ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Prin cererea formulată la data de 09.08.2016 reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x din 31.05.2016 emisă de A.J.F.P. Vaslui până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actelor administrativ fiscale (D.I. nr. x/2016 și R.I.F. nr. x din 22.04.2016) emise de pârâte.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 140 din 30 septembrie 2016, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31.05.2016 emisă de A.J.F.P. Vaslui până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actelor administrativ fiscale (D.I. nr. x/31.05.2016 și R.I.F. nr. x din 22.04.2016 emise de pârâte).

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că din cele două motive reținute de către instanța de fond nu se desprinde cu claritate îndoiala puternică, serioasă și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, așa cum cer dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Convingerea instanței de întemeiază pe neajunsuri/lacune ale normelor procedurale incidente în cauză.

Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost invocate excepția tardivității recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, excepție invocată de intimata - reclamantă SC A. SRL și excepția lipsei de interes de către instanță din oficiu.

Mai întâi, se va analiza excepția tardivității recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, excepție invocată de intimata-reclamantă SC A. SRL.

Această excepția a fost invocată pentru că s-a apreciat că a fost declarat recursul cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului este de 5 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că într-adevăr sentința recurată a fost comunicată la 24 octombrie 2016, iar recursul a fost declarat la 31 octombrie 2016.

Însă, pentru că termenul s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la 31 octombrie 2016, prima zi lucrătoare.

C. proc. civ. în art. 181 alin. (1) prevede că: Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în termen și va respinge excepția tardivității recursului.

Referitor la excepția lipsei de interes se constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31.05.2016 emisă de A.J.F.P. Vaslui până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actelor administrativ fiscale (D.I. nr. x/2016 și R.I.F. nr. x din 22.04.2016) emise de pârâte.

Prin Sentința nr. 72 din 3 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și, în consecință, a dispus anularea deciziilor de impunere nr. x din 22.04.2016 și nr. x din 31.05.2016 emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, a raportului de inspecție fiscală nr. x din 22.04.2016 emis de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui și a deciziei din 31.01.2017 emisă de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. A obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma 103.093,63 RON, cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 3 mai 2018, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. SRL.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui împotriva Sentinței nr. 140/2016 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED