Secțiunea a doua Cerere nr. 21279/04 prezentată de Fadime ÖNBAKAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișl Karakaș, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 11 mai 2004, având în vedere decizia Curții de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție și, după ce a deliberat, face următoarea decizie făcând apel la reclamantă, Fadime Önbakan, este un resortisant turc, născut în 1928 și rezident în La 15 august 1995, recurenta sesiza justiția unei acțiuni prin reducerea acțiunilor de moștenire care reveneau celorlalți moștenitori ai aceleiași succesiuni și susținea că, în timpul vieții sale, cuju-ul lor a transferat în mod fraudulos proprietatea asupra anumitor proprietăți imobiliare altor moștenitori. În timpul procedurii, administrația publică a expropriat unele dintre aceste proprietăți imobiliare. Prin hotărârea din 18 noiembrie 2003 și după ce a efectuat mai multe expertize, Tribunalul de Mare Instanță din Küçükçekmece a acordat recurentei câștig de cauză și i-a acordat, cu titlu compensatoriu, o sumă de 327 500 000 Cărți turcești [aproximativ 193 EUR] corespunzătoare părții de moștenire pe care ar fi trebuit să o achiziționeze. Potrivit recurentei, această sumă corespundea valorii bunurilor în cauză la data sesizării instanței. Recurenta nu a formulat recurs la Curtea de Casație împotriva acestei hotărâri. Astfel, aceasta a devenit definitivă la data adoptării sale. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plângea de durata procedurii și a invocat, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unor căi de atac în dreptul intern pentru a contesta durata unei proceduri. 1, reclamanta a susținut că, după sesizarea instanțelor interne, bunurile în cauză fuseseră expropriate și că instanța nu luase în considerare acest fapt în hotărârea sa și pretindea, de asemenea, că instanța a calculat valoarea bunurilor la data sesizării și nu la data hotărârii. Curtea subliniază că nu mai este necesar să se examineze acțiunea formulată de recurentă din următoarele motive: în primul rând, Curtea amintește că, la 10 septembrie 2007, a decis să comunice cererea guvernului. La 3 martie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 15 martie 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile în răspuns înainte de 25 aprilie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 23 mai 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat și că nu a fost solicitată nicio prelungire a termenului respectiv. Comisia a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a ajuns la destinație la data de 19 iunie 2008 și că, în pofida unui aviz de trecere care i-a fost adresat, recurenta nu s-a prezentat la oficiul poștal în termenul stabilit pentru a o retrage. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale care să impună continuarea examinării cererii; prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte
Requête n
o
21279/04
présentée par Fadime ÖNBAKAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 23 septembre 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Antonella Mularoni,
Ireneu Cabral Barreto,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Sally Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 11 mai 2004,
Vu la décision de la Cour d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention et,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Fadime Önbakan, est une ressortissante turque, née en 1928 et résidant à İstanbul. Elle était représentée devant la Cour par M
e
M.
Baykal, avocat à İstanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») était représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 15 août 1995, la requérante saisit la justice d'une action en réduction des parts d'héritage revenant aux autres héritiers d'une même succession.
Elle prétendait que leur
de cujus
, de son vivant, avait frauduleusement transféré la propriété de certains biens immobiliers aux autres héritiers.
Pendant la procédure, l'administration publique expropria certains de ces biens immobiliers.
Par un jugement du 18 novembre 2003 et après avoir procédé à plusieurs expertises, le tribunal de grande instance de Küçükçekmece donna gain de cause à la requérante. Il lui accorda, à titre compensatoire, un montant de 327
500
000
livres turques [environ 193 euros] correspondant à la part d'héritage qu'elle aurait dû acquérir. Selon la requérante, ce montant correspondait à la valeur des biens en cause à la date de saisine du tribunal.
La requérante n'a pas formé de pourvoi devant la Cour de cassation contre ce jugement. Celui-ci devint ainsi définitif à la date de son adoption.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée de la procédure.
Elle alléguait en outre une violation de l'article 13 de la Convention en raison de l'absence de voies de recours en droit interne pour contester la durée d'une procédure.
Invoquant enfin l'article 1 du Protocole n
o
1, la requérante alléguait une violation de son droit au respect de ses biens. Elle soutenait qu'après la saisine des juridictions internes, les biens en cause avaient été expropriés et que le tribunal n'avait pas pris en considération ce fait dans son jugement. Elle prétendait également que le tribunal avait calculé la valeur des biens à la date de saisine et non à la date du jugement.
La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.
Elle rappelle d'abord que, le 10 septembre 2007, elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Le 3 mars 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 15 mars 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 25 avril 2008
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 23 mai 2008, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'aucune prorogation de ce délai n'a été sollicitée. Elle a indiqué qu'aux termes de l'article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête.
Elle relève par ailleurs que cette lettre est arrivée à destination le 19
juin 2008 et que, malgré un avis de passage qui lui avait été adressé, la partie requérante ne s'est pas présentée au bureau de poste dans le délai imparti afin de la retirer.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente