ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1722/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1722/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 4 iunie 2019 sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale conform art. 547 C. proc. civ. coroborat cu art. 603 alin. (3) C. proc. civ., să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate validitatea sentinței arbitrale nr. 33/27.05.2019 pronunțată în dosarul de arbitraj înregistrat pe rolul Institutului de Arbitraj Bruxelles și soluționat prin intermediul Oficiului de Arbitraj și Mediere Botoșani.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 547, 603 alin. (3) și art. 128 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2040 din 9 iulie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat cauza privind pe reclamantul A., spre competentă soluționare Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, este întemeiată în raport de dispozițiile art. 130, 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și de art. 107 din același Cod, potrivit cu care, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărui circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar domiciliul pârâților este în satul Dumbrăveni județul Suceava, aspect în considerarea căruia a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de a soluționa pricina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I Civile din cadrul Tribunalului Suceava la 6 august 2019.

În ședința publică din 30 august 2019, tribunalul a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de către reclamant prin precizările formulate.

Prin sentința civilă nr. 707 din 30 august 2019, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reținându-se în acest sens incidența dispozițiilor art. 603 alin. (3) teza I C. proc. civ. și art. 547 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Suceava și Tribunalul București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 9 septembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., pe calea ordonanței președințiale, prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să constate validitatea sentinței arbitrale nr. 33 din 27 mai 2019 pronunțată în dosarul de arbitraj înregistrat pe rolul Institutului de Arbitraj Bruxelles, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 603 alin. (3) teza I C. proc. civ. și art. 547 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin sentința arbitrală nr. 33/2019 a tribunalului arbitral ad-hoc, pronunțată în București, în ședința din 27 mai 2019 s-a consfințit contractul de tranzacție autentificat de către Notarul Public F. (Virginia/SUA) la 9 iunie 2018, privind transferul dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren.

Potrivit dispozițiilor art. 603 alin. (3) teza I C. proc. civ., în cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanței judecătorești ori notarului public pentru a obține o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial.

Astfel, pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, precum și pentru îndeplinirea altor atribuții ce revin instanței judecătorești în arbitraj, partea interesată poate sesiza tribunalul în circumscripția căruia are loc arbitrajul, conform art. 547 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin urmare, în cazul litigiilor întemeiate pe dispozițiile art. 547 și art. 603 C. proc. civ., speța de față, se prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv tribunalul în circumscripția căruia are loc arbitrajul, care derogă de la reglementarea de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., or tribunalul în circumscripția căruia are loc arbitrajul, este Tribunalul București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.