ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 874/2019

Ședința publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra cererii de recurs de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2086 din 22.03.2018 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2016 s-a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., S.C. C. S.A. Sucursala Județeană Gorj și D. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 4.1 al 2 din contractul de credit nr. x/23.08.2007, ca fiind abuzivă. S-a dispus restituirea sumelor încasate de bancă cu titlul de dobânzi calculate suplimentar față de dobânda stabilită inițial de 5,35 % de la data încheierii contractului și pana la încheierea actului adițional nr x/11.05.2011 la contract, în cazul în care s-au perceput dobânzi suplimentare în temeiul acestui contract de credit ca urmare a modificării dobânzii dispusă de bancă. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4.3, art. 4.5, art. 4.6 contractul de credit nr. x/23.08.2007, ca fiind abuzive. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4.11 lit. a), art. 4.11 lit. b) din contractul de credit nr. x/23.08.2007, precum și clauza contractuală prevăzută la art. 19 din actului adițional nr. x/11.05.2011 la contract, ca fiind abuzive. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamanților suma de 577 CHF încasată cu titlul de comision de acordare in temeiul contractului de credit nr. x/23.08.2007, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acesteia și până la data plații efective. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamanților suma de 6658,16 CHF încasată cu titlul de comision de administrare in temeiul contractului de credit nr. x/23.08.2007, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acestor sume și până la data plații efective. S-a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.1 contractului de credit nr. x/23.08.2007. S-a respins cererea privind înghețarea cursului de schimb valutar, precum și cererile de restituire a sumelor formulate în temeiul acestor solicitări. S-au respins celelalte cereri formulate prin acțiune. S-a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 545 din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanții reclamanți A., și B., împotriva sentinței civile nr. 2086 din 22.03.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. S.A., D., E. S.A., C. S.A. - Sucursala Județeană Gorj. A fost admis apelul apelantei pârâte C. S.A., a fost schimbată sentința în sensul constatării nulității absolute parțiale a clauzei de la art. 5.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorilor cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe toată durata contractului în moneda CHF la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferențe de curs valutar încasate, actualizate la data plății cu rata inflației și dobânda legală aferentă. A fost înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunea de constatare a nulității clauzei de la art. 4.11 lit. b) din contract și art. 19 din actul adițional privind comisionul de administrare și a obligației de restituire a sumei de bani încasate cu acest titlu. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta F. S.A., E. S.A. ȘI D..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, instanță care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ. "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 545 din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-pârâtă F. S.A., E. S.A. și D.. împotriva deciziei civile nr. 545 din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2019.