ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3311/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii Publice pentru discriminarea rezultând din neacordarea drepturilor de asigurări sociale stipulate în hotărârea CEDO pronunțată în dosarul nr. x/2004, față de acordarea drepturilor de asigurări sociale din dosarul CEDO pronunțată în dosarul nr. x/2004, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea drepturilor economice de asigurări sociale din hotărârea CEDO publicată în Monitorul Oficial al României nr. 732 din 30.09.2015.

Prin sentința civila nr. 8411 din 23.11.2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin decizia nr. 1680 din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 8411 din 23.11.2017 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva deciziei nr. 1680 din 18 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 03 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia pentru ca părțile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin raportul întocmit în cauză, la data de 03 iulie 2018, s-a reținut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 03 iulie 2018, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, tară citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2033 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 1680 din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătoreasca este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1680 din 18 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1680 din 18 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.10.2018.