CtEDO 23.09.2008 Auto

GUL ET BEDIR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevables
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GUL ET BEDIR c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 5576/02 și 10007/02 prezentate de Sedat GÜL și Serfinaz BED și a lui Sally Dolle, graffière de section, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 10 și, respectiv, 21 decembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, domnul Sedat Gül și domnul Serfinaz Bedir sunt doi cetățeni turci, născuți în 1959 și 1978 și care își au reședința în Ayd Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, reclamanții lucrau ca lucrători contractuali la municipalitatea Didim și tocmai își vedeau contractele reziliate. Bedir și la 7 octombrie 1999 dl Gül au sesizat instanța de lucru din Didim cu privire la acțiunile de obținere a plății indemnizațiilor de vechime și de concediere. Tribunalul de lucru a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat municipalitatea la plata indemnizațiilor. La 18 aprilie 2003, Curtea de Casație a infirmat hotărârile atacate pe motiv că indemnizațiile acordate nu erau însoțite de dobândă moratorie. La 19 septembrie 2003, tribunalul de lucru s-a conformat hotărârilor Curții de Casație și a acordat reclamanților indemnizații însoțite de dobânzi moratorii de la data sesizării instanțelor de muncă. La 21 mai 2004, municipalitatea a plătit reclamanților indemnizațiile acordate. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor în fața instanțelor naționale și subliniază în acest sens perioada de timp scursă între pronunțarea mecanismelor hotărârilor pronunțate de instanța de lucru din Didim și intervenția hotărârilor motivate. În plus, reclamanții susțin că lipsa unei căi de atac interne pentru a-și susține obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii constituie o încălcare a articolului 13 din convenție. ÎN DREPT, având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară asocierea acestora și decide să le examineze în comun. Primul motiv al reclamanților se referă la durata procedurilor care au început la 7 iulie 1999 pentru domnul Gül și la 7 octombrie 1999 pentru domnul Bedir și s-au încheiat la 19 septembrie 2003, prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de lucru din Didim. Prin urmare, acestea au durat aproximativ patru ani în fața a două niveluri de jurisdicție. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Guvernul se opune acestei teze. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri trebuie să se aprecieze în funcție de circumstanțele cauzei și cu ajutorul următoarelor criterii: : complexitatea cauzei, comportamentul părților și comportamentul autorităților sesizate cu cauza (a se vedea Hotărârea Vernillo c. Franța din 20 februarie 1991, seria A n 198, p. 12, § 30) și pe care numai lentorii imputați statului îi pot determina să ajungă la concluzia nerespectării termenului rezonabil (a se vedea, printre altele, Hotărârea Franța din 24 octombrie 1989, seria A n 162, p. 21, § 55). Curtea constată că singura întârziere semnificativă în desfășurarea procedurilor în litigiu este cea care a avut loc între pronunțarea în public a mecanismelor de judecată la 14 martie și 11 aprilie 2001 și redactarea hotărârilor motivate, care a avut loc aproximativ un an mai târziu. Cu toate acestea, dacă se apropie această perioadă de durata totală a procedurilor, aceasta nu poate fi suficientă pentru a încheia depășirea termenului rezonabil (a se vedea, de exemplu, Sabatino De Simone c. Italia (dec.), n 40403/98 Mário Fernando Martins Moreira c. Portugalia, (dec.), 45400/99). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că durata procedurii nu poate fi considerată ca depășind termenul prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție. Al doilea motiv se referă în speță la lipsa unei căi de atac interne, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a invoca obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii. Curtea amintește că art. 13 din convenție garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită să se prevaleze de drepturile și libertățile Convenției, astfel cum pot fi consacrate acestora. Prin urmare, această dispoziție are drept consecință solicitarea unei căi de atac interne care să permită examinarea conținutului unui Curtea constată că, în absența unui motiv care poate fi invocat, reclamantul nu poate invoca art. 13. Această cerere este, de asemenea, vădit nefondată. Prin urmare, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul§. 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se alăture cererilor Declară cererile inadmisibile. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-09-23
0,94
GULER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 3078/05 présentée par Hüsamettin GÜLER contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 23 septembre 2008 en une chambre composée de :
CtEDO 2005-03-15
0,94
ERTAS AYDIN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43672/98 présentée par Bedriye ERTAŞ AYDIN ET AUTRES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 15 mars 2005 en une chambre comp
CtEDO 2008-04-01
0,94
ERSOZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 12570/02 présentée par Alaatin ERSÖZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1 er avril 2008 en une chambre composé
CtEDO 2008-03-27
0,93
BULMUȘ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 2778/03 présentée par Umut BULMUŞ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 mars 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présid
CtEDO 2004-05-13
0,93
TUTUNCU et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74405/01 présentée par Yılmaz TÜTÜNCÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 13 mai 2004 en une chambre composée
Sursă