ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2771/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 21 noiembrie 2008, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Constanța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 31327 din 10

noiembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității

de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la data de 15 mai 1944, în

localitatea Sibioara, județul Constanța, în perioada refugiului părinților săi,

strămutați din Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 21/CA

din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Buci

Constantin, a anulat Hotărârea nr. 31327 din 10 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Constanța,

recunoscând reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prin

aceeași sentință s-a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul

acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în

cauză rezultă că părinții reclamantului au fost strămutați din Bulgaria,

localitatea Caramanli, județul Caliacra, stabilindu-se în localitatea Sibioara,

județul Constanța, unde s-a născut reclamantul, care nu poate fi exclus de la

beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia

de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit faptul că

a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege, la data strămutării

părinților săi nefiind nici născut și nici măcar conceput. De asemenea,

recurenta consideră că reclamantul nu a dovedit strămutarea părinților săi în

perioada prevăzută de lege.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței menționate persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a

strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în

altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, precum și declarațiile martorilor V.E., N.F. și S.V., ultimul

dintre aceștia audiat în fața instanței de fond, evidențiază faptul că

reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Sibioara, județul

Constanța, la 15 mai 1944 după refugierea părinților săi din Bulgaria, ca

urmare a aplicării Tratatului de la Craiova.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate

– așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie

să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii și copilul născut în perioada

de strămutare a părinților.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 21/CA din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2009.