ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 28.02.2106, pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad, obligarea pârâtei la plata sumei de 24.986,02 RON, reprezentând contravaloarea operațiunilor legate de utilizarea automobilului B., și a sumei de 3.589,04 RON, reprezentând contravaloarea pardoselilor din plăci de gresie ceramică, și la plata dobânzii legale calculate până la data efectivă a plății.

Prin Sentința civilă nr. 207 din 20 februarie 2017, Tribunalul Iași a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, sau, în subsidiar, rejudecarea și admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată, în ceea ce privește suma de 24.986,02 RON, reprezentând servicii de întreținere.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.09.2017.

1.3. Pentru soluționarea recursului, s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.941 RON.

Recurenta a formulat cerere de reexaminare, contestând cuantumul taxei de timbru stabilite.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 25 septembrie 2017, a fost respinsă cererea recurentei de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

1.4. Prin cererea înregistrată pe rolul instanței de recurs, la data de 12.10.2017, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. A apreciat că acestea îi lezează liberul acces la justiție, fiind în contradicție cu art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României și cu art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Decizia civilă nr. 1.327 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale.

A admis excepția nulității recursului și a anulat, pentru netimbrare, recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 207 din 20 februarie 2017 a Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, a reținut instanța că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, a legăturii normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei.

Astfel, textul ce face obiectul cererii de sesizare, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care stabilește modalitatea de calcul a taxei judiciare de timbru în cauzele privind achizițiile publice, nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei pentru că, odată cu respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, chestiunea timbrajului a fost definitiv stabilită.

Împotriva acestei decizii, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A apreciat recurenta că dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 au efectul lezării accesului liber la justiție, contrar art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în opinia sa, există o strânsă legătură între neconstituționalitatea acestei dispoziții și soluționarea recursului, pentru că, în măsura în care se acceptă existența unei taxe judiciare de timbru ca cea aflată în discuție, se acceptă și lezarea accesului liber la justiție.

A arătat recurenta, invocând Hotărârea Weissman contra României a Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 146/2000 și nr. 176/2005), că statul se bucură de o marjă de apreciere prin care poate stabili restricții de natură bănească pentru ca cel interesat să poată beneficia de prestarea serviciului public, că scopul urmărit trebuie să fie unul legitim atunci când stabilește taxele judiciare de timbru și că trebuie să existe un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul ce trebuie atins.

Prin articolul menționat, exercitarea marjei de apreciere a avut loc într-o manieră total diferită de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Legiuitorul și-a declarat intenția absolut rezonabilă și dezirabilă de a îmbunătăți cadrul normativ existent în materia procedurilor specifice achizițiilor publice prin stabilirea remediilor și căilor de atac, dar a stabilit taxe judiciare de timbru care sunt costisitoare, urmărindu-se ca cei nemulțumiți să nu se mai adreseze instanței de judecată. Or, atunci când legiuitorul adoptă un cadru legal prin care își propune să restricționeze dreptul celor interesați să se adreseze justiției prin exercitarea abuzivă a marjei pe care o are în acest sens, abuzul administrației devine unul previzibil și foarte greu de sancționat de către puterea judecătorească.

3.1. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

3.2. Înalta Curte constată că obiectul cauzei este reprezentat de recurs împotriva Sentinței civile nr. 207 din 20 februarie 2017 a Tribunalului Iași, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 24.986,02 RON, reprezentând contravaloarea operațiunilor legate de utilizarea automobilului B., și a sumei de 3.589,04 RON, reprezentând contravaloarea pardoselilor din plăci de gresie ceramică.

Art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, a cărui neconstituționalitate este invocată de SC A. SRL, prevede că "Cererile introduse la instanțele judecătorești potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcție de valoarea estimată a contractului, după cum urmează:".

Cu refere la condiția de admisibilitate, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că aceasta trebuie să vizeze incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanței judecătorești.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Or, aspectul timbrării recursului a fost definitiv stabilit prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Iași, prin care a fost respinsă cererea recurentei de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Astfel, o eventuală neconstituționalitate a articolului 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 ar fi putut fi invocată în cadrul soluționării cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, neavând niciun efect asupra soluționării cauzei de față.

3.3. Față de aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1.327/2017 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2018.

Procesat de ED