ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2003/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2003/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 181 din 3 aprilie

2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1)

din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c)

C.

pen. - art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.N. la o pedeapsă

de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 2

(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 256 alin.

(1) C. pen., rap.la art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aplic art. 74 lit. a) și c) C. pen. -

art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5

(cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase

necuvenite.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit că inculpatul are

de executat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare cu

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2007 la 06 iunie 2007.

S-a dispus încetarea liberării provizorii sub

control judiciar a inculpatului G.N., măsură dispusă prin încheierea din data

de 06 iunie 2007 a Tribunalului Giurgiu.

S-a dispus

ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța

din 27 martie 2007 a Direcției Naționale Anticoruptie asupra sumei de

400 Euro și a sumei de 577,50 Ron.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul G.N.

a sumei de 400 Euro și a sumei de 577,50 Ron, sume ce au fost consemnate în

subconturile Direcției Naționale Anticoruptie și la dispoziția acesteia pe

numele inculpatului, conform extraselor de cont

din 30 martie 2007 (pentru suma de 400 Euro) și nr. 7 din 30 martie 2007

(pentru

suma de 577,50 Ron).

S-a dispus ridicarea sechestrului

asigurător instituit prin ordonanța din 27 martie 2007 al Direcției Naționale

Anticoruptie asupra unui aparat de aer condiționat marca TOYO având seria

TA-09CHSC403611 01 FC, ce

se află instalat

la locuința inculpatului G.N. din municipiul

Giurgiu, județul Giurgiu,

bun lăsat în custodia numitei G.N., conform procesului verbal de aplicare a

sechestrului din 29 martie 2007 încheiat de Direcția Națională Anticoruptie.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul G.N. a

1(un) aparat de aer condiționat marca TOYO având seria TA-09CHSC403611 01 FC,

instalat la locuința inculpatului G.N. din municipiul Giurgiu, județul Giurgiu.

A fost obligat inculpatul să plătească statului

suma de 10300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.N. a

avut calitatea de ofițer de poliție și

a fost șeful

Biroului pentru Străini Giurgiu.

În această calitate, inculpatul a primit de la

martora denunțătoare P.M. suma de 200 Euro, la data de 15 decembrie 2007,

pentru derularea cu ușurință a procedurilor privind eliberarea unui permis de

ședere temporară în România pentru numita B.D.

La data de 20 decembrie 2006, inculpatul a

primit tot de la martora denunțătoare P.M. suma de 200 Euro pentru efectuarea

formalităților privind prelungirea vizei de

ședință temporară în România a

numitului B.M.

La data de 16 martie 2007, inculpatul a primit

suma de 1.000 Euro tot de la martora denunțătoare P.M. pentru ca cetățenii

turci O.H. și B.M. să primească viză de ședere temporară în România, ocazie cu

care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Cu privire la aceste fapte, prima instanță a

reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu declarația martorei P.M.

și înregistrarea audio - video a dialogului purtat în mediul ambiental între

martoră și inculpat.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că

la sfârșitul lunii

noiembrie 2006 -

începutul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N. a primit foloase necuvenite de

la martorul B.E.M.A.

constând în achitarea consumației făcută de

inculpat și numitul U.M.A. la restaurantul „P." din municipiul Giurgiu,

primirea unui aparat de aer condiționat marca „Toyo" și a unor pachete de

produse alimentare (conținând carne de porc și produse lactate) în valoare de

210 Euro, pachete primite de inculpat prin intermediul martorului M.T.

În cursul anului

2007, inculpatul G.N. a primit de la

cetățeanul străin J.N.,

prin intermediul martorului M.G. un miel, iar în primăvara anului 2006 a primit

de la același cetățean un

miel prin

intermediul martorului B.S.C.

Aceste bunuri au fost oferite inculpatului ca o

consecință a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu referitoare la derularea

formalităților privind acordarea dreptului de ședere în România pentru

cetățeanul străin.

Instanța de fond a

reținut că , în drept, faptele inculpatului, așa cum

au

fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.

254 alin. (1) C. pen., respectiv luare de mită și art. 256 alin. (1) C. pen.,

respectiv primire de foloase necuvenite, ambele texte fiind raportate la dispozițiile

Legii nr. 78/2000.

Fiind săvârșite mai multe acte materiale, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen., iar față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit

două infracțiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

Individualizarea

pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale

prev.

de art. 72 C. pen., reținându-se circumstanțele atenuante în favoarea

inculpatului cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimului special.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul G.N..

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe

sub următoarele aspecte:

- greșita

individualizare a pedepselor aplicate, în sensul să acestea

sunt prea blânde în raport de faptele comise;

- omisiunea de a se aplica dispozițiile art. 35 C.

pen.;

-

omisiunea de a se aplica dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.;

- greșita ridicare a sechestrului asigurător.

Inculpatul a criticat sentința cu privire la

individualizarea pedepsei, în sensul că pedepsele aplicate sunt greșit

individualizate sub aspectul modalității de executare, solicitând suspendarea

condiționată a executării pedepsei, întrucât nu are antecedente penale, a avut

o conduită ireproșabilă în societate, a recunoscut și regretat faptele pe tot

parcursul procesului penal.

Prin decizia penală nr. 5 din 14

ianuarie 2009 a Curții de Apel

București, secția

I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și de inculpatul G.N. împotriva sentinței penale

nr. 181 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

S-a desființat în parte sentința și

rejudecând în fond s-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 2

ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 teza a ll-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare

de 4 ani.

S-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-a mai dispus înlăturarea dispoziției

referitoare la ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din

27 martie 2007 a Direcției Naționale Anticorupție asupra unui aparat de aer

condiționat marca „Toyo", seria TA-09CHSC403611 01 FC, asupra sumei de 400

Euro și a sumei de 577,50 Ron,

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel,

examinând cauza în limitele și în conformitate cu dispozițiile art. 371, art. 372

și art. 378 C. proc. pen., a constatat că ambele apeluri sunt fondate.

S-a reținut că prima instanță a stabilit în mod

corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpat.

S-a constatat că, fapta inculpatului care, în

calitatea sa de ofițer de poliție, șef al Biroului pentru Străini Giurgiu a

primit în mod repetat bani de la martora denunțătoare P.M. în scopul de a

facilita derularea unor proceduri privind prelungirea vizei de ședere temporară

în România pentru cetățeni străini, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care a primit bani sau

alte foloase materiale, în mod repetat, după ce a îndeplinit un act în virtutea

funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 356 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară

a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de control judiciar a reținut că

nu s-au avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare

la limitele sancțiunii, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în

care au fost săvârșite faptele și datele personale ale inculpatului.

S-a constatat că prima instanță a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C.

pen., întrucât inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea

faptelor, neavând antecedente penale, iar după săvârșirea infracțiunilor a avut

o atitudine corectă, prezentându-se în fața autorităților după punerea sa în libertate,

ori de câte ori a fost necesar, recunoscând și regretând faptele, însă a apreciat

că se impune o analiză mai atentă asupra modalității de executare a pedepsei.

S-a reținut că, o pedeapsă poate fi corectivă

numai dacă ține seama de persoana căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-și

analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele

societății, fiind necesar să existe o proporție

între pedeapsă, infracțiunea

comisă și persoana inculpatului.

S-a constatat că inculpatul este în

vârstă de 52 ani, este absolvent al facultății de Tehnologie Chimică din cadrul

Institutului Politehnic București, din anul 1990 lucrează în poliție, are în

întreținere un copil în vârstă de 20 ani, care este student și are probleme de

sănătate, fiind diagnosticat cu tulburare depresiv anxioasă și hemangion

hepatic, așa cum rezultă din certificatul medical eliberat de Spitalul de

Urgență „Profesor Doctor D. Gerota" București.

În completarea

profilului inculpatului, s-au analizat concluziile r

eferatului

de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu,

din care rezultă că perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului

sunt mari.

Instanța de apel a concluzionat că este în

afară de orice dubiu că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis

în judecată, dar în raport de cele arătate, scopul educativ și preventiv al

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, pronunțarea

condamnării constituind un avertisment pentru inculpat.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea

condiționată a executării pedepsei inculpatului, apreciindu-se că nu este

fondată susținerea parchetului, referitoare la greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în sensul că sunt

prea

blânde.

S-a constatat, însă, că prima instanță a omis

să aplice dispozițiile

art. 35 C. pen.,

acest text de lege fiind incident, deoarece instanța de

fond a aplicat

inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, alături de pedeapsa

principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. în această

situație, făcând aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de

infracțiuni, instanța de fond ar fi trebuit să dispună ca inculpatul să execute

alături de pedeapsa principală cea mai grea și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

perioadă de 2 ani.

S-a mai reținut că este întemeiat și

motivul de apel, referitor la

omisiunea de

a se aplica dispozițiile art. 35 C. pen., întrucât, în cauză,

se impunea

să se interzică inculpatului și exercitarea dreptului prevăzut

de art. 64 lit. c) C. pen., având în vedere că

acesta avea la momentul

săvârșirii faptelor calitatea de funcționar

public.

Totodată, s-a apreciat că este

întemeiată și critica referitoare la greșita ridicare a sechestrului asigurător

instituit în cauză, întrucât această măsură a fost dispusă în faza urmăririi

penale, în vederea confiscării speciale a bunurilor primite de inculpat prin

săvârșirea

infracțiunilor reținute în

sarcina sa și trebuie să dureze până la momentul

în care se confiscă în

mod efectiv bunurile primite de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel, în

termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei atacate, în baza art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și

pe fond

reidividualizarea pedepsei

inculpatului, în sensul majorării cuantumului și

dispunerii executării

acesteia în regim de detenție, întrucât nu au fost

respectate criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art.

72 C. pen.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Conform art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C.

pen., care reglementează criteriile generale de

individualizare,

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă

fixate

de partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de

persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Atingerea dublului scop, preventiv și educativ

al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea

unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a

autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

Înalta Curte

constată că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului

G.N.,

instanța de apel a realizat o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., prin luarea în considerare atât a circumstanțelor reale de

comitere a infracțiunilor, cât și a datelor favorabile ce caracterizează

persoana inculpatului, care evidențiază posibilitatea reală a reeducării

acestuia, chiar și fără executarea pedepsei, pronunțarea hotărârii de

condamnare constituind un avertisment suficient pentru acest inculpat.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție, împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul G.N.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticoruptie, împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul G.N.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.