ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3192/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 13/F din 19 februarie 2008, Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul  V.I., împotriva

rezoluției din data de 27 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, dată în dosar nr. 1191/P/2007.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

că prin rezoluția atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata magistrat B.I. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii

prev.

de

art. 246 C.pen.,

nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind

latura subiectivă, respectiv vinovăția.

Împotriva rezoluției a formulat plângere la instanță

petentul, care a arătat că intimata a dispus începerea judecății dintre

petiționar și judecător C., fără a fi încunoștiințat petentul, care a aflat

despre proces numai după ce martorul cauzei a primit citație, iar în momentul

în care s-a prezentat în sala de judecată, i s-a adus la cunoștință că are

apărător din oficiu.

De asemenea, petentul arată că intimata magistrat i-a

confiscat un reportofon găsit asupra sa în sala de judecată, fără a încheia

proces verbal, care să fi fost semnat de petent, avocat și procurorul de

ședință, refuzând ulterior să-i restituie aparatul, motivând că este confiscat.

După efectuarea actelor premergătoare, organul de urmărire

penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, apreciind că

lipsește latura subiectivă a infracțiunii reclamate.

Instanța de fond a constatat că, pe parcursul

derulării cercetării judecătorești într-o cauză penală aflată pe rolul

Judecătoriei Pitești, în care petentul a avut calitatea de inculpat, intimata

magistrat, care instrumenta cauza, a constatat folosirea nejustificată de către

petiționar a unui reportofon cu care a înregistrat desfășurarea ședințelor de

judecată din datele de 26 noiembrie 2001, respectiv 18 decembrie 2001, fără

încuviințarea completului de judecată.

La data de 21 martie 2003, petentul a

procedat în același mod, iar intimata magistrat, la refuzul acestuia de a

înmâna de bunăvoie aparatul de înregistrare, a dispus confiscarea

reportofonului, întocmind proces verbal, semnat de grefierul de ședință și de

agenții de poliție C.I. și N.G., după care 1-a predat la camera de corpuri

delicte a judecătoriei.

Petentul a avut de asemenea, un comportament

necorespunzător în sala de judecată, perturbând ordinea și desfășurarea

ședinței de judecată.

Instanța de fond a constatat că ridicarea reportofonului de

la petent nu reprezintă un mod deliberat al intimatei de a prejudicia

interesele petiționarului, ci este o măsură justificată în raport de

dispozițiile art. 298 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora președintele

completului de judecată veghează asupra menținerii ordinii și solemnității

ședinței de judecată, putând lua măsurile necesare în acest scop.

Pentru recuperarea reportofonului, petentul

se putea adresa cu cerere scrisă conducerii Judecătoriei Pitești, motiv pentru

care instanța fondului a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii

prev.

de

art. 246 C. pen.,

care să poată fi eventual reținută în sarcina intimatei magistrat.

Î

mpotriva sentinței a declarat recurs

petentul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând

desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea

cercetării penale.

Î

n motivarea recursului se arată că petentul a

fost în audiență la Curtea de Apel Pitești pentru a-și recupera reportofonul,

că la acea dată nu a găsit nici un proces verbal care să fi fost întocmit cu

ocazia confiscării aparatului, motiv pentru care, apariția ulterioară a

procesului verbal echivalează în opinia petentului, cu săvârșirea

infracțiunilor de fals și uz de fals.

Se susține, în continuare, că s-au săvârșit

de intimată și alte infracțiuni, dat fiind că s-a respins cererea de strămutare

a cauzei penale, făcută de petent.

Faptul că la data judecării cauzei, petentul

nu a fost asistat de apărător și că din compunerea completului de judecată au

făcut parte numai intimata și grefierul de ședință, că ulterior nu a primit în

termen procedural citația pentru data la care recursul a primit termen pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, că nu a putut intra în posesia copiilor

xerox ale dosarului solicitate, reprezintă dovezi ale săvârșirii infracțiunilor

reclamate de către intimata magistrat.

Examinând hotărârea în raport de criticile

recurentului, ca și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Potrivit art. 246 C. pen., constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta

funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Plângerea penală a petentului a vizat, în

esență, dispoziția intimatei magistrat judecător, de confiscare a

reportofonului utilizat la înregistrarea fără autorizare a trei ședințe de

judecată ale completului din care făcea parte intimata.

Măsura dispusă de intimată, ca președintă a

completului de judecată, se încadrează pe deplin în prerogativele oferite de

art. 298 C. proc. pen., privind asigurarea ordinii și solemnității ședințelor

de judecată, astfel că, în mod justificat, s-a apreciat de către procurori și

de către prima instanță de judecată că măsura confiscării reportofonului

utilizat fără încuviințarea completului de judecată nu reprezintă un act

abuziv, de vătămare a intereselor petentului.

Obiectul confiscat se află la Camera de

Corpuri Delicte a Judecătoriei Pitești, putând fi ridicat la cerere de către

petent.

Celelalte motive invocate de petent în

declarația de recurs sunt doar nemulțumiri și opinii personale ale petentului

cu privire la desfășurarea procedurilor judiciare în care este angajat,

neconfirmate sub aspect probator și nu pot fi apreciate ca elemente materiale

de exercițiu abuziv al atribuțiilor de serviciu în sarcina intimatei magistrat.

Cele de mai sus relevă că soluția

procurorului de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimată și

confirmată de prima instanță răspunde cerințelor de legalitate și temeinicie,

astfel că înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petent.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul  V.I. împotriva sentinței penale

nr. 13/F din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 octombrie 2008.