel, în cel de al doilea petit al cererii reclamantul a solicitat

constatarea dreptului său de a se retrage din societate și a dreptului de a

obține de la societate despăgubiri care să fie calculate de un expert,

neprecizând cuantumul acestora. Or pârâta nu putea să recunoască o sumă care nu

a fost determinată, așa încât instanța nu era în drept să aplice art. 270 C.

proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri parțiale și nici a art. 295 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurentul a precizat că

instanța a încălcat dispozițiile art. 117, 123 alin. (3), art. 177 alin. (1), art.

98, 210 și 215 din Legea nr. 31/1990 însă nu a făcut dovada încălcării acestor

prevederi, astfel că și sub acest aspect motivul invocat nu poate constitui

temei pentru modificarea hotărârii atacate, instanța de apel reținând corect că

reclamantul a fost convocat cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr.

31/1990, convocatorul întrunind toate condițiile cerute de lege și că

neconvocarea celorlalți acționari nu poate fi atacată decât de către aceștia,

dacă au fost vătămați într-un drept de-al lor, reclamantul neavând mandat

pentru a formula acțiune în numele lor.

Așa cum rezultă din procesul

verbal a A.G.E.A. din 30 iunie 2006 la adunarea generală au fost prezenți toți

ceilalți acționari iar hotărârea a avut votul majorității cerute de lege,

astfel încât corect cele două instanțe s-au pronunțat asupra legalității

acestei hotărâri.

Pentru aceleași motive se va

respinge și cererea de intervenție în interesul recurentului reclamant,

formulată SC F.G.C.

În conformitate cu art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată”.

Cum intimata SC H.R. SRL a

solicitat cheltuieli de judecată dovedite cu chitanța aflată la dosarul de

recurs, cererea acesteia urmează a fi admisă, urmând ca recurentul să fie

obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.S.P. împotriva deciziei nr. 93/ A din 17 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș secția comercială de contencios administrativ și

fiscal și cererea de intervenție formulată de SC F.G.C.

Obligă recurentul să

plătească intimatei SC H.R. SRL Târgu Mureș suma de 3.000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.