ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 16 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumei de 31.878 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 95/2014, respectiv art. I și II din O.G. nr. 1/2015, urmând ca suma să fie reactualizată în raport de indicele de inflație la data punerii în executare a hotărârii.

Prin Sentința nr. 386 din 19 septembrie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect despăgubire.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul A., fără însă ca acesta să indice și să dezvolte motive de nelegalitate a hotărârii.

Recurentul s-a limitat la a arăta că aceeași speță a fost judecată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și soluționată favorabil, astfel încât se consideră parte vătămată.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată intimatul-pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar nemotivarea recursului sau motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atrage, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În prezenta cauză, soluția pronunțată de Curtea de Apel București asupra acțiunii reclamantului putea fi recurată 15 zile de la comunicare, înăuntrul acestui termen de declarare partea ce promovează calea de atac trebuind să o și motiveze.

Deși promovată în termenul de recurs sus-menționat, respectiv la data de 3 octombrie 2016, cererea nu a fost motivată până la expirarea termenului legal, absolut și imperativ în care recurentul A. trebuia să îndeplinească această obligație procesuală.

De altfel, nici până la primul termen fixat în ședință publică de judecată recurentul nu a formulat și nu a depus motive de nelegalitate a sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția nulității invocată de intimatul Guvernul României și va constata nul recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimatul Guvernul României.

Constată nul recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 386 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT