ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3192/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 13/F din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.I., împotriva rezoluției din data de 27 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în dosar nr. 1191/P/2007. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata magistrat B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind latura subiectivă, respectiv vinovăția.

Împotriva rezoluției a formulat plângere la instanță petentul, care a arătat că intimata a dispus începerea judecății dintre petiționar și judecător C., fără a fi încunoștiințat petentul, care a aflat despre proces numai după ce martorul cauzei a primit citație, iar în momentul în care s-a prezentat în sala de judecată, i s-a adus la cunoștință că are apărător din oficiu. De asemenea, petentul arată că intimata magistrat i-a confiscat un reportofon găsit asupra sa în sala de judecată, fără a încheia proces verbal, care să fi fost semnat de petent, avocat și procurorul de ședință, refuzând ulterior să-i restituie aparatul, motivând că este confiscat. După efectuarea actelor premergătoare, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, apreciind că lipsește latura subiectivă a infracțiunii reclamate.

Instanța de fond a constatat că, pe parcursul derulării cercetării judecătorești într-o cauză penală aflată pe rolul Judecătoriei Pitești, în care petentul a avut calitatea de inculpat, intimata magistrat, care instrumenta cauza, a constatat folosirea nejustificată de către petiționar a unui reportofon cu care a înregistrat desfășurarea ședințelor de judecată din datele de 26 noiembrie 2001, respectiv 18 decembrie 2001, fără încuviințarea completului de judecată. La data de 21 martie 2003, petentul a procedat în același mod, iar intimata magistrat, la refuzul acestuia de a înmâna de bunăvoie aparatul de înregistrare, a dispus confiscarea reportofonului, întocmind proces verbal, semnat de grefierul de ședință și de agenții de poliție C.I.

și N.G., după care 1-a predat la camera de corpuri delicte a judecătoriei. Petentul a avut de asemenea, un comportament necorespunzător în sala de judecată, perturbând ordinea și desfășurarea ședinței de judecată. Instanța de fond a constatat că ridicarea reportofonului de la petent nu reprezintă un mod deliberat al intimatei de a prejudicia interesele petiționarului, ci este o măsură justificată în raport de dispozițiile art. 298 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora președintele completului de judecată veghează asupra menținerii ordinii și solemnității ședinței de judecată, putând lua măsurile necesare în acest scop. Pentru recuperarea reportofonului, petentul se putea adresa cu cerere scrisă conducerii Judecătoriei Pitești, motiv pentru care instanța fondului a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., care să poată fi eventual reținută în sarcina intimatei magistrat.

Î mpotriva sentinței a declarat recurs petentul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetării penale. Î n motivarea recursului se arată că petentul a fost în audiență la Curtea de Apel Pitești pentru a-și recupera reportofonul, că la acea dată nu a găsit nici un proces verbal care să fi fost întocmit cu ocazia confiscării aparatului, motiv pentru care, apariția ulterioară a procesului verbal echivalează în opinia petentului, cu săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. Se susține, în continuare, că s-au săvârșit de intimată și alte infracțiuni, dat fiind că s-a respins cererea de strămutare a cauzei penale, făcută de petent.

Faptul că la data judecării cauzei, petentul nu a fost asistat de apărător și că din compunerea completului de judecată au făcut parte numai intimata și grefierul de ședință, că ulterior nu a primit în termen procedural citația pentru data la care recursul a primit termen pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, că nu a putut intra în posesia copiilor xerox ale dosarului solicitate, reprezintă dovezi ale săvârșirii infracțiunilor reclamate de către intimata magistrat. Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Plângerea penală a petentului a vizat, în esență, dispoziția intimatei magistrat judecător, de confiscare a reportofonului utilizat la înregistrarea fără autorizare a trei ședințe de judecată ale completului din care făcea parte intimata. Măsura dispusă de intimată, ca președintă a completului de judecată, se încadrează pe deplin în prerogativele oferite de art. 298 C. proc.

pen., privind asigurarea ordinii și solemnității ședințelor de judecată, astfel că, în mod justificat, s-a apreciat de către procurori și de către prima instanță de judecată că măsura confiscării reportofonului utilizat fără încuviințarea completului de judecată nu reprezintă un act abuziv, de vătămare a intereselor petentului. Obiectul confiscat se află la Camera de Corpuri Delicte a Judecătoriei Pitești, putând fi ridicat la cerere de către petent. Celelalte motive invocate de petent în declarația de recurs sunt doar nemulțumiri și opinii personale ale petentului cu privire la desfășurarea procedurilor judiciare în care este angajat, neconfirmate sub aspect probator și nu pot fi apreciate ca elemente materiale de exercițiu abuziv al atribuțiilor de serviciu în sarcina intimatei magistrat.

Cele de mai sus relevă că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimată și confirmată de prima instanță răspunde cerințelor de legalitate și temeinicie, astfel că înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petent. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.I. împotriva sentinței penale nr. 13/F din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.