ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2853/2018

Ședința publică din data de 13 iunie 2018

Asupra cererii de suspendare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 30 mai 2018, petenții A. și B. au solicitat strămutarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu.

În cadrul cererii de strămutare petenții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, până la soluționarea cererii de strămutare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate excepția privind competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în soluționarea prezentei cererii de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 din C. proc. civ., apreciază că aceasta este întemeiată și, în consecință, constată că nu este competentă să soluționeze prezenta cerere de suspendare pentru următoarele considerente:

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, petenții A. și B. au investit instanța cu o cerere de strămutare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, solicitând, totodată și suspendarea judecării respectivei cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia".

Totodată, conform dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor împotriva unui consumator.

Având în vedere că, în speța de față, se solicită, pe motiv de bănuială legitimă, strămutarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu., în raport de dispozițiile art. 142 alin. (1) coroborat cu art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii aparține curții de apel, respectiv Curții de Apel Alba Iulia.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cererii formulată de petenții A. și B. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, în favoarea Curții de Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială.

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petenții B. și A. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Sibiu, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2018.