ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5277/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la 7 aprilie 2015 sub nr. x/2015 și precizată ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 858 mp, aflat în raza Municipiului Dorohoi, județul Botoșani, reprezentând diferența dintre suprafața de teren înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 31 martie 1994, la poziția 5 și suprafața deținută în fapt, valoarea obiectului acțiunii fiind estimată la suma de 3.000 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 și art. 111 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1506 din 27 septembrie 2016, Judecătoria Dorohoi a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 1482 din 6 decembrie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 129 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 17 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1482 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Botoșani este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1482 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.