ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2771/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 noiembrie 2008, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 31327 din 10 noiembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la data de 15 mai 1944, în localitatea Sibioara, județul Constanța, în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 21/CA din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Buci Constantin, a anulat Hotărârea nr. 31327 din 10 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Constanța, recunoscând reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prin aceeași sentință s-a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că părinții reclamantului au fost strămutați din Bulgaria, localitatea Caramanli, județul Caliacra, stabilindu-se în localitatea Sibioara, județul Constanța, unde s-a născut reclamantul, care nu poate fi exclus de la beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege, la data strămutării părinților săi nefiind nici născut și nici măcar conceput. De asemenea, recurenta consideră că reclamantul nu a dovedit strămutarea părinților săi în perioada prevăzută de lege. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței menționate persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele pentru aplicarea ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și declarațiile martorilor V.E., N.F. și S.V., ultimul dintre aceștia audiat în fața instanței de fond, evidențiază faptul că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Sibioara, județul Constanța, la 15 mai 1944 după refugierea părinților săi din Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 21/CA din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.