ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 824/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 824/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 septembrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 101.351 RON, actualizată cu rata inflației începând cu data de 31 decembrie 2010, reprezentând despăgubire aferentă contravalorii unităților de fond deținute de reclamant la Fondul Național de Investiții.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 4159 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat că reclamantul A. a renunțat la judecarea cauzei formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect "despăgubire".
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 4159 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 decembrie 2018, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare, excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cererea de renunțare la judecata recursului
Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 noiembrie 2018, recurentul-reclamant A. a învederat că renunță la judecarea recursului declarat în cauză.
II. Soluția instanței de recurs
Cererea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimatului-pârât Guvernul României la data de 15 ianuarie 2019, cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală cu privire la manifestarea de voință a recurentului-reclamant. Intimatul-pârât nu a comunicat un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului.
Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., republicat:
"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 C. proc. civ., republicat.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 4159 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 4159 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT