ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții P.B., P.C., C.M.G., P.R. și P.B. au formulat contestație împotriva Dispoziției din 2007 emisă de Primăria Municipiului Pitești, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, solicitând modificarea parțială a dispoziției de mai sus, în sensul de a fi menționați toți moștenitorii care au formulat cerere, omiși a fi trecuți în dispoziție, respectiv: C.M.G., P.R. și P.B. Reclamanții au mai solicitat modificarea suprafeței de teren evidențiată în dispoziție, în sensul că, în loc de 2.400 mp să fie trecută suprafața de 4.366 mp, conform procesului - verbal din 15 ianuarie 1941, din care rezultă suprafața cumulată de 4.366 mp compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină + 3.235 mp livadă, deținută de autorul P.G.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 345/109/2008, a admis contestația formulată de reclamanți, cu consecința modificării în parte a Dispoziției din 2007, în sensul menționării alături de P.B. și P.C. și a celorlalți moștenitori, respectiv: P.B., C.M.G. și P.R. Prin aceeași sentința au fost modificate suprafețele de teren cuprinse în Dispoziție la art. 1 lit. a), în sensul că se trece suprafața de 4.366 mp, compusă din următoarele suprafețe: 392 mp curte, 739 mp grădină+3.235 mp livadă, fiind menținute în rest efectele dispoziției. În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, în temeiul Legii nr. 247/2005, lege ce completează Legea nr. 10/2001, au formulat notificarea din 6 septembrie 2005 moștenitorii autorului P.G.

și P.F., solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă, care a fost situat în Pitești, imobil naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, dovedindu-și proprietatea cu contractul anexat și procesul - verbal din 1941. Prin Dispoziția emisă de Primarul Municipiului Pitești la 27 decembrie 2007 a fost propusă acordarea de despăgubiri pentru P.B. și P.C., reținându-se că numai aceștia au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește suprafața pentru care urmează să se calculeze despăgubiri aceasta este de 2.400 mp și 159 mp teren construcții. Tribunalul a constatat că este fondat primul capăt de cerere, întrucât în temeiul legii speciale enunțate, toți moștenitorii defuncților P.G.

și P.F. au formulat notificarea din 6 septembrie 2005, în baza căreia a fost emisă Dispoziția din 2007, dispoziție ce trebuia sa cuprindă pe toți moștenitorii. Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, privind suprafața de teren de 4.366 mp conform planului cadastral din 1930/1932 și a procesului - verbal din 15 ianuarie 1941, a rezultat că la domiciliul autorilor situat Pitești existau următoarele suprafețe de teren, alături de două corpuri de casă ce au fost demolate, respectiv 392 mp curte, 739 mp grădină și 3.235 mp livadă, suprafețe ce însumează 4.366 mp. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel Primarul municipiului Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: Procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 se declanșează prin notificarea adresată de persoana îndreptățită deținătorului bunului.

Termenul de depunere a notificării s-a împlinit la data de 14 februarie 2002. Nerespectarea termenului prevăzut atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Termenul menționat este unul de decădere și nu poate fi susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen. În speța de față, P.B. și P.C. au formulat în termenul legal prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/2001, notificarea din 13 februarie 2002, prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, compus din teren în suprafață de 2.400 mp și construcții. Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția primarului din 27 decembrie 2007 pe numele celor doi notificatori, care s-au adresat cu notificare, în termen legal, deținătorului bunului respectând dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a susținut că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că notificarea din 06 septembrie 2005 este formulată în termen, motivând că aceasta a fost formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, lege ce completează Legea nr. 10/2001. în aceste condiții, instanța a arătat că dispoziția mai sus amintită trebuia să cuprindă toți moștenitorii, întrucât această lege nu a deschis posibilitatea depunerii unor noi cereri de retrocedare, așa cum s-a prevăzut în cazul legilor fondului funciar. Dispozițiile acestei legi nu au viza extinderea domeniului de aplicare a legii, a sferei persoanelor îndreptățite la restituire și nici a perioadei de referință. Astfel, moștenitorii „omiși" nu au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, nu pot fi menționați în cuprinsul dispoziției mai sus menționate.

Prin contestația formulată împotriva Dispoziției din 2007 s-a mai solicitat modificarea suprafeței de teren, de 2.400 mp, trecută în dispoziție, cu 4.366 mp conform procesului - verbal din 15 ianuarie 1941. Procesul - verbal mai sus menționat a fost întocmit în anul 1941, iar imobilul notificat a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului din 1950, anexa 267. S-a arătat faptul că nu se cunoaște regimul juridic al terenului în perioada 1941 - 1950, iar din tabelul privind terenuri naționalizate administrate de I.L.L. Pitești, rezultă că a fost preluată în proprietatea statului doar suprafața de 2.400 mp. Curtea de Apel Pitești, prin Decizia civilă nr. 21/ A din 29 ianuarie 2009, a respins apelul ca nefondat pentru următoarele cnsiderente: Motivul de apel privind menționarea în dispoziție a tuturor moștenitorilor autorilor comuni a fost privit ca lipsit de interes, întrucât entitatea deținătoare a recunoscut dreptul contestatorilor P.B.

și P.C. ca persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii speciale. S-a reținut faptul că, împrejurarea că aceștia au înțeles să recunoască dreptul celorlalți moștenitori, respectiv C.M.G., P.R., P.B. și au acceptat să se bucure alături de ei de efectele acestei legi reparatorii, cu referire la notificarea din 06 septembrie 2005, în baza căreia a fost emisă Dispoziția din 2007, nu afectează în vreun fel pe pârâta - apelantă. Modalitatea în care persoanele îndreptățite la repararea prejudiciului încercat prin preluarea abuzivă a imobilelor ce au aparținut autorilor lor înțeleg să beneficieze de efectele și caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, face obiectul dreptului comun și nu aduce atingere dispozițiilor legale privitoare la acordarea măsurilor reparatorii.

În ceea ce privește motivul de apel privind întinderea dreptului de proprietate al reclamanților-contestatori, pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale, curtea de apel a arătată că, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare". Deoarece textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și, eventual, a calității sale de moștenitor al fostului ori adevăratului proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din materia acțiunii în revendicare, în acest sens fiind și prevederile Deciziei nr. 978 din 12 martie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Instanța de apel a mai reținut că, situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță în raport de probele administrate, din care a rezultat întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamanților - contestatori pentru suprafața de 4.366 mp. Astfel, potrivit tabelului cu terenurile naționalizate, fișa tehnică, acte emise în 1953 și aflate la filele 56-59, anexa la decretul pentru naționalizarea unor imobile (filele 14 - 18), rezultă că autorilor P.G. și P.F. le-au fost naționalizate imobilele compuse din locuință și 2.400 mp. Este adevărat însă că, din planul cadastral din 1930/1932 (fila 63) și procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, act întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în Pitești, rezultă că P.C.G.B.

și P.F.

aveau în proprietate în Pitești, două corpuri de casă și suprafața de 4.366 mp, compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină și 3.235 mp livadă (fila 14). Din actul de vânzare - cumpărare autentificat din 03 mai 1926 rezultă că suprafața în litigiu se întindea din strada X până în strada X (fila 12). Așa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară dispusă în apel, fosta proprietate revendicată de reclamanți este transpusă în prezent între străzile X, strada X și strada X, fiind în totalitate afectată de detalii de sistematizare, respectiv blocuri de locuințe, punct termic, zona de funcționare a acestor construcții, alei betonate, trotuare, parcări betonate (161 - 183). Art. 23 din Legea nr. 10/2001 vorbește de acte doveditoare ale dreptului de proprietate, prin acestea se înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil jurisdictionai sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.

Din această perspectivă, și actele la care s-a făcut referire reprezintă în sensul legii dovezi ale dreptului de proprietate. Împotriva acestei decizii, au exercitat calea de atac a recursului Municipiul Pitești și pârâtul Primarul municipiului Pitești, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând desființarea soluției din apel, în sensul respingerii contestației. În motivare, recurenții au susținut că, în mod greșit, a fost respins apelul și a fost menținută sentința tribunalului, în sensul de a modifica dispoziția contestată, prin menționarea alături de P.B. și P.C. a celorlalți moștenitori, respectiv P.B., C.M.G. și P.R. și de a modifica suprafața de teren de la 2.400 mp la 4.366 mp.

Cu privire la prima critică, recurenții au arătat că termenul de depunere a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, iar nerespectarea acestuia atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, întrucât este un termen de decădere, ce nu poate fi susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen. În speță, notificare a fost soluționată pe numele celor doi notificatori care s-au adresat deținătorului bunului în termenul legal, respectând dispozițiile Legii nr. 10/2001. Legea nr. 247/2005 nu a deschis posibilitatea depunerii unor noi cereri de retrocedare și nu a vizat extinderea domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001, a sferei persoanelor îndreptățite la restituire și nici a perioadei de referință.

Astfel, moștenitorii „omiși" nu au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, nu pot fi menționați în cuprinsul dispoziției menționate. În ceea ce privește ce-a dea doua critică, s-a arătat prin motivele de recurs faptul că, procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, invocat de contestatori, a fost întocmit în anul 1941, iar imobilul notificat a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, anexa 267, iar pentru perioada 1941 - 1950 nu se cunoaște regimul juridic al terenului. Mai mult decât atât, din tabelul privind terenurile naționalizate administrate de I.L.L. Pitești rezultă că a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafață de 2.400 mp.

Recursul pârâtului Primarul municipiului Pitești se privește ca fondat în limitele considerentelor ce succed: Potrivit prevederilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai cu scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Or, din acest punct de vedere, din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a soluționat cauza fără să procedeze la stabilirea pe deplin a situației de fapt. Astfel, reclamanții au contestat dispoziția emisă de primar în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea suprafeței de 4.366 mp, în conformitate cu procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, din care rezultă această suprafață cumulată compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină + 3.235 mp livadă, deținută de autorul P.G.

Însă, pârâtul a susținut în mod constant faptul că procesul - verbal invocat de contestatori a fost întocmit în anul 1941, iar din anexa la Decretul nr. 92/1950 și din tabelul privind terenurile naționalizate administrate de I.L.L. Pitești rezultă că a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafață de 2.400 mp. Sub acest aspect, instanța de apel, în motivarea deciziei pronunțate, a reținut, pe de o parte că, potrivit tabelului cu terenurile naționalizate, fișa tehnică (acte emise în 1953) și anexa la decretul pentru naționalizarea unor imobile rezultă că autorilor P.G. și P.F. le-au fost naționalizate imobilele compuse din locuință și 2.400 mp. Pe de altă parte, curtea de apel a arătat că, din planul cadastral din 1930/1932 și din procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, act întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în Pitești, rezultă că P.C.G.B.

și P.F. aveau în proprietate în Pitești, două corpuri de casă și suprafața de 4.366 mp, compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină și 3.235 mp livadă, iar din actul de vânzare - cumpărare autentificat din 03 mai 1926 rezultă că suprafața în litigiu se întindea din strada Craiovei până în strada Exercițiu. Ca urmare, în baza probatoriului administrat, în cauză nu a fost identificată cu certitudine suprafața de teren preluată abuziv de stat de la autorii contestatorilor și, implicit, nu a fost stabilită întinderea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la imobilul în litigiu. Așadar, din înscrisurile depuse la dosar, ce au fost invocate de părți, rezultă o întindere diferită a suprafeței de teren în discuție, iar expertiza efectuată în faza procesuală a apelului nu lămurește această chestiune litigioasă, reținând, în principal, că terenul revendicat este în totalitate afectat de detalii de sistematizare.

Or, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 se restituie persoanelor îndreptățite, în natură sau în echivalent, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 1945 - 1989. Prin urmare, în speță are deplină relevanță care era întinderea suprafeței de teren aflată în proprietatea autorilor reclamanților la momentul preluării imobilului de către Statul Român prin naționalizare. În acest context, este evident că se impune, pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt, în vederea unei juste soluționări a cauzei și pentru aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va verifica, prin orice probe pe care le va considera pertinente și utile soluționării cauzei: - întinderea suprafeței de teren deținute de autorii reclamanților în calitate de proprietari, la momentul preluării acesteia de către stat ( anul 1950); - identificarea terenului a cărei restituire se cere și stabilirea modului în care acesta a intrat în proprietatea statului, respectiv dacă a fost preluat în baza unui alt titlu de la alte persoane fizice sau juridice, sau dacă a fost preluat de fado, fără nici un titlu, de la autorii reclamanților.

Față de particularitățile speței, aceste aspecte trebuie lămurite, având în vedere că terenul se află în posesia statului, fiind afectat de detalii de sistematizare, iar recurentul - pârât Primarul municipiului Pitești susține că nu cunoaște regimul juridic al terenului pentru perioada 1941 - 1950 și că, din actele de la momentul naționalizării rezultă o suprafață de teren mai mică decât cea solicitată a fi restituită, ceea ce înseamnă că antecesorii contestatorilor au înstrăinat o parte din imobil până la data preluării acestuia de către stat. După administrarea, coroborarea și analizarea întregului probatoriu administrat în cauză, curtea de apel va stabili pe deplin situația de fapt și va face aplicarea prevederilor legale aplicabile, pentru o corectă soluționare a pricinii.

Față de cele ce preced, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești urmează a fi admis în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 313 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanței de apel pentru rejudecare. Recursul declarat de Municipiul Pitești urmează a fi respins ca inadmisibil, față de împrejurarea că acesta nu a declarat apel și nu a avut calitatea de parte în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei nr. 21/ A din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Pitești împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.