ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3746 din 2 octombrie 2012
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca
nefondate recursurile declarate de pârâții A.M.C. și G.D. împotriva Deciziei
civile nr. 221/2011-A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția
civilă.
Împotriva Deciziei
nr. 3746 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a
II-a civilă, a formulat contestație în anulare contestatorul A.M.C., întemeiată
pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ., prin care a
solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate în recurs și
stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului.
În criticile
formulate contestatorul a susținut că, decizia instanței de recurs este
rezultatul unei greșeli materiale, constând în faptul că instanța a omis să
cerceteze motivul de recurs referitor la valoarea contractului de închiriere în
sumă de 200.000 euro, ca fond al cauzei, precum și petitul din cererea
introductivă formulată de reclamantul F.F., respectiv cel referitor la
repunerea părților în situația anterioară, conform art. 992 C. civ., în speță
regăsindu-se situația îmbogățirii fără justă cauză a reclamantului.
Contestatorul a
menționat că, în condițiile în care F.F. a cerut nulitatea contractului de
împrumut, se impunea ca instanțele de judecată să stabilească taxa judiciară de
timbru la valoarea actului a cărui nulitate s-a cerut, să aibă în vedere și
Sentința penală nr. 234 din 10 septembrie 2012 a Judecătoriei Cărei în care se
face referire la aceiași sumă de 200.000 euro.
Intimata A.D.S.
București prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 10
decembrie 2012, a cerut respingerea contestației în anulare, în principal ca
inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Deliberând prioritar
asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, invocată de
intimatul F.F., Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este
admisibilă în raport de criticile formulate ce se încadrează în dispozițiile
art. 317 alin. (1) C. proc. civ., astfel că excepția va fi respinsă.
Contestația în
anulare va fi respinsă, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Unul dintre
temeiurile contestației este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Textul legal are în
vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de
casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art.
304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte,
cum este cazul și în speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt
subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl
sprijină.
Instanța de recurs a
arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a respins ca nefondate
recursurile declarate de pârâții A.M.C. și G.D. împotriva Deciziei civile nr.
221/2011-A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, astfel
că nemulțumirea contestatorului privind soluția însăși nu poate conduce la
redeschiderea procedurii într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art.
317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 C.
proc. civ. (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de
modificare sau de casare).
Motivul de retractare
întemeiat pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu este fondat, întrucât
respingerea recursurilor nu a fost examinată din perspectiva lipsei de
procedură sau a necompetenței instanței, ci din aceea a criticilor vizând
fondul cauzei.
Având în vedere
caracterul de excepție al dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., textul
presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai
acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus în mod
necesar la pronunțarea unei soluții eronate. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi
admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de o
instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte,
să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie în legătură
cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu
fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În contextul
precizat, se constată că prin motivele evocate contestatorul a criticat decizia
instanței de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale. Or, această cale
de atac - contestația în anulare - tinde la anularea unei hotărâri pronunțată
în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele
expres prevăzute de lege.
Revenind la motivele
contestației în anulare se poate observa cu ușurință că acestea pun în discuție
aspecte colaterale soluției pronunțate prin decizia pronunțată și tind să
readucă în examinare fondul cauzei.
În consecință, având
în vedere că în speță, nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter
procedural privind aspecte formale ale judecății, că nu au fost încălcate norme
de competență, iar criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 317
alin. (1) pct. 2 și nici art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul
solicitând în realitate o reexaminare a fondului recursului, aspecte ce nu pot
fi corectate în această cale de atac, contestația în anulare fiind o cale de
retractare și nu de reformare a soluției atacate, Înalta Curte, urmează să respingă
ca nefondată, contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimatul F.F., ca
nefondată.
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul A.M.C. împotriva Deciziei nr. 3746 din 2
octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 26 februarie 2013.
Procesat de GGC - AS