CtEDO 16.12.2008 Auto

SOGUT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SOGUT c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 33098/04 prezentate de Fayik SÖÕÜT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 decembrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 iulie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, recurentul, dl Fayik Söćüt, este un cetățean turc, născut în 1958 și rezident în Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Erdem, avocat în Ankara. În 1994, reclamantul s-a înscris la un proiect pus în aplicare de primăria Keçiören (adică administrația) pentru a deveni proprietar al unei case. În acest sens, el a plătit suma de 8 500 de dolari. La 24 ianuarie 2003, reclamantul a intentat la Tribunalul de Mare Instanță din Ankara o acțiune în despăgubire împotriva administrației. La 14 octombrie 2003, tribunalul a acordat reclamantului câștig de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o sumă de 7 200 000 000 TRL (4 387 EUR) ca despăgubiri, împreună cu dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 24 ianuarie 2003, data depunerii cererii. Reclamantul a inițiat procedura de executare forțată. La 18 mai 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Primăria a efectuat plata indemnizației în șase tranșe: 3 decembrie 2004 (480 800 000 TRL), 7 martie 2005 (685 000 TRL), 5 aprilie 2005 (685 500 000 TRL), 19 aprilie 2005 (14 800 000 TRL), 6 decembrie 2005 (422 000 TRL) și 8 decembrie 2005 (480 800 000 TRL). Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Turcia (n 27150/02, §§§ [39], 31 iulie 2007). GRIFS invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale din cauza lipsei de plată de către municipalitate a indemnizațiilor care i-au fost acordate prin hotărâre. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de durata procedurii. Pe baza acelorași fapte, acesta invocă în sfârșit o încălcare a articolelor 2 și 13 din Convenție. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile rezultate din neplata de către municipalitatea Keçiören a indemnizațiilor care i-au fost acordate printr-o decizie judecătorească. Astfel, art. 1 din Protocolul nr. 1 este formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi Guvernul contestă orice încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție, în măsura în care autoritățile interne și-au achitat sumele datorate, susține în special că reclamantul și-a pierdut calitatea de victimă și că litigiul a fost soluționat în dreptul intern, deoarece a obținut plata sumelor datorate. În cazul de față, Curtea subliniază că prezenta cerere face parte dintr-o serie de cereri referitoare la fapte și obiecțiuni similare și în care a avut deja ocazia să se pronunțe (Fil și alții c. Turcia (dec.), n 32146/03, n 32151/03, n 32157/03, n 32158/03, n 321603 și n 32161/03, 30 august 2007, Mo 368/olkoç și alții c. Turcia (dec.), n 31195/03, n 3119/03, n 31201/03 și n 872/04, 15 mai 2007). Având în vedere similitudinea situației în cauză, în speță nu s-ar putea abate de la abordarea adoptată în deciziile menționate anterior. În această privință, având în vedere documentele din dosar și informațiile furnizate de guvern, Curtea constată în primul rând că autoritățile municipale au efectuat executarea hotărârii pronunțate de instanța națională prin plata sumei de care erau obligate. În conformitate cu metoda de calcul pe care a stabilit-o, care ia în considerare efectele inflației, Curtea constată ulterior că întârzierea luată de administrație nu a avut drept consecință prejudiciul financiar suferit de solicitant. Prin urmare, Comisia consideră că argumentul său ar trebui respins ca fiind vădit nefondat în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de durata procedurii. Pe baza acelorași fapte, acesta invocă în sfârșit o încălcare a articolelor 2 și 13 din Convenție. Curtea arată că aceste obiecții sunt strâns legate de obiecțiile întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 3 alin. (3) și (4) din Convenție. În consecință, cererea trebuie respinsă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă