- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 septembrie 2008
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Nicolae Constantinescu împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1929 și a trăit în Sopot. La 8 martie 1994, reclamantul, împreună cu patru rude, a depus o acțiune civilă care pretinde reintegrio în integritate a unui moliner, proprietatea părintelor lor, care a fost luată de stat în 1948. Din cele două două ședințe deținute între 6 aprilie 1994 și 12 ianuarie 1996, cinci au fost suspendate la cererea reclamantului. La 9 februarie 1996, Tribunalul Craiova („Tribunul de Primă Instanță”) a respins acțiunea, având în vedere faptul că moara a fost naționalizată în conformitate cu legea și că, prin urmare, reclamantul și rudele sale nu aveau niciun drept de proprietate. Din cele douăzeci și patru audieri care au avut loc între 23 august 1996 și 14 mai 1998 una a fost suspendată la cererea reclamantului.
La 21 mai 1998, Curtea Regională Dolj („Curtea Regională”), ținând seama de raportul expertului produs în cadrul recursului, a respins recursul ca fiind nefondat. 10. La 1 februarie 1999, Curtea de Apel Craiova („Curtea de Apel”), prin o decizie finală, a confirmat concluziile instanțelor inferiore, având în vedere că naționalizarea a fost legală. 11. Reclamantul și rudele sale au făcut uz de remedii extraordinare și, la 12 mai 1999, Curtea de Apel a permis anularea cererii de decizie finală din 1 februarie 1999, a anulat hotărârile anterioare și a trimis cazul înapoi pentru o examinare proaspătă. Curtea a remarcat că, în temeiul Ordinării Guvernamentale nr. 447/1997 Ministerul Finanțelor ar fi trebuit să fi fost convocat să apară în cadrul procedurii în calitate de reprezentant al statului.
12. În timpul reexaminării, a douăzeci și cinci audieri care au avut loc între 26 august 1999 și 21 ianuarie 2002 două au fost suspendate la cererea reclamantului. La 8 septembrie 2000, Tribunalul a susținut că nu avea competență ratione materiae, având în vedere că acest caz este în competența Curții Regionale. La 14 decembrie 2000, Tribunalul regional a refuzat, de asemenea, să exercite competența. În urma litigiului privind competența, Curtea de Apel a hotărât, la 12 iunie 2001, că este Tribunalul de Primă Instanță care avea competența ratione materiae. 13. La 28 ianuarie 2002, Tribunalul, având în vedere rapoartele celor două experți și martorii produse în timpul reexaminării, a susținut în parte acțiunea depusă de reclamant și de rudele sale, având în vedere faptul că cerințele juridice de naționalizare nu au fost îndeplinite și, prin urmare, statul nu a avut titlul valabil.
Curtea a acordat restitutio în integrum în ceea ce privește moara și terenul absorbant. 14. Partea acuzată a apelat. Din unsprezece audieri care au avut loc între 10 mai 2002 și 14 februarie 2003 nu a fost suspendat niciuna ca urmare a cererilor reclamantului. Un nou raport de expert a fost elaborat. 15. La 21 februarie 2003, Curtea Regională a permis recursul inculpatului și a respins pe fond acțiunea depusă de reclamant și de rudele sale, având în vedere că naționalizarea a fost legală.Decizia respectivă a fost susținută la 7 octombrie 2003 prin o decizie finală a Curții de Apel.
4. The applicant was born in 1929 and lived in Sopot.
On 8 March 1994 the applicant, together with four relatives, lodged a civil action claiming restitutio in integrum of a mill, the property of their parents, which had been taken by the State in 1948.
Of the twenty-two hearings held between 6 April 1994 and 12 January 1996, five were adjourned at the applicant’s request.
On 9 February 1996 the Craiova Court of First Instance (“the Court of First Instance”) rejected the action, considering that the mill had been nationalised in accordance with the law and that therefore the applicant and his relatives had no right of property.
The applicant and his relatives appealed. Of the twenty-four hearings held between 23 August 1996 and 14 May 1998 one was adjourned at the applicant’s request.
On 21 May 1998 the Dolj Regional Court (“the Regional Court”), taking into account the expert’s report produced during the appeal, dismissed the appeal as being groundless.
On 1 February 1999 the Craiova Court of Appeal (“the Court of Appeal”) by a final decision upheld the findings of the lower courts, considering that the nationalisation had been lawful.
The applicant and his relatives made use of extraordinary remedies and on 12 May 1999 the Court of Appeal allowed the application to set aside the final decision of 1 February 1999, quashed the previous judgments and sent the case back for fresh examination. The court noted that under Government Ordinance no. 447/1997 the Ministry of Finance should have been summoned to appear in the proceedings as the State’s representative.
During the retrial, of the twenty-five hearings held between 26 August 1999 and 21 January 2002 two were adjourned at the applicant’s request. On 8 September 2000 the Court of First Instance held that it had no jurisdiction ratione materiae, considering the case to be within the competence of the Regional Court. On 14 December 2000 the Regional Court also refused to exercise jurisdiction. Following the dispute as to jurisdiction, the Court of Appeal decided on 12 June 2001 that it was the Court of First Instance which had jurisdiction ratione materiae.
On 28 January 2002 the Court of First Instance, having regard to the two experts’ reports and to the witnesses produced during the retrial, upheld in part the action lodged by the applicant and his relatives, considering that the legal requirements for nationalisation had not been fulfilled and therefore the State had no valid title. The court granted restitutio in integrum in respect of the mill and of the appurtenant land.
The defendant party appealed. Of the eleven hearings held between 10 May 2002 and 14 February 2003 none was adjourned as a result of requests by the applicant. A new expert’s report was produced.
On 21 February 2003 the Regional Court allowed the appeal by the defendant and rejected on the merits the action lodged by the applicant and his relatives, considering that the nationalisation had been lawful. That decision was upheld on 7 October 2003 by a final decision of the Court of Appeal.