- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 septembrie 2008
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Urbanovici împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Oradea. La 14 mai 1999, reclamantul a depus Curtea de District Oradea o acțiune de recuperare a posesiunii (acțiune în revendicare) a unei parcele de teren care, deși înregistrate în registrul terestrelor (cartea funciară) aparținând Consiliului Local Oradea, a afirmat că a moștenit-o din E.S. care l-au primit de la stat în schimbul unei alte parcele de teren. Cele trei instanțe care au tratat cazul constatat în favoarea reclamantului. Curtea de district și-a dat hotărârea la 4 iulie 2000. Prin apeluri de către Consiliul Local, Curtea de județul Bihor a susținut-o la 16 februarie 2001 și Curtea de Apel Oradea la 21 mai 2001, aceasta din urmă prin intermediul unei decizii finale și irevocabile.
În fața tuturor instanțelor care au tratat acest caz, Consiliul local a susținut că certificatul nr. 10524 din 14 mai 1955, utilizat de reclamant pentru a dovedi titlul ei de proprietate, era fals, deoarece conținea o serie de nereguli. Curtea de primă instanță și instanța de recurs au respins argumentul din cauza faptului că acuzatul nu a adus dovezi pentru a dovedi acuzațiile. În plus, instanța a remarcat că, în conformitate cu informațiile în posesia lor, nu au fost inițiate proceduri penale cu privire la această chestiune. Curtea de ultima instanță a respins cererea Consiliului Local de a rămâne procedura până când instanța a decis nulitatea certificatului (procedură descrisă la punctele 10-12 de mai jos).
În ceea ce privește fondul, acesta a remarcat următoarele: „Acuzațiile [apărătoarei] cu privire la existența neregulilor în certificatul nr. 10524 din 14 mai 1955 ... par bine fundamentate. Cu toate acestea, acest certificat a instituit un caz prima facie [Început de probă scrisă], care a întemeiat instanța de primă instanță să examineze probe suplimentare; martorii au confirmat că titlul de proprietate în litigiu a fost transferat de la stat la E.S., care a exercitat posesie publică și pașnică fără a provoca nici un prejudiciu ... Această situație este, de asemenea, confirmată de dovezile privind consolidarea terenurilor care au avut loc.
Faptul că schimbul de terenuri a avut loc este, fără îndoială, dovedit prin scrisoarea nr. 28182 din 18 octombrie 1949, emis de Ministerul Agriculturii ..., care nu poate fi contestat ...” De asemenea, a remarcat că ancheta penală privind presupusa falsificare a certificatului din 1955 a fost încheiat la 17 martie 2001 pe măsură ce termenul de responsabilitate penală a expirat. Cu toate acestea, Curtea de Apel a considerat că dovezile aduse, în special scrisoarea din 18 octombrie 1949, au respins că investigația nu a avut relevanță în orice caz. La o dată neespecificată titlul de proprietate al reclamantului a fost înregistrat în registrul terenurilor. 10. La 19 aprilie 2001, Consiliul local Oradea a depus Curtea de District Oradea o acțiune împotriva reclamantului, cerând ca certificatul de 14 mai 1955 de mai sus să fie anulat pentru că conține nereguli.
Cazul a fost transferat Curtei de district Arad, care, la 28 martie 2002, a permis acțiunea, a stabilit că documentul a fost fals și a pus deoparte. 12. Apelurile reclamantului au fost respinse succesiv de Curtea de județ Arad, la 10 iulie 2002, și de Curtea de Apel Timișoara, într-o decizie finală din 3 decembrie 2002. 13. În urma hotărârii Curții de Apel Timișoara, Consiliul Local Oradea a solicitat revizuirea deciziei finale din 21 mai 2001 (cere de revizuire). De asemenea, a solicitat procurorului general să depună o cerere la Curtea Supremă de Justiție pentru a pune deoparte decizia respectivă (recurs în Anulare).
14. Într-o decizie finală din 19 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a permis cererea procurorului general, a remarcat că certificatul din 1955 a fost declarat fals, a anulat toate deciziile dictate în acțiunea de recuperare a posesiunii și, hotărând în fond, a respins acțiunea inițială din cauza faptului că reclamantul nu a demonstrat titlul de proprietate.
Curtea Supremă a considerat următoarele: „Deși în conformitate cu art. 129 alineatul (5) din Codul de Procedură Civilă, judecătorii au obligația de a utiliza toate mijloacele juridice pentru a preveni orice eroare în stabilirea adevărului, prin stabilirea corectă a faptelor și aplicarea dreptului, instanța de ultima instanță a respins ca fiind nefondată cererea de ședere în cadrul procedurii, deși hotărârea din cauza [paralelă] de nulitate a fost esențială pentru adoptarea unei decizii legale.” 15. La 20 martie 2003, la cererea Consiliului Local, Curtea de District Oradea a luat act de decizia Curții Supreme și a anulat cererea de revizuire.
16. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă se citesc după cum urmează: „O decizie finală ... se revizuiește în următoarele cazuri: ... în cazul în care decizia a fost adoptată pe baza unui act declarat fals, fie în timpul sau după procedura.” „Procurorul general poate, din propria sa propunere sau pe cererea ministrului justiției, să se aplice Curții Supreme de Justiție pentru a anula o decizie finală pe oricare dintre următoarele motive: ... în cazul în care decizia în cauză a încălcat în mod grav legea prin oferirea unei soluții necorespunzătoare cu privire la fondul cauzei sau atunci când decizia este vădit nefondată; ...” 17. art. 330 a fost abrogat prin articolul I § 17 din Ordinul de urgență nr. 58 din 25 iunie 2003 al Guvernului.
4. The applicant was born in 1959 and lives in Oradea.
On 14 May 1999, the applicant lodged with the Oradea District Court an action for recovery of possession (acțiune în revendicare) of a plot of land that, although recorded in the land register (cartea funciară) as belonging to the Oradea Local Council, she claimed she had inherited it from E.S. who had received it from the State in exchange for another plot of land. The three courts that dealt with the case found in favour of the applicant. The District Court gave its decision on 4 July 2000. Upon appeals by the Local Council, the Bihor County Court upheld it on 16 February 2001 and the Oradea Court of Appeal on 21 May 2001, the latter by means of a final and irrevocable decision.
Before all the courts that dealt with the case, the Local Council argued that certificate no. 10524 of 14 May 1955, used by the applicant in order to prove her ownership title, was false as it contained a series of irregularities.
The first-instance court and the appeal court rejected the argument on the ground that the defendant had not brought evidence to prove the allegations. Moreover, the courts noted that, according to the information in their possession, no criminal proceedings had been started on the matter.
The court of last resort rejected the Local Council’s request that the proceedings be stayed until the courts had ruled on the nullity of the certificate (procedure described at paragraphs 10 to 12 below). On the merits, it noted as follows: “The [defendant’s] allegations about the existence of irregularities in certificate no. 10524 of 14 May 1955 ... seem well-founded. However, this certificate established a prima facie case [început de probă scrisă] which entitled the firstinstance court to examine additional evidence; witness testimonies confirmed that the property title in dispute had been transferred from the State to E.S., who exercised public and peaceful possession without causing any nuisance ... This situation is also confirmed by the evidence on the consolidations of land that had taken place. The fact that the exchange of land occurred is undoubtedly proved by letter no. 28182 of 18 October 1949, issued by the Ministry of Agriculture ..., which cannot be contested...” It also noted that the criminal investigation into the alleged forgery of the 1955 certificate had been terminated on 17 March 2001 as the time-limits for criminal responsibility had expired. However, the Court of Appeal considered that the evidence adduced, in particular the letter of 18 October 1949, rendered that investigation devoid of relevance in any case.
On an unspecified date the applicant’s ownership title was recorded in the land register.
On 19 April 2001 the Oradea Local Council lodged with the Oradea District Court an action against the applicant, seeking that the 14 May 1955 certificate above be set aside because it contained irregularities. The applicant argued that the issue was res judicata in so far as the courts ruling on the action for recovery of possession had already dealt with the matter.
The case was transferred to the Arad District Court which, on 28 March 2002, allowed the action, established that the document was false and set it aside.
Appeals by the applicant were rejected successively by the Arad County Court, on 10 July 2002, and by the Timișoara Court of Appeal, in a final decision of 3 December 2002.
Following the ruling of the Timișoara Court of Appeal, the Oradea Local Council sought the revision of the final decision of 21 May 2001 (cerere de revizuire). It also asked the Procurator General to lodge an application with the Supreme Court of Justice to have that decision set aside (recurs în anulare).
In a final decision of 19 February 2003, the Supreme Court of Justice allowed the Procurator General’s request, noted that the 1955 certificate had been declared false, quashed all the decisions rendered in the action for recovery of possession and, ruling on the merits, rejected the initial action on the ground that the applicant had failed to prove her ownership title. The Supreme Court considered as follows: “Although according to Article 129 (5) of the Civil Procedure Code the judges have an obligation to use all legal means in order to prevent any error in establishing the truth, by a correct determination of facts and application of law, the court of last resort rejected as ill-founded the request for a stay in the proceedings, although the ruling in the [parallel] action for nullity was essential for adopting a lawful decision.”
On 20 March 2003, at the Local Council’s request, the Oradea District Court took note of the Supreme Court’s decision and struck off the request for revision.
The relevant provisions of the Code of Civil Procedure read as follows: “A final decision ... shall be revised in the following cases: ... 4… if the decision was adopted based on an act which was declared false either during or after the proceedings.” “The Procurator General may, of his own motion or on an application by the Minister of Justice, apply to the Supreme Court of Justice for a final decision to be quashed on any of the following grounds: ... 2. when the decision in question has seriously infringed the law by giving a wrong solution on the merits of the case, or when the decision is manifestly illfounded; ...”
Article 330 has been repealed by Article I § 17 of the Government’s Emergency Ordinance no. 58 of 25 June 2003.