ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții P.B., P.C., C.M.G.,

P.R. și P.B. au formulat contestație împotriva Dispoziției din 2007 emisă de

Primăria Municipiului Pitești, în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Comisia Județeană de Fond Funciar

Argeș, solicitând modificarea parțială a dispoziției de mai sus, în sensul de a

fi menționați toți moștenitorii care au formulat cerere, omiși a fi trecuți în

dispoziție, respectiv: C.M.G., P.R. și P.B.

Reclamanții au

mai solicitat modificarea suprafeței de teren evidențiată în dispoziție, în

sensul că, în loc de 2.400 mp să fie trecută suprafața de 4.366 mp, conform

procesului - verbal din 15 ianuarie 1941, din care rezultă suprafața cumulată

de 4.366 mp compusă din 392 mp curte, 739 mp grădină + 3.235 mp livadă,

deținută de autorul P.G.

Tribunalul

Argeș, prin sentința civilă nr. 345/109/2008, a admis contestația formulată de

reclamanți, cu consecința modificării în parte a Dispoziției din 2007, în

sensul menționării alături de P.B. și P.C. și a celorlalți moștenitori,

respectiv: P.B., C.M.G. și P.R.

Prin aceeași

sentința au fost modificate suprafețele de teren cuprinse în Dispoziție la art.

1 lit. a), în sensul că se trece suprafața de 4.366 mp, compusă din următoarele

suprafețe: 392 mp curte, 739 mp grădină+3.235 mp livadă, fiind menținute în

rest efectele dispoziției.

În adoptarea

acestei soluții, tribunalul a reținut că, în temeiul Legii nr. 247/2005, lege

ce completează Legea nr. 10/2001, au formulat notificarea din 6 septembrie 2005

moștenitorii autorului P.G. și P.F., solicitând acordarea de despăgubiri pentru

imobilul casă, care a fost situat în Pitești, imobil naționalizat conform

Decretului nr. 92/1950, dovedindu-și proprietatea cu contractul anexat și

procesul - verbal din 1941.

Prin Dispoziția

emisă de Primarul Municipiului Pitești la 27 decembrie 2007 a fost propusă

acordarea de despăgubiri pentru P.B. și P.C., reținându-se că numai aceștia au formulat

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește suprafața

pentru care urmează să se calculeze despăgubiri aceasta este de 2.400 mp și 159

mp teren construcții.

Tribunalul a

constatat că este fondat primul capăt de cerere, întrucât în temeiul legii

speciale enunțate, toți moștenitorii defuncților P.G. și P.F. au formulat

notificarea din 6 septembrie 2005, în baza căreia a fost emisă Dispoziția din 2007,

dispoziție ce trebuia sa cuprindă pe toți moștenitorii.

Referitor la

cel de-al doilea capăt de cerere, privind suprafața de teren de 4.366 mp

conform planului cadastral din 1930/1932 și a procesului - verbal din 15

ianuarie 1941, a rezultat că la domiciliul autorilor situat Pitești

existau următoarele suprafețe de teren, alături de două corpuri de casă ce au

fost demolate, respectiv 392 mp curte, 739 mp grădină și 3.235 mp livadă,

suprafețe ce însumează 4.366 mp.

Împotriva

acestei sentințe, a formulat apel Primarul municipiului Pitești, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

Procedura

administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 se declanșează prin notificarea

adresată de persoana îndreptățită deținătorului bunului. Termenul de depunere a

notificării s-a împlinit la data de 14 februarie 2002. Nerespectarea termenului

prevăzut atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent. Termenul menționat este unul de

decădere și nu poate fi susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în

termen.

În speța de

față, P.B. și P.C. au formulat în termenul legal prevăzut de dispozițiile Legii

nr. 10/2001, notificarea din 13 februarie 2002, prin care au solicitat

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, compus din teren în

suprafață de 2.400 mp și construcții. Notificarea a fost soluționată prin

Dispoziția primarului din 27 decembrie 2007 pe numele celor doi notificatori,

care s-au adresat cu notificare, în termen legal, deținătorului bunului

respectând dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a susținut că,

în mod greșit instanța de fond a apreciat că notificarea din 06 septembrie 2005

este formulată în termen, motivând că aceasta a fost formulată în temeiul Legii

nr. 247/2005, lege ce completează Legea nr. 10/2001. în aceste condiții,

instanța a arătat că dispoziția mai sus amintită trebuia să cuprindă toți

moștenitorii, întrucât această lege nu a deschis posibilitatea depunerii unor

noi cereri de retrocedare, așa cum s-a prevăzut în cazul legilor fondului

funciar. Dispozițiile acestei legi nu au viza extinderea domeniului de aplicare

a legii, a sferei persoanelor îndreptățite la restituire și nici a perioadei de

referință.

Astfel,

moștenitorii „omiși" nu au formulat notificare în termenul prevăzut de

Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, nu pot fi menționați în cuprinsul

dispoziției mai sus menționate.

Prin

contestația formulată împotriva Dispoziției din 2007 s-a mai solicitat

modificarea suprafeței de teren, de 2.400 mp, trecută în dispoziție, cu 4.366

mp conform procesului - verbal din 15 ianuarie 1941.

Procesul - verbal

mai sus menționat a fost întocmit în anul 1941, iar imobilul notificat a trecut

în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului din 1950, anexa

267.

S-a arătat

faptul că nu se cunoaște regimul juridic al terenului în perioada 1941 - 1950,

iar din tabelul privind terenuri naționalizate administrate de I.L.L. Pitești,

rezultă că a fost preluată în proprietatea statului doar suprafața de 2.400 mp.

Curtea de Apel

Pitești, prin Decizia civilă nr. 21/ A din 29 ianuarie 2009, a respins apelul

ca nefondat pentru următoarele cnsiderente:

Motivul de apel

privind menționarea în dispoziție a tuturor moștenitorilor autorilor comuni a

fost privit ca lipsit de interes, întrucât entitatea deținătoare a recunoscut

dreptul contestatorilor P.B. și P.C. ca persoane îndreptățite la acordarea de

despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii speciale.

S-a reținut

faptul că, împrejurarea că aceștia au înțeles să recunoască dreptul celorlalți

moștenitori, respectiv C.M.G., P.R., P.B. și au acceptat să se bucure alături

de ei de efectele acestei legi reparatorii, cu referire la notificarea din 06

septembrie 2005, în baza căreia a fost emisă Dispoziția din 2007, nu afectează

în vreun fel pe pârâta - apelantă.

Modalitatea în

care persoanele îndreptățite la repararea prejudiciului încercat prin preluarea

abuzivă a imobilelor ce au aparținut autorilor lor înțeleg să beneficieze de

efectele și caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, face obiectul

dreptului comun și nu aduce atingere dispozițiilor legale privitoare la

acordarea măsurilor reparatorii.

În ceea ce

privește motivul de apel privind întinderea dreptului de proprietate al

reclamanților-contestatori, pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

în condițiile legii speciale, curtea de apel a arătată că, potrivit

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, „actele doveditoare

ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care

atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare". Deoarece

textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de

proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și,

eventual, a calității sale de moștenitor al fostului ori adevăratului

proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele

din materia acțiunii în revendicare, în acest sens fiind și prevederile Deciziei

nr. 978 din 12 martie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Instanța de

apel a mai reținut că, situația de fapt a fost corect stabilită de prima

instanță în raport de probele administrate, din care a rezultat întinderea

dreptului de proprietate al autorilor reclamanților - contestatori pentru

suprafața de 4.366 mp.

Astfel,

potrivit tabelului cu terenurile naționalizate, fișa tehnică, acte emise în

1953 și aflate la filele 56-59, anexa la decretul pentru naționalizarea unor

imobile (filele 14 - 18), rezultă că autorilor P.G. și P.F. le-au fost

naționalizate imobilele compuse din locuință și 2.400 mp.

Este adevărat

însă că, din planul cadastral din 1930/1932 (fila 63) și procesul - verbal din

15 ianuarie 1941, act întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților

funciare în Pitești, rezultă că P.C.G.B. și P.F. aveau în proprietate în

Pitești, două corpuri de casă și suprafața de 4.366 mp, compusă din 392 mp

curte, 739 mp grădină și 3.235 mp livadă (fila 14).

Din actul de

vânzare - cumpărare autentificat din 03 mai 1926 rezultă că suprafața în

litigiu se întindea din strada X până în strada X (fila 12).

Așa cum rezultă

din expertiza tehnică judiciară dispusă în apel, fosta proprietate revendicată

de reclamanți este transpusă în prezent între străzile X, strada X și strada X,

fiind în totalitate afectată de detalii de sistematizare, respectiv blocuri de

locuințe, punct termic, zona de funcționare a acestor construcții, alei

betonate, trotuare, parcări betonate (161 - 183).

Art. 23 din

Legea nr. 10/2001 vorbește de acte doveditoare ale dreptului de proprietate,

prin acestea se înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil

jurisdictionai sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate

în favoarea persoanei care îl invocă.

Din această

perspectivă, și actele la care s-a făcut referire reprezintă în sensul legii

dovezi ale dreptului de proprietate.

Împotriva

acestei decizii, au exercitat calea de atac a recursului Municipiul Pitești și

pârâtul Primarul municipiului Pitești, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și solicitând desființarea soluției din apel, în sensul

respingerii contestației.

În motivare,

recurenții au susținut că, în mod greșit, a fost respins apelul și a fost

menținută sentința tribunalului, în sensul de a modifica dispoziția contestată,

prin menționarea alături de P.B. și P.C. a celorlalți moștenitori, respectiv P.B.,

C.M.G. și P.R. și de a modifica suprafața de teren de la 2.400 mp la 4.366 mp.

Cu privire la

prima critică, recurenții au arătat că termenul de depunere a notificării

formulate în baza Legii nr. 10/2001 s-a împlinit la data de 14 februarie 2002,

iar nerespectarea acestuia atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii, întrucât este un termen de decădere, ce nu poate fi

susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.

În speță,

notificare a fost soluționată pe numele celor doi notificatori care s-au

adresat deținătorului bunului în termenul legal, respectând dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Legea nr. 247/2005

nu a deschis posibilitatea depunerii unor noi cereri de retrocedare și nu a

vizat extinderea domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001, a sferei

persoanelor îndreptățite la restituire și nici a perioadei de referință.

Astfel,

moștenitorii „omiși" nu au formulat notificare în termenul prevăzut de

Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, nu pot fi menționați în cuprinsul

dispoziției menționate.

În ceea ce

privește ce-a dea doua critică, s-a arătat prin motivele de recurs faptul că,

procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, invocat de contestatori, a fost

întocmit în anul 1941, iar imobilul notificat a trecut în proprietatea statului

prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, anexa 267, iar pentru

perioada 1941 - 1950 nu se cunoaște regimul juridic al terenului.

Mai mult decât

atât, din tabelul privind terenurile naționalizate administrate de I.L.L.

Pitești rezultă că a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafață

de 2.400 mp.

Recursul

pârâtului Primarul municipiului Pitești se privește ca fondat în limitele considerentelor

ce succed:

Potrivit

prevederilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată numai cu scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au

fost pe deplin stabilite.

Or, din acest

punct de vedere, din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că

instanța de apel a soluționat cauza fără să procedeze la stabilirea pe deplin a

situației de fapt.

Astfel,

reclamanții au contestat dispoziția emisă de primar în baza Legii nr. 10/2001,

solicitând restituirea suprafeței de 4.366 mp, în conformitate cu procesul - verbal

din 15 ianuarie 1941, din care rezultă această suprafață cumulată compusă din

392 mp curte, 739 mp grădină + 3.235 mp livadă, deținută de autorul P.G.

Însă, pârâtul a

susținut în mod constant faptul că procesul - verbal invocat de contestatori a

fost întocmit în anul 1941, iar din anexa la Decretul nr. 92/1950 și din

tabelul privind terenurile naționalizate administrate de I.L.L. Pitești rezultă

că a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafață de 2.400 mp.

Sub acest

aspect, instanța de apel, în motivarea deciziei pronunțate, a reținut, pe de o

parte că, potrivit tabelului cu terenurile naționalizate, fișa tehnică (acte

emise în 1953) și anexa la decretul pentru naționalizarea unor imobile rezultă

că autorilor P.G. și P.F. le-au fost naționalizate imobilele compuse din

locuință și 2.400 mp.

Pe de altă

parte, curtea de apel a arătat că, din planul cadastral din 1930/1932 și din

procesul - verbal din 15 ianuarie 1941, act întocmit de Comisiunea pentru

înființarea cărților funciare în Pitești, rezultă că P.C.G.B. și P.F. aveau în

proprietate în Pitești, două corpuri de casă și suprafața de 4.366 mp, compusă

din 392 mp curte, 739 mp grădină și 3.235 mp livadă, iar din actul de vânzare -

cumpărare autentificat din 03 mai 1926 rezultă că suprafața în litigiu se

întindea din strada Craiovei până în strada Exercițiu.

Ca urmare, în

baza probatoriului administrat, în cauză nu a fost identificată cu certitudine

suprafața de teren preluată abuziv de stat de la autorii contestatorilor și,

implicit, nu a fost stabilită întinderea dreptului de proprietate al

reclamanților cu privire la imobilul în litigiu.

Așadar, din

înscrisurile depuse la dosar, ce au fost invocate de părți, rezultă o întindere

diferită a suprafeței de teren în discuție, iar expertiza efectuată în faza

procesuală a apelului nu lămurește această chestiune litigioasă, reținând, în

principal, că terenul revendicat este în totalitate afectat de detalii de

sistematizare.

Or, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 se restituie persoanelor îndreptățite, în

natură sau în echivalent, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada

1945 - 1989.

Prin urmare, în

speță are deplină relevanță care era întinderea suprafeței de teren aflată în

proprietatea autorilor reclamanților la momentul preluării imobilului de către

Statul Român prin naționalizare.

În acest

context, este evident că se impune, pentru stabilirea pe deplin a situației de

fapt, în vederea unei juste soluționări a cauzei și pentru aplicarea corectă a

prevederilor legale incidente, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

pentru rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de trimitere va verifica, prin orice probe pe care le va

considera pertinente și utile soluționării cauzei:

- întinderea

suprafeței de teren deținute de autorii reclamanților în calitate de

proprietari, la momentul preluării acesteia de către stat ( anul 1950);

- identificarea

terenului a cărei restituire se cere și stabilirea modului în care acesta a

intrat în proprietatea statului, respectiv dacă a fost preluat în baza unui alt

titlu de la alte persoane fizice sau juridice, sau dacă a fost preluat de fado,

fără nici un titlu, de la autorii reclamanților.

Față de

particularitățile speței, aceste aspecte trebuie lămurite, având în vedere că

terenul se află în posesia statului, fiind afectat de detalii de sistematizare,

iar recurentul - pârât Primarul municipiului Pitești susține că nu cunoaște

regimul juridic al terenului pentru perioada 1941 - 1950 și că, din actele de

la momentul naționalizării rezultă o suprafață de teren mai mică decât cea

solicitată a fi restituită, ceea ce înseamnă că antecesorii contestatorilor au

înstrăinat o parte din imobil până la data preluării acestuia de către stat.

După

administrarea, coroborarea și analizarea întregului probatoriu administrat în

cauză, curtea de apel va stabili pe deplin situația de fapt și va face

aplicarea prevederilor legale aplicabile, pentru o corectă soluționare a

pricinii.

Față de cele ce

preced, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești urmează a fi

admis în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 313 C. proc. civ., decizia

atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanței de apel pentru

rejudecare.

Recursul

declarat de Municipiul Pitești urmează a fi respins ca inadmisibil, față de

împrejurarea că acesta nu a declarat apel și nu a avut calitatea de parte în

proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei nr. 21/ A

din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de

muncă și asigurări sociale, minori și de familie.

Casează decizia

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de Municipiul Pitești împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 martie 2010.