ÎCCJ, Decizia nr. 117/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1279 din 19 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 194 din 20 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2014.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 au declarat recurs revizuentele A. și B. prin reprezentant C.

În esență, recurentele susțin că decizia recurată este lovită de nulitate absolută, în raport de prevederile art. 457 alin. (1) și alin. (2) și art. 459 C. proc. civ., față de erorile din cuprinsul hotărârii atacate referitoare la neindicarea temeiului de drept al repunerii în termenul de prescripție a Dosarului execuțional nr. x/30.06.2004 al Judecătoria Oravița, respectiv art. 709 alin. (1) - (3) din noul C. proc. civ.

De asemenea, se susține că, datorită erorilor din cuprinsul hotărârii recurate, s-a apreciat că nu există triplă identitate de părți, obiect, și cauză între hotărârile considerate potrivnice, motivat de faptul că, în speță, la executare formulată de contestatorii D. și E. privea același Dosar execuțional nr. x/2004, iar acțiunea inițială a revizuentelor viza repunerea în termen a aceluiași dosar execuțional.

În consecință, se solicită admiterea recursului.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 11 iulie 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Intimații au formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.09.2018, prin care au solicitat respingerea recursului, expunându-se aspecte disparate referitoare la fondul litigiului dedus judecății.

Recurentele-revizuente, în urma comunicării întâmpinării, au depus note scrise prin care solicită înlăturarea apărărilor intimaților și admiterea recursului, reluând istoricul cauzei într-o succesiune de afirmații nestructurate juridic.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este netimbrat și că acesta ar fi fost admisibil în principiu, dacă ar fi fost motivat conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dacă erau indicate motivele de nelegalitate pe care se fundamentează recursul și dezvoltarea lor.

Prin încheierea din 4 martie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Raportul a fost comunicat părților la data de 18 martie 2019.

Recurentele A. și B., prin reprezentant C., au depus punct de vedere la raport prin care a reluat istoricul cauzei, susținând apărări pe fondul cauzei, indicând faptul că motivele de recurs se încadrează, în opinia lor, în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. De asemenea, recurentele au atașat punctului de vedere dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, îndeplinind astfel obligația stabilită în sarcina lor prin raport.

III. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurentele-revizuente în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aspectele invocate de recurentele-revizuente în cuprinsul cererii, referitoare exclusiv la istoricul cauzei și la pretinsele erori săvârșite de instanțele care au soluționat pricina în etape procesuale anterioare, care nu au legătură cu soluția și argumentele instanței din decizia atacată, nu se pot constitui în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate invocate și nici în vreunul dintre celelalte motive prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

În ce privește susținerile formulate prin punctul de vedere la raport, referitoare la încadrarea motivelor de recurs în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 C. proc. civ., acestea nu pot fi primite, pe de o parte, fiind depuse cu mult peste termenul legal de motivare a recursului, iar, pe de altă parte, textele de lege menționate au fost indicate formal, criticile din memoriul de recurs neputând fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

În consecință, se apreciază că susținerile recurentelor nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate și nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurentele A. și B. nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. și B., prin reprezentant C., împotriva Deciziei nr. 1279 din 19 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2019.

Procesat de GGC - NN