ÎCCJ, Decizia nr. 46/2019

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea atacată:

Prin Decizia civilă nr. 256 din 11 iulie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 2376 din 18 noiembrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că recursul vizează o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, într-o cerere de revizuire, hotărâre care, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Cum revizuirea a vizat două decizii definitive pronunțate în recurs, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (5) din C. proc. civ. hotărârea atacată este definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, astfel încât recursul dedus judecății nu este admisibil în principiu.

Contestația în anulare:

Împotriva deciziei menționate a formulat contestație în anulare A., susținând că, în urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, s-a trecut la suspendarea tuturor deciziilor în dosarele ce au făcut obiectul judecății nelegale a completurilor de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru acest motiv, se impune îndreptarea dispozitivului hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/2016. Expune situația de fapt și hotărârile pronunțate în dosarele în care a fost parte, referitor la stabilirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut mamei sale, al cărei unic moștenitor este.

Întâmpinările:

Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Buzău s-a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare, cu motivarea că în cauzele ce privesc legile fondului funciar competența nu aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar contestatorul nu a invocat motivele prevăzute de lege pentru contestația în anulare.

Intimata Comisia locală Pârscov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, susținând că nu s-a făcut dovada depunerii în termenele legale a cererilor de reconstituire conform legilor fondului funciar și că terenurile revendicate de contestator ca fiind ale autorului său sunt în prezent în proprietatea altor locuitori de pe raza comunei Pârscov, astfel cum, în mod corect, au reținut instanțele care au pronunțat hotărâri în cauză.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prioritar, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța asupra excepției tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu.

Potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., "contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".

Așadar, pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul prevede un termen de 15 zile care începe să curgă de la data comunicării hotărârii, dar și un termen-limită, de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă. Acest termen de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, neputând avea semnificația că se lasă la latitudinea părților formularea contestației în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În cauza de față, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată la data de 11 iulie 2016.

Independent de data comunicării, termenul-limită până la care această decizie a Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție putea fi atacată cu contestație în anulare era 11 iulie 2017.

Or, în cauză, contestatorul a formulat calea de atac la data de 9 ianuarie 2019, depășind cu mult termenul prevăzut de lege.

Chiar dacă prin motivare se susține că retractarea hotărârii atacate este determinată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, acesta nu poate constitui un argument pentru depășirea termenului-limită de un an prevăzut de lege.

Dealtfel, chiar instanța de contencios constituțional a reținut, în considerentele acestei decizii, că "prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare ..." (paragraful 198).

Pe cale de consecință, contestația în anulare formulată va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 256 din 11 iulie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN