ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3111/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Local al Orașului Ghimbav a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Brașov, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să anuleze hotărârile nr. 74 din 9.03.2012 și nr. 271 din 22.05.2012, emise de pârât și să instituie în sarcina acestuia obligația de a-i achita suma de 3.564.997 RON, stabilită prin HCL nr. 521 din 8.12.2011 și care reprezintă prejudiciul cauzat S.C. A. S.A.

Prin cererea de intervenție principală formulată în interes propriu, intervenienta Unitatea Administrativ - Teritorială Oraș Ghimbav a solicitat: anularea Hotărârilor nr. 74 din 09.03.2012 și nr. 271 din 22.05.201.2 de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică, emise de Consiliul Județean Brașov în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate pentru expropriere; obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 3.546.997 RON stabilită cu titlu de despăgubire prin HCL nr. 521 din 08.12.2011 reprezentând prejudiciu cauzat S.C. A. S.A.; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 3.546.997 RON de la data de 2009-2013 și până la data executării efective a obligației de plată.

Prin încheierea nr. 931/CA din 4 octombrie 2016, instanța a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat, competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Brașov, reținând, în esență, că, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, și prin raportare la obiectul acțiunii introductive de instanță și al cererii de intervenție principală formulată în interes propriu, care vizează anularea hotărârilor nr. 74 din 9.03.2012 și nr. 271 din 22.05.2012, emise de Consiliul Județean Brașov și acordarea de despăgubiri în cadrul procedurii de expropriere, prezentul litigiu este unul în materie de expropriere.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, a data de 7.11.2016, sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 168 din 6 februarie 2017, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a anulat cererea formulată de reclamant, a admis cererea de intervenție principală, formulată de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Ghimbav, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Brașov, și, în consecință, a dispus anularea Hotărârilor nr. 74 din 9.03.2012 și nr. 271 din 22.05.2012, emise de pârât; a instituit în sarcina pârâtului obligația de a achita intervenientei suma de 3.546.997 RON, cu titlu de despăgubire rezultată din parcurgerea procedurii de expropriere, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data de 23.09.2013 și până la data îndeplinirii obligației principale.

Împotriva acestei hotărâri a declarai apel pârâtul Consiliul Județean Brașov.

Prin decizia civilă nr. 1801/AP din 27 octombrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul exercitat în cauză.

Împotriva acestei ultime decizii a formulat recurs pârând, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Investită ca soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, la data de 15 ianuarie 2018, comunicarea cererii de recurs către intimați, precum și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Ghimbav a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

La data de 14 iunie 2018, Completul de filtru C4 a dispus comunicarea raportului pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 59-60 și 64 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraș Ghimbav a depus punct de vedere, prin care a susținut concluziile magistratului asistent raportor exprimate în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit cărora prezentul litigiu are ca obiect o cerere în materie de expropriere care nu deschide calea de atac a recursului în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat, prin rezoluția din 6 septembrie 2018, termen pentru judecarea recursului la 20 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., tară citarea părților.

Pentru acest termen, intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraș Ghimbav a depus note de ședință, prin care a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, constând în onorariu de avocat justificat cu factura fiscală seria x nr. x în valoare de 8330 RON (fila 67 verso dosar recurs).

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă o cerere în materie de expropriere, întrucât, prin acțiunea introductivă de instanță și prin cererea de intervenție principală formulată în interes propriu de Unitatea Administrativ - Teritorială Oraș Ghimbav, s-a solicitat anularea hotărârilor nr. 74 din 9.03.2012 și nr. 271 din 22.05.2012, emise de pârât și obligarea acestuia ia plata sumei de 3.564.997 RON cu titlu de despăgubire rezultată din procedura exproprierii.

Dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2033 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 201S nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Față de natura pretenției deduse judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor legale evocate anterior, astfel că decizia civilă nr. 1801/AP din data de 27 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în care se arată ca "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., redate în cuprinsul prezentei hotărâri.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză, iar, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale 451 alin. (1) din același cod, va obliga pe recurentul pârât Consiliul Județean Brașov la plata sumei de 8.330 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu factura fiscală seria x nr. x către intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraș Ghimbav.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Brașov împotriva deciziei civile nr. 1801/Ap din 27 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe recurentul pârât Consiliul Județean Brașov la plata sumei de 8.330 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraș Ghimbav.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.