ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3919/2018

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 997 și art. 999 alin. (2) C. proc. civ. și art. 45 lit. d) din Legea nr. 85/2014.

A fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a Societăților E. și F., și în consecință anulate cererile de suspendare parțială, prin ordonanță președințială, a executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2017, formulate de societățile E. și F., prin mandatar S.C. G. S.R.L., ca fiind formulate de o persoană care nu are calitate de reprezentant.

A fost admisă excepția inadmisibilității cererilor de suspendare parțială, prin ordonanță președințială, a executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2017, formulate de societățile A. și C., și în consecință: S-au respins cererile de suspendare parțială, prin ordonanță președințială, a executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2017, formulate de societățile A. și C., ca fiind inadmisibile.

Totodată, a fost dispusă restituirea în original a chitanțelor Seria 2017, nr. x/21.02.2017, y/21.02.2017, z/21.02.2017 emise de Municipiul București, Direcția Generală Impozite și Taxe Locale.

A mai fost dispusă restituirea cauțiunii consemnate în cauză.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susținut că prin hotărârea dată, instanța de fond a încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Sub acest aspect s-a arătat de către recurente faptul că, le-a fost anulată cererea, în mod netemeinic și nelegal, în condițiile în care a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentat a avocatului, motivat de faptul că, în temeiul deciziei nr. 9 din 4 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentele nu pot fi reprezentate în fața instanțelor de judecată de către o persoană juridică, respectiv de S.C. G. S.R.L., ci exclusiv de către un consilier juridic sau avocat.

În opinia recurentelor, instanța s-a pronunțat prematur asupra excepției lipsei calității de reprezentant, în condițiile în care a încălcat în mod grav și evident dispozițiile exprese prevăzute de art. 82 C. proc. civ., care prevăd obligația instanței de a încunoștiința partea și de a da un termen scurt pentru acoperirea pretinselor lipsuri, lucru pe care însă instanța de fond nu l-a făcut.

Această obligație legală era una imperativă, de la care nu se poate deroga nici măcar în cazul procedurii urgente a ordonanței președințiale, împrejurare față de care recurenta a susținut că le-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care dacă li s-ar fi adus la cunoștință de lipsurile existente ar fi fost în măsură să prezinte explicațiile și dovezile necesare împreună cu celelalte explicații arătate, de altfel, la cele două termene de judecată avute anterior.

Totodată, nu poate fi justificată nici celeritatea judecății cauzei, în condițiile în care această excepție i-ar fi putut fi adusă la cunostință atât prin citație cât și prin adresa din 10 martie 2017, dată la care instanța a solicitat lămurirea unor aspecte.

Împrejurările avute în vedere de către instanță, la pronunțarea soluției, nu au fost puse în discuția părților, fiind astfel încălcat și principiul disponibilității.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt următoarele:

Instanța, în mod netemeinic, a admis excepția lipsei calității de reprezentant, în contextul în care la dosar a fost comunicată, în original, o împuternicire avocațială, prin care avocatul H. era împuternicit să reprezinte interesele recurentelor, nefiind necesară semnătura pe împuternicirea avocațială, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 51/1995 și art. 92 din Statutul profesiei de avocat.

Totodată, s-a făcut dovada unei copii conforme cu originalul a împuternicirii avocațiale dată avocatului H., semnată și ștampilată de către societatea E., pentru reprezentarea societății în procedura insolvenței deschisă împotriva S.C. D. S.A..

Față de aspectele prezentate, recurentele consideră că prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului, instanța a încălcat normele de drept material enunțate, în contextul în care dovada calității de reprezentant era făcută, prin depunerea la dosar a împuternicirii avocațiale a avocatului H..

În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În principal, s-a invocat, pe cale de excepție, lipsa obiectului, cu consecința respingerii recursurilor ca rămase fără obiect, întrucât încheierea nr. 26C/2017 a Tribunalului Specializat Mureș a produs deja efecte cu privire la desemnarea provizorie a administratorului judiciar J. SPRL.

Desemnarea administratorului judiciar provizoriu de către judecătorul sindic este provizorie, limitată în timp până la momentul în care creditorii vor hotărî, în cadrul Adunării creditorilor, cu privire la confirmarea administratorului judiciar desemnat de către instanță sau desemnarea unui alt administrator.

Or, încheierea în discuție a produs efecte, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 194 lit. c) C. proc. civ., s-a solicitat respingerea recursurilor ca rămase fără obiect.

4.1. Intimata-creditoare S.C. K. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a susținut că prin prisma prevederilor art. 493 C. proc. civ. s-a solicitat respingerea recursurilor, întrucât recursurile declarate în cauză tergiversează actul de justiție în favoarea debitoarei S.C. D. S.A..

Totodată, s-a mai susținut că atât încheierile pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș cât și cele de Curtea de Apel Târgu Mureș sunt temeinice și conforme cu realitatea, judecarea cauzei fiind făcută cu celeritate, intimata S.C. K. S.R.L. fiind de acord cu administratorul judiciar provizoriu desemnat în cauză, acesta începându-și, de altfel, activitatea.

În final, au fost invocate prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora, la data deschiderii procedurii insolvenței, 20.02.2017, se suspend de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru recuperarea creațelor, valorificarea acestor drepturi putându-se face numai în cadrul procedurii insolvenței.

4.2. Intimata-debitoare D. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursurilor ca rămase fără obiect, ca urmare a confirmării administratorului judiciar provizoriu de către creditori, în cadrul ședinței adunării creditorilor din 2 mai 2017 și ca urmare a respingerii cererilor de apel declarate de recurentele din cauză.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursurilor, fiind întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a celor două creditoare, respectiv E. și F..

Prin încheierea din camera de consiliu din 24 aprilie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, nu s-a depus punct de vedere la raport.

Acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu vizează suspendarea executării, pe calea ordonanței președințiale, a încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei D. S.A. Tg. Mureș, în raport cu dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenite a insolvenței și de insolvență.

Așadar, dat fiind faptul că cererea de suspendare a executării derivă dintr-o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 67 lit. g) raportat la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, precum și art. 45 din aceeași lege, norma juridică aplicabilă este Legea insolvenței, aceasta stabilind norme speciale aplicabile doar pentru procedura insolvenței.

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți.

De altfel, dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

Dispozițiile art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "dispozițiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură și ale C. civ..".

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Așa fiind, având în vedere că Legea insolvenței prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenței, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului apare ca fiind inadmisibilă, hotărârea împotriva căreia s-au formulat recursurile având caracter definitiv și executoriu, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., așa cum este menționat și în dispozitivul hotărârii atacate.

De altfel, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 998-1000 din C. proc. civ. și ale art. 54 din Legea nr. 304/2004, cu referire la compunerea completului de judecată, tipul hotărârii care se pronunță și calea de atac căreia îi este supusă hotărârea pronunțată, a fost dată o hotărâre în interesul legii, respectiv decizia nr. 8/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat în privința căii de atac, care interesează în cauză, faptul că se aplică prevederile art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează o cerere de suspendare a executării unei hotărâri, pe calea unei ordonanțe președințiale, nu este supusă niciunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibile recursurile declarate de creditoarele L. și F., ambele prin mandatar S.C. G. S.R.L., împotriva deciziei nr. 165 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de creditoarele L. și F., ambele prin mandatar S.C. G. S.R.L., împotriva deciziei nr. 165 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.