ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1091/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Galați, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1703 din 9 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, solicitând admiterea căii extraordinare de atac și rejudecarea recursului, în sensul respingerii căii de atac declarate de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Galați împotriva sentinței civile nr. 25 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea apreciind că judecarea cauzei s-a realizat cu nelegala sa citare.

Astfel, la data de 01.05.2017, administratorul judiciar al contestatoarei, B., prin avocat C., a înaintat Înaltei Curți o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare, din motive medicale dovedite cu înscrisurile anexate.

La termenul de judecată din data de 02.05.2017, în fața instanței de judecată s-a prezentat administratorul special D., care a solicitat admiterea cererii de amânare formulate de administratorul judiciar și acordarea unui nou termen de judecată.

Instanța de recurs a respins cererea de amânare a cauzei formulată de administratorul judiciar, astfel încât administratorul special a formulat o nouă cerere de amânare, în nume personal, care a fost, la rândul său, respinsă, după care instanța a dat părților cuvântul cu privire la fondul cauzei.

Contestatoarea învederează că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că administratorul judiciar al intimatei - reclamante nu a fost legal citat, singura dovadă de îndeplinire a procedurii de citare fiind citația emisă pentru intimata A. S.R.L. la sediul procesual ales din str. x nr. 1, Galați, jud. Galați, iar acesta nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.

Astfel, apreciază contestatoarea, că a fost încălcat atât principiul dreptului la apărare, stabilit de dispozițiile art. 4 din Constituție și art. 153 din C. proc. civ., cât și principiul contradictorialității.

Înalta Curte nu a acordat un nou termen de judecată întrucât nu a avut în vedere că intimata-reclamantă se află în procedura insolvenței, omițând să pună în vedere administratorului judiciar să participe la termenul de judecată prin citarea legală a acestuia, conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.

La termenul de judecată din data de 02.05.2017, instanța de recurs, deși a constatat lipsa administratorului judiciar, intimata-reclamantă nefiind legal reprezentată, nu a admis cererile formulate atât de administratorul special D., cât și de administratorul judiciar B., continuând cercetarea judecătorească cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

După intrarea în procedura insolvenței, societățile comerciale stau în judecată doar prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2006, astfel încât citarea în cauză a administratorului/lichidatorului judiciar nu este doar o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată în procedura insolvenței. În lipsa citării administratorului/lichidatorului judiciar, instanța de judecată este obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în insolvență, conform art. 155 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat Înaltei Curți să constate admisibilitatea contestației în anulare și, totodată, a solicitat respingerea recursului, prezentând considerentele pentru care apreciază ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 25/22.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În dovedirea cererii, contestatoarea A. S.R.L. a depus, în copie, cererea de amânare formulată de B. sub nr. x/2017, precum și documentele medicale anexate acesteia, pentru dovedirea imposibilității de prezentare a administratorului judiciar avocat C.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16.06.2017, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Galați a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

II. Soluția asupra contestației în anulare

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestația în anulare introdusă de contestatoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., pentru următoarele considerente:

Cu caracter preliminar, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește incidența stării de insolvență a contestatoarei asupra procedurilor de citare și reprezentării societății în fața instanțelor judecătorești, vor fi avute în vedere dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere data deschiderii procedurii speciale, respectiv 19.02.2014, potrivit încheierii nr. 159/2014, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în temeiul Legii nr. 85/2006 .

Această concluzie se impune din perspectiva dispozițiilor art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014, care stipulează că procesele începute anterior intrării sale în vigoare vor fi supuse dispozițiilor legii aplicabile anterior acestei date.

În ceea ce privește legalitatea procedurii de citare a contestatoarei A. S.R.L., pentru termenul stabilit la data de 02.05.2017, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea judecării recursului declarat în dosarul nr. x, contestatoarea a susținut că au fost nesocotite dispozițiile art. 155 pct. 5 C. proc. civ., raportat la legea specială ce reglementează procedurile de insolvență. În esență, contestatoarea a apreciat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită față de administratorul judiciar al societății în insolvență, singurul reprezentant legal al persoanei juridice, potrivit Legii nr. 85/2006 (fără a indica articolul de lege care stabilește dreptul exclusiv de reprezentare în favoarea administratorului judiciar și nici articolul care impune ca citarea să fie realizată la sediul acestuia). Astfel, a arătat contestatoarea, administratorul judiciar nu a primit citația la sediul său și nici nu a fost prezent în fața instanței de judecată.

Referitor la problema reprezentării societății în insolvență de către administratorul judiciar, respectiv administratorul special, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora:

"Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii și ale acestora și sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.", coroborate cu dispozițiile art. 3 pct. 30 teza a II-a din același act normativ, conform cărora:

"Mandatul administratorului special se limiteaza la reprezentarea intereselor actionarilor/asociatilor de la data ridicarii dreptului de administrare."

Din cuprinsul acestor dispoziții normative rezultă că, în cazul persoanei juridice aflate în insolvență, căreia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, reprezentarea intereselor societății revine administratorului special, desemnat de adunarea generală a asociaților/acționarilor. Dreptul exclusiv de reprezentare a societății de către administratorul/lichidatorul judiciar se naște doar la momentul ridicării dreptului de administrare, dată la care mandatul administratorului special este restrâns la reprezentarea intereselor asociaților, iar interesele societății sunt reprezentate de administratorul/lichidatorul judiciar.

În cauză, potrivit încheierii de deschidere a procedurii insolvenței, pronunțată de Tribunalul Galați, nu s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societății, iar potrivit Hotărârii nr. 2/21.12.2016, a asociatului unic al societății A. S.R.L., domnul D. a fost desemnat administrator special. De asemenea, la dosarul cauzei nu există depusă vreo dovadă privind ridicarea dreptului de administrare al debitoarei insolvente.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte constatând că administratorul special D. beneficiază de dreptul de reprezentare a societății aflate în insolvență, în fața instanțelor judecătorești.

Din actele și lucrările dosarului de recurs nr. x/2014, rezultă că administratorul special D. a participat la procedura de filtrare a recursului, formulând și semnând, alături de avocatul angajat în cauză, întâmpinarea depusă la dosar în numele societății A. S.R.L., depunând cerere prin care a indicat sediul procesual ales al intimatei, pentru comunicarea actelor de procedură, iar la termenul de judecată din 02.05.2017 a fost prezent în fața Înaltei Curți, formulând cereri și punând concluzii orale asupra recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Galați. Ulterior, în termenul de amânare a pronunțării, administratorul special a formulat, semnat și depus concluzii scrise, alături de administratorul judiciar.

Referitor la procedura de citare îndeplinită în cauză, se reține că, prin cererea de indicare a sediului procesual ales depusă la dosarul instanței de recurs la data de 09.03.2017, administratorul special al societății A. S.R.L. a solicitat ca actele de procedură să fie comunicate la adresa situată în str. x nr. 1, Galați, jud. Galați, indicând și persoana însărcinată cu primirea corespondenței, conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, urmare a cererii formulate de reprezentantul legal al intimatei-reclamante, pentru termenul de judecată din data de 02.05.2017, contestatoarea a fost citată la sediul procesual ales, prin administrator judiciar B., conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs, citația fiind primită la data de 29.03.2017.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 158 C. proc. civ. au caracter special, derogatoriu, astfel încât voința manifestă a părții de a-i fi comunicate actele de procedură la o altă adresă are prioritate față de dispozițiile art. 155 C. proc. civ., atât timp cât cererea este formulată de parte ori de un reprezentant legal sau convențional al acesteia. În consecință, procedura de citare a societății A. S.R.L. a fost legal îndeplinită, la adresa indicată de administratorul special.

Chiar și în ipoteza avansată de contestatoare, referitoare la dreptul exclusiv de reprezentare a societății prin administrator/lichidator judiciar, Înalta Curte constată că, deși societatea nu a fost citată la sediul administratorului judiciar, ci la sediul indicat de administratorul special, din cuprinsul cererii de amânare depusă de administratorul judiciar rezultă cu certitudine că acesta avea cunoștință de termenul de judecată acordat în cauză.

Or, motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează o situație obiectivă, în care partea nu a fost legal citată și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, legiuitorul prezumând necunoașterea de către aceasta a termenului de judecată și, prin urmare, vătămarea adusă drepturilor sale procesuale. În situația în care există o dovadă din care rezultă că partea a cunoscut, pe orice cale, termenul de judecată acordat în cauză, nu mai subzistă vătămarea prezumată de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă partea nu a fost prezentă în fața instanței de judecată.

Totodată, deși administratorul judiciar, care avea cunoștință de termenul de judecată, a solicitat amânarea cauzei din motive medicale, se constată că, respingând această cerere, Înalta Curte a procedat conform dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., amânând pronunțarea pentru a permite părților să depună la dosar concluzii scrise, acordând, astfel, posibilitatea administratorului judiciar de a-și exprima, în scris, punctul de vedere asupra recursului analizat în cauză.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că judecarea recursului declarat în dosarul nr. x s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește citarea și reprezentarea contestatoarei A. S.R.L.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., împotriva deciziei nr. 1703 din 9 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., împotriva deciziei nr. 1703 din 9 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.