ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2635/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute parțiale a art. 1.2. din contractul de credit, în ceea ce privește caracterul variabil al marjei din componența dobânzii, constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 1.3. lit. a) din contractul de credit, referitor la comisionul de acordare, constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 1.3. lit. c) din contractul de credit, referitor la comisionul de conversie, constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 6.3. din contractul de credit, referitor la efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către reclamanți a diferențelor de curs valutar, înghețarea cursului de schimb valutar chf - leu și efectuarea plăților in temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii Contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de executare a contractului, restituirea sumelor plătite în plus, ca diferență între sumele achitate la cursul de la data plății și sumele ce trebuiau achitate la cursul de la data acordării creditului, constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 1 din actul adițional nr. x/09.09.2009 la contractul de credit, în ceea ce privește majorarea marjei, constatarea caracterului abuziv șl a nulității absolute a art. 3 din actul adițional nr. x/02.03.2015 la contractul de credit, în ceea ce privește modificarea marjei, restituirea tuturor sumelor achitate de reclamanți cu titlul de dobândă majorată, respectiv a diferenței dintre sumele calculate la dobânda conținând marjă de 6,9% (mai - septembrie 2009), respectiv 5,9% începând cu luna septembrie 2009 și dobânda cu marjă de 4,9%, care trebuia percepută în mod legal pe toată perioada, constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 1. din actul adițional nr. x/22.12.2011 la contractul de credit, referitor la comisionul de restructurare, restituirea sumei de 178,32 CHF reprezentând comision de restructurare impus abuziv prin clauza de la art. 1 din actul adițional nr. x/22.12.2011, achitată în perioada ianuarie 2012 - iunie 2012 în 6 tranșe lunare, conform extrasului de cont, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 453 ale noului C. proc. civ.

Prin sentința nr. 9410/10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu.

A fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei și declinată competența de soluționare a cauzei civile formulată de reclamanții A. și B. la Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 41 din data de 05 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 1.3 lit. a) din contractul de credit privind comisionul de acordare și a dispus restituirea sumei de 2.300 CHF, cu dobânda legală de la data plății la data restituirii efective.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 1.3 lit. c) privind comisionul de conversie.

S-a constatat că prin clauza de la art. 6.3 riscul valutar este lăsat exclusiv în sarcina împrumutaților, în mod abuziv și s-a dispus recalcularea ratelor în moneda creditului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului.

S-a dispus restituirea sumei plătite în plus ca diferență de curs valutar, în cuantum de 81.394,11 RON.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 1 din actul adițional nr. x la contractul de credit, privind marja de 5,9 puncte procentuale pe an și al clauzei de la art. 3 din actul adițional nr. x/02.03.2015 privind marja în procent de 5,4, respectiv de 5,9 puncte procentuale pe an.

S-a dispus restituirea sumelor achitate de împrumutați cu titlu de dobândă majorată prin majorarea marjei în baza clauzelor anterior anulate, în cuantum total de 9.129,88 CHF.

A fost respins capătul de cerere privind nulitatea clauzei prevăzută de art. 1 din actul adițional nr. x/22.12.2011 privind comisionul de restructurare și restituire a sumelor încasate cu acest titlu.

A fost obligată pârâtă la 2.480 RON către reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă la data de 30.08.2017, sub nr. x/2016.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. C. S.A., împotriva sentinței nr. 41 din data de 05.04.2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a schimbat în parte sentința apelată astfel:

A respins capetele de cerere având ca obiect: constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 1.3 lit. c) din contractul de credit nr. x/03.01.2008 referitor la comisionul de conversie; constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 6.3 din același contract de credit, referitor la efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către reclamanți a diferențelor de curs valutar; înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului; restituirea sumelor plătite în plus ca diferență între sumele achitate la cursul de la data plății și sumele ce trebuiau achitate la cursul de la data acordării creditului, ca neîntemeiate.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 1315 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. C. S.A.

Recurenta-pârâtă solicită, în temeiul art. 488 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în limitele soluției pronunțată asupra capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda și restituirea diferențelor de dobândă și a clauzei privind comisionul de acordare, iar în cadrul rejudecării pe fond, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată, în esență, că instanța de apel a soluționat cauza, apreciind în cuprinsul considerentelor caracterul abuziv al "clauzei referitoare la caracterul variabil al dobânzii", deși nu se formulase cerere de apel asupra acestei soluții.

Totodată, consideră că este incident art. 488 pct. 5 C. proc. civ., deoarece neexistând o cerere de apel a reclamanților prin care să fie criticată soluția instanței de fond cu privire la caracterul abuziv al art. 1.2. din contractul de credit, s-au încălcat prevederile art. 477 C. proc. civ., care stabilesc că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține, în esență, că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 6 și art. 4 din Legea nr. 193/2000 și art. 969 C. civ. pentru a aprecia caracterul abuziv al clauzei contractuale privind modificarea marjei băncii (art. 1 din Actul adițional nr. x și art. 3 din actul adițional nr. 4).

Totodată, consideră că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 în ceea ce privește soluția de "restituire de către bancă a sumelor reprezentând diferențele de dobândă".

Arată că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 atunci când instanța de apel a reținut caracterul abuziv al clauzelor din actele adiționale privind modificarea convențională a marjei băncii și art. 1.3 lit. a) din contractul de credit, privind comisionul de acordare. De asemenea, consideră că au fost aplicate greșit prevederile art. 969 C. civ. și art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru a aprecia caracterul abuziv al art. 1.3 lit. a) din contractul de credit privind comisionul de acordare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților la 13.09.2018, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 07.03.2019 recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. a fost admis în principiu.

Prin încheierea din data de 23.01.2020 judecata recursului de față a fost suspendată în temeiul art. 221 alin. (2) C. proc. civ., în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.

De la 23.01.2020 și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

În urma referatului întocmit la data de 28.10.2020, s-a pus în discuție necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului și urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.A.

În ceea ce privește cererea formulată de intimații-reclamanți A. și B., depusă la dosarul cauzei la 11.12.2020, prin care au solicitat ca instanța să constate că reclamanții au renunțat la dreptul pretins judecății, recurenta-pârâtă fiind de acord cu stingerea litigiului dintre părți pe cale amiabilă, situație în care solicită ca recursul să fie respins ca fiind rămas fără obiect, Înalta Curte reține că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, motiv pentru care nu poate produce efecte juridice, urmând a nu fi luată în analiză.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.