ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1031/2019

Asupra cererilor de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de înscriere în fals formulată de revizuenții A. și B., cu privire la întâmpinarea formulată de intimata C. prin curator special. A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenți împotriva Deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Petenții A. și B. au formulat cerere de completare a Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, precum și cerere de lămurire și înlăturare a dispozițiilor pretins contradictorii din aceeași decizie, în esență, pentru următoarele motive:

Dispozitivul hotărârii conține două dispoziții contradictorii, respectiv respingerea cererii de înscriere în fals și respingerea cererii de revizuire.

Petenții solicită înlăturarea dispoziției contradictorii, printr-o formulare din care să rezulte exact cu privire la care dintre hotărârile menționate de aceștia ca fiind contradictorii se admite și cu privire la care se respinge cererea.

Cererea de revizuire nu poate fi respinsă, raportat la Decizia civilă nr. 325A din 19 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care coincide cu respingerea cererii de înscriere în fals, această hotărâre corectă și legală fiind casată prin Decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, numai pentru aplicarea greșită a art. 245 alin. (1) lit. c) indice 1 C. proc. pen.

Instanța nu s-a pronunțat cu privire la contrarietatea hotărârilor față de Decizia nr. 1315/2003, asupra părților din dosar, D. având calitatea de parte, precum și asupra faptului că această cauză constituie latura civilă a dosarului x/2001 și a Ordonanței nr. 704/III/2013, în care petenții sunt părți vătămate și nici asupra lipsei de competență a instanței din Decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017- nulitate absolută.

Prin respingerea cererii de înscriere în fals, instanța a admis că intimata C. este o persoană cu discernământul abolit total sau parțial, așa cum au dispus: parchetul prin rezoluție, prim-procurorul prin ordonanță și Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de numire a curatorului special, care a atestat că această persoană nu are discernământ.

Contradictorialitatea față de respingerea cererii de revizuire reiese din faptul că, în ceea ce privește Decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, au fost respinse cererile parchetului și ale prim-procurorului de acuzare și de scoatere de sub acuzare a aceleiași persoane, C., care au cercetat și stabilit că aceasta nu are discernământ, ceea ce este în contradicție totală cu decizia instanței care dispune că parchetul nu are calitate procesuală activă.

Petenții prezintă istoricul litigiilor în care aceștia au fost parte și soluțiile pronunțate în aceste dosare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 443 alin. (1), (2) și 3, art. 444 alin. (1), (2) și 3 și art. 445 din C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte va respinge cererea de stabilire a onorariului, formulată de curatorul special al intimatei C., având în vedere că acesta nu s-a prezentat la termenul de judecată acordat și nu a efectuat niciun act de procedură.

Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport de excepția de tardivitate, a cărei analiză este prioritară în respectarea principiului ce reglementează ordinea de soluționare a excepțiilor, consacrat de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Articolul 180 alin. (1) din C. proc. civ. definește termenul procedural ca fiind intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzisă îndeplinirea acestuia.

În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplinește un anumit act de procedură, astfel cum statuează art. 180 alin. (2) din C. proc. civ.

De regulă, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege, cu excepția situațiilor prevăzute în mod expres de legiuitor, care permit prelungirea unor termene legale.

Conform art. 444 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

În cauză, termenul pentru formularea cererii de completare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care statuează că atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Termenul pentru formularea cererii de completare a hotărârii, fiind un termen de procedură legal, imperativ și absolut, nerespectarea sa duce la sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai formula cererea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la 16 ianuarie 2019, iar cererea a fost formulată la 16 aprilie 2019, cu depășirea termenului legal stabilit de art. 444 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

Cererea de lămurire și înlăturare a dispozițiilor pretins contradictorii din Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, va fi respinsă, motivat de următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sau de înlăturare a dispozițiilor potrivnice vizează determinarea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii.

Această dispoziție legală poate fi utilizată, așadar, numai în cazul caracterului neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii.

Petenții critică Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, în condițiile în care, prin intermediul acestui mijloc procedural, instanța nu poate exercita un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești.

În consecință, cererea de completare a Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, va fi respinsă ca tardiv formulată. Tot odată, va fi respinsă ca nefondată cererea de lămurire și înlăturare a dispozițiilor pretins contradictorii din aceeași decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

Respinge ca nefondată cererea de lămurire și înlăturare a dispozițiilor pretins contradictorii din aceeași decizie.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC - MM