ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5501/2019

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, urmare a declinării cauzei de la Tribunalul Mehedinți, reclamanta A. PFA a solicitat în contradictoriu cu pârâții CIFIR-4 SV OLTENIA prin Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26.03.2015 privind proiectul x/05.03.2012 "instalarea tânărului fermier A., jud. Mehedinți și înregistrat la AFIR sub nr. x din 30.03.2015 și a Deciziei înregistrate sub nr. x/02.06.2015 a AFIR București.

1.2. Soluția instanței de fond.

Prin sentința nr. 451 din data de 19.10.2016 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâții CIFIR-4 SV OLTENIA prin Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

1.3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinței nr. 451 din data de 19.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. PFA solicitând casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurenta reclamantă a susținut următoarele:

Instanța de fond a reținut că în cauză s-a probat neatingerea obiectivului prevăzut de măsura 313, în condițiile în care raporturile contractuale existente între părți s-au derulat pe măsura 112.

Dacă instanța de fond a analizat cauza prin prisma neîndeplinirii obligațiilor impuse de măsura 313, aceasta a făcut o greșită aplicare a normelor aplicabile.

Pe lângă faptul că se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de C. proc. civ. în materia recursului, acest aspect denotă că posibilitatea și probabilitatea ca, în astfel de cauze, deliberarea să nu fie una efectivă și reală, bazată pe cunoașterea pieselor și lucrărilor dosarului și pe analiza acestora ci, eventual, un copy-paste, în majoritatea motivării, dar care poate atrage existența unor motive de recurs fondate.

Se mai susține că instanța de fond a respins cererea reclamantei de a se solicita pârâtei comunicarea întregii documentații aferente celor două cereri de plată, apreciind că cele câteva înscrisuri depuse de pârâtă sunt suficiente.

Pe de altă parte, prin interogatoriul depus de reclamantă, însă respins de instanța de fond, s-au evidențiat o serie de inadvertențe între susținerile și constatările pârâtei și ceea ce rezultă din conținutul înscrisurilor depuse de ambele părți, context în care, instanța de fond era ținută să dezlege la modul real pricina, administrând toate probele necesare, concludente și utile în vederea aflării adevărului.

Conform contractului de finanțare nr. x încheiat între părți, obiectivul prevăzut de măsura 112, nicidecum 313 este: Implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. PFA" care, conform Planului de afaceri, avea ca obiectiv, "dezvoltarea fermei de tip zootehnic prin înmulțirea cu 50 de familii de albine și 50 de stupi verticali, achiziționarea unei centrifugi cu 18 rame de inox alimentar și a unui topitor solar inox", astfel încât până în anul trei de la instalare să crească dimensiunea economică a fermei, de la 14,11 UDE la 18,26 UDE, cu 4,15 UDE față de anul 0, așa cum prevede Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

Pentru a hotăra că "nu s-a atins obiectivul prevăzut de măsură", instanța avea nevoie de probe.

Nu sunt și pentru că instanța de fond "s-a mulțumit" să analizeze speța prin prisma a câteva înscrisuri depuse de părți, respingând administrarea tuturor celorlalte probe solicitate de reclamantă, respectiv expertiză de specialitate și interogatoriul pârâtei, singurele în măsură să ateste starea de fapt, în opinia reclamantei.

Dacă s-ar fi administrat probatoriul administrat, inclusiv cu dosarul administrativ din posesia pârâtei ar fi fost depus, instanța putea să constate că reclamanta a respectat întocmai termenii contractuali, că suma primită ca primă tranșă a fost folosită efectiv și strict conform prevederilor contractuale, că au fost achiziționate centrifuga cu 18 rame din inox alimentar și topitor solar inox, că a fost înmulțit numărul de familii de albine la 220, deci peste limita minimă impusă.

Ori, pentru a se pronunța pe o stare de fapt, instanța trebuie să-și grefeze soluția pe probe, care au fost respinse ca inutile cauzei, astfel că în cauză a fost pronunțată o hotărâre nelegală, motivată strict teoretic, fără antamarea reală a fondului dedus judecății.

Un al doilea argument folosit de instanță în motivarea respingerii acțiunii este că a fost probată "existența elementului subiectiv, reținându-se fără echivoc încălcarea de către reclamantă a prevederilor naționale și europene, dispoziții transpuse și în contractul de finanțare", fără a fi motivată această concluzie.

Instanța de fond a apreciat că, o eventuală nedepunere a cererii de plată a tranșei a doua, sau retragerea cererii depuse, echivalează cu "încălcarea de către reclamantă a prevederilor naționale și europene".

În acest context, au fost ignorate inclusiv înscrisurile depuse la dosar, printre care și Fișa de verificare tehnică și financiară prin care se concluzionează că cererea de plată a tranșei II este "Conformă" și care fac dovada depunerii cererii și nu numai, inclusiv dovada îndeplinirii condițiilor, ceea ce denotă că la dosarul depus cu cererea de plată a tranșei II există documente care atestă "conformitatea" cererii, recte faptul că toate obligațiile existente până la acest moment în sarcina reclamantei au fost îndeplinite.

În condițiile în care nu s-a dovedit sub nici un fel de formă crearea de către noi de condiții artificiale în cadrul acestui proiect, ori folosirea fondurilor primite în alte scopuri, ori neîndeplinirea obligațiilor "de facto" stipulate în contract, simpla susținere a pârâtei cum că "neregula" constă în nedepunerea în termen a cererii pentru plata tranșei a doua, contrazisă chiar de înscrisurile depuse în prezenta cauză, nu poate fi primită ca și argument suficient, valabil și legal pentru stabilirea în sarcina reclamantei a restituirii sumei primite ca primă tranșă în cadrul contractului de finanțare.

Se apreciază judecata a fost una lapidară, nebazată pe probe, afectată de chiar confundarea legislației aplicabile, pe de o parte, iar pe de altă parte, greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, context în care se apreciază că se impune casarea sentinței de fond și rejudecarea fondului cauzei urmând ca, în această procedură, să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la art. 497 C. proc. civ., în sensul de a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, urmând ca, în rejudecare, instanța de fond să administreze toate probele pertinente, concludente, necesare și utile rezolvării fondului pricinii

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

2.1. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealalbil este de menționat că reclamanta deși nu a individualizat motivele de nelegalitate de care se prevalează prin cererea de recurs, instanța de control judiciar reține că criticile acesteia se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform căruia instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității prin aceea că nu a încuviințat cererile în probațiune formulate de reclamantă, apte în opinia acesteia să demonstreze nelegalitatea actelor administrative contestate și motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe argumentul neatingerii obiectivului prevăzut de măsura 313, în condițiile în care raporturile contractuale existente între părți s-au derulat pe măsura 112.

Criticile reclamantei referitoare la neîncuviințarea probatoriului solicitat constând în interogatoriu și în solicitarea de depunere a dosarului administrativ complet deținut de pârâta intimată sunt nefondate.

Din dispozițiile art. 255 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. Prin urmare, probele trebuie să fie concludente și pertinente, ceea ce presupune verificarea relației existente între pretențiile formulate și faptul susceptibil de probare, și dacă probele solicitate poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei.

Dispozițiile art. 258 C. proc. civ., prevăd de asemenea că probele se vor încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255 C. proc. civ.

Sub acest aspect, este de observat că starea de fapt rezultată în baza mijloacelor de probă administrate în dosarul cauzei au conturat și confirmat împrejurarea că reclamanta a depus cererea de plată nr. x cu depășirea termenului contractual convenit, care la cererea sa a fost prelungit de două ori, la care se adaugă și împrejurarea că reclamanta ulterior depunerii cererii de plată nr. x prin mandatar cu procură specială a formulat cerere de retragere a dosarului aferent cererii de plată a tranșei a doua.

Acestea au fost și considerentele de fapt ale organului administrativ intimat care au justificat măsura rezilierii unilaterale a contractului de finanțare și dispoziția de recuperare a tranșei I acordată reclamantei, prin emiterea procesului-verbal contestat în prezenta cauză.

Prin urmare, raportând cele expuse și dispozițiile legale enunțate la litigiul pendinte, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a apreciat în mod legal că față de înscrisurile existente la dosar cererea în probațiune formulată de reclamantă privind întocmirea unei adrese către autoritățile pârâte pentru comunicarea dosarului administrativ, precum și proba cu interogatoriul pârâtelor sunt inutile cauzei.

Nu este fondată nici critica referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond indicând dintr-o eroare materială referirea la măsura 313 în finalul considerentelor, în condițiile în care la expunerea situației de fapt reținută din probatoriul administrat și evaluat în cauză, a fost identificată în mod corect măsura 112.

Astfel, așa cum rezultă din considerentele instanței de fond s-a avut în vedere că între părți s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/05.03.2012 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. PFA", urmare a aprobării planului de afaceri întocmit de beneficiarul care a avut ca obiectiv specific dezvoltarea fermei de tip zootehnic prin înmulțirea cu 50 de familii de albine și 50 de stupi verticali, achiziționarea unei centrifugi cu 18 rame de inox alimentar și a unui topitor solar inox, astfel încât până în anul trei de la instalare să crească dimensiunea economică a fermei de la 14,11 UDE la 18,26 UDE, cu 4,15 UDE față de anul 0, așa cum prevede Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

În acest context, este fără nici o îndoială că instanța de fond a avut în vedere prevederile din Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112, precum și dispozițiile din contractul de finanțare încheiat de reclamantă cu autoritatea publică pârâtă, dispoziții ale căror nerespectare au dus la recuperarea asistenței financiare acordate.

Astfel prin contractului menționat, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 108.082,00 RON (25.000 euro), echivalent a 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului, din care efectiv reclamantei i-au fost decontată în baza Dosarului Cererii de Plată pentru tranșa I, conform situației de cheltuieli acceptate la plată, suma de 64.849,00 RON, echivalentul a 15.000,00 euro, reprezentând 60% din valoarea totală a proiectului.

Durata de realizare a investiției și implementare a proiectului a fost de maxim 33 de luni.

Prin Planul de afaceri, beneficiarul a avut ca obiectiv specific dezvoltarea fermei de tip zootehnic prin înmulțirea cu 50 de familii de albine și 50 de stupi verticali, achiziționarea unei centrifugi cu 18 rame de inox alimentar și a unui topitor solar inox, astfel încât până în anul trei de la instalare să crească dimensiunea economică a fermei de la 14,11 UDE la 18,26 UDE, cu 4,15 UDE față de anul 0, așa cum prevede Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

Deși reclamanta și-a asumat obligația prevăzută de art. 4, alin. (4) din Contractul de finanțare, în conformitate cu care avea obligația să depună a doua cerere de plată în maxim 33 de luni de la semnarea acestuia, termen suplimentat prin acordul părților la solicitarea reclamantei cu încă 2 luni, a depus cererea de plată cu depășirea acestuia, iar în aceeași zi a formulat cerere prin mandatar cu procură specială de retragere a dosarului aferent cererii de plată a tranșei a doua.

În acest context, în mod legal autoritatea publică pârâtă a constatat că prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale, reclamanta a săvârșit o neregulă, astfel că s-au dovedit îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare pentru activarea pactului comisoriu și rezilierea unilaterală a contractului, iar pentru restabilirea situației anterioare s-a dispus emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26.03.2015 în vederea recuperării sumei alocate la cererea de plată nr. x și a accesoriilor aferente.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că actele administrative sunt legale din perspectiva criticilor formulate, iar hotărârea instanței de fond care le-a validat este pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta reclamanta A. P.F.A., ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. P.F.A. împotriva sentinței nr. 451/2016 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.