ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 97 din data de 29 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oravița a dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.
Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița.
Prin Decizia penală nr. 1222/A din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița împotriva sentinței penale nr. 97 din 29 mai 2018 a Judecătoriei Oravița, a desființat sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță.
A menținut dispozițiile sentinței penale apelate, doar cu privire la acordarea onorariului avocatului din oficiu.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., au reținut cheltuielile judiciare ocazionate cu apelul parchetului în sarcina statului.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În motivarea cererii de recurs în casație s-a susținut că instanța de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă nelegală, sub minimul special de 1 an și 6 luni închisoare, stabilit ca urmare a majorării minimului special de 1 an închisoare, prevăzut de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu încă jumătate, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen.
Prin încheierea din data de 19 martie 2019 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.
O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.
Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).
Astfel, se reține că inculpatul A. a fost condamnat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
Totodată, se observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 335 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Însă, în speță, instanța de apel a constatat că inculpatul A. a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, reținând incidența dispozițiilor art. 41 alin. (1) din C. pen., ceea ce atrage majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate, conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. Prin urmare, instanța de apel putea individualiza pedeapsa aplicată inculpatului A. doar în cuprinsul limitelor legale, respectiv între 1 an și 6 luni și 7 ani și 6 luni închisoare.
În acest context, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. este nelegală, cuantumul acesteia fiind sub limita minimă prevăzută de lege, de 1 an și 6 luni închisoare.
Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 1222/A din 8 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A., va casa, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:
Va înlătura nelegalitatea privind cuantumul pedepsei, în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Va anula Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 132 din data de 8 noiembrie 2018 emis de Judecătoria Oravița și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei decizii.
Va deduce din durata pedepsei perioada deja executată, de la 12 noiembrie 2018 la 24 aprilie 2019.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 1222/A din 8 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A.
Casează, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:
Înlătură nelegalitatea privind cuantumul pedepsei, în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Anulează Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 132 din data de 8 noiembrie 2018 emis de Judecătoria Oravița și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei decizii.
Deduce din durata pedepsei perioada deja executată de la 12 noiembrie 2018 la 24 aprilie 2019.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.
Procesat de GGC - LM