ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3776/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, contestație împotriva Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 prin care s-au validat rezultatele concursului de promovare în funcții de execuție organizat la data de 26 noiembrie 2017, solicitând anularea parțială a acesteia, declararea sa ca admisă la concursul de promovare pe loc, în grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

A mai solicitat anularea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (4) din Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor și a dispus formarea unui nou dosar.

La același termen, Înalta Curte a pus în discuția părților competența sa materială de soluționare a acestui petit.

Prin punctul de vedere depus pentru termenul din data de 6 noiembrie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a susținut, în esență, că soluționarea în primă instanță a cererii privind anularea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Legal citată cu mențiune în acest sens, contestatoarea A. nu a formulat un punct de vedere referitor la competența materială de soluționare a capătului de cerere privind anularea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.

În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește judecarea pe fond a cererii contestatoarei privind anularea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și completată, nu poate fi extinsă și altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuțiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii.

În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii și propriilor regulamente, adoptă hotărâri ce pot fi grupate în mai multe categorii, cum ar fi hotărâri cu caracter normativ, hotărâri privind cariera și drepturile judecătorilor, hotărâri în materie disciplinară sau hotărâri prin care stabilește măsuri privind propria sa activitate sau activitatea instanțelor, a parchetelor de pe lângă acestea.

Atunci când legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, ca și în situația acțiunilor disciplinare, când Consiliul Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

În speță, Înalta Curte reține că Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor este un act de natură administrativă supus controlului instanței competente de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, nefiind o hotărâre ce face parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Pentru aceste considerente, față de obiectul cauzei de față și având în vedere că intimatul are calitatea de autoritate publică centrală, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din același cod și coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea A. privind anularea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT