ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 735 din 12 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Olt, s-a dispus admiterea acțiunii introduse de reclamanții B.M.A. și S.T. în contradictoriu cu pârâții SC S. SA, anularea Deciziei nr. 2208 din 12 noiembrie 2001 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a imobilului situat în Slatina, județul Olt, compus din casă de locuit și terenul aferent. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Petenții au dovedit cu acte de stare civilă că sunt moștenitori ai autorului S.T. proprietarul imobilului în litigiu, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1954 potrivit sentinței civile nr. 629/1953 pronunțată de fostul Tribunal Raional Slatina, Regiunea Argeș, fiind îndeplinite astfel, condițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susținerea pârâtei potrivit cu care imobilul este în patrimoniul acestuia, privatizată în condițiile Legii nr. 31/1990 nu au fost primite de instanță, deoarece contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nu reprezintă un titlu valabil astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Excepția privind lipsa calității procesuale a fost respinsă deoarece art. 27 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, situație în care calitate procesuală pasivă o are A.P.A.P.S. în cauză însă imobilul fiind preluat abuziv, situație în care în sensul art. 9 din Legea nr. 10/2001 acțiunea a fost admisă, anulată decizia și restituirea în natură a imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 232 din 9 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 735 din 12 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Olt, și obligarea apelantului la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Cu privire la titlul prin care statul a deținut imobilul solicitat a fost restituit s-a reținut că statul nu are un titlu valabil asupra acestuia. Conform actelor și lucrărilor dosarului imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 așa cum rezultă din sentința civilă nr. 629 din 28 mai 1953, potrivit cu care statul intră în proprietatea unor bunuri imobile, printre altele, conform art. 1 lit. d) și pentru bunurile fără stăpân și cele considerate abandonate prin efectul unor legi sau decrete.
Sentința civilă nr. 629/1953 reține că imobilul este abandonat, că fostul proprietar are domiciliul necunoscut și că se încadrează în dispozițiile Decretului nr. 111/1951. Conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 sunt socotite imobile preluate de stat cu titlu valabil, acele imobile care au respectat legislația în vigoare la data preluării. Examinând preluarea raportată la Decretul nr. 111/1950 și a instrucțiunilor nr. 6491 din 8 octombrie 1951 ale Ministerului Finanțelor, instanța a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data preluării și prin urmare imobilul a fost preluat fără titlu. Astfel, pentru ca statul să poată trece în proprietatea sa un bun, conform art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, erau necesare întrunirea cumulativă a trei condiții: titularul bunului să fie necunoscut sau absent, bunurile să fi fost părăsite sau abandonate, de la data părăsirii bunului să fi trecut un an.
În cauză, titularul bunului era cunoscut, din moment ce se cunoștea numele acestuia, nu era nici absent deoarece absența se referă la cazul când titularul bunului deși cunoscut nu se știe dacă mai era în viață. În situația în care acesta era absent, absența sa trebuia să fie declarată conform dreptului comun prevăzut de art. 98 și urm. C. civ., dispoziție abrogată implicit prin Legea nr. 173 din 4 martie 1941 pentru declararea morții prezumate a celor dispăruți și în mod expres prin decretul nr. 359 din 23 noiembrie 1948 privitor la declararea morții prezumate a celor dispăruți cu ocazia războiului, în afara zonei interioare. Din actele dosarului rezultă că aceste dispoziții legale și imperative în perioada declarării absenței nu au fost respectate, nefiind realizate condițiile pentru ca bunul să treacă în proprietatea statului.
În aceste condiții s-a reținut că imobilul a fost preluat fără titlu. Pârâta SC S. SA nu are calitatea de dobânditoare de bună - credință. Astfel, din sentința civilă nr. 5109/1997 a rezultat că pârâta s-a înființat în baza O.G. nr. 96/1994 și hotărârea consiliului local Slatina nr. 77/1994, privind deschiderea activității de salubritate din cadrul R.A.G.L. Slatina, imobilul fiind trecut în patrimoniul acestora printr-un protocol încheiat cu R.A.G.L. Slatina. În hotărârea judecătorească privind constatarea dreptului de proprietate în baza art. 111 C. proc. civ., R.A.G.L. Slatina, nu a figurat în proces ca parte și nu s-au respectat dispozițiile legale în vigoare, deoarece nu se putea constata un drept de proprietate în baza art. 111 C. proc.
civ., atâta vreme cât imobilul nu putea fi dat decât în administrare, singurul drept pe care îl puteau constata instanțele fiind cel de administrare și nu de proprietate. Cu privire la actul de privatizare, nu era necesară anularea lui, deoarece societatea pârâtei a cumpărat acțiuni și nu active astfel că acesta nu poate fi opus fostului proprietar, iar prin ieșirea imobilului din patrimoniul propriu nu se anulează contractul de vânzare - cumpărare al acțiunilor. În aceste condiții, persoana îndreptățită nu era interesată în formularea unei acțiuni pentru anularea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni. Instanța nu a fost învestită cu analiza condițiilor de formă din notificări și nici cu valabilitatea mențiunilor procurii, critici reținute ca neîntemeiate.
Calitatea de succesor de pe urma autorului S.T. a fost dovedită de parte, motivul de recurs cu acest conținut fiind neîntemeiat. Referitor la nepronunțarea instanței asupra cererilor de chemare în garanție a A.P.A.P.S. și S.I.F. Oltenia, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece nefiind anulat contractul de vânzare - cumpărare pe acțiuni, acestea nu puteau fi părți în cererea de restituire în natură a imobilului. De altfel cererile nu au fost timbrate, și nu puteau fi puse în discuția părților, deoarece conform art. 51 din Legea nr. 10/2001, numai persoanele îndreptățite sunt scutite de plata taxei de timbru. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, formulând în același timp și o cerere de strămutare pentru rejudecare, în ipoteza admiterii recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pe motive de bănuială legitimă spre rejudecare.
Greșit instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor de chemare în garanție și a cererii privind dreptul de retenție pe motiv că nu au fost timbrate. Se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța nu a interpretat corect prevederile legale. Astfel, prin hotărârea nr. 77 din 25 noiembrie 1994 Consiliul local Slatina în baza prevederilor O.G. nr. 69/1994 și a Legii nr. 69/1991, s-a aprobat înființarea SC S. SA Slatina (de salubrizare locală, cu capital social de 187.673.879 lei având sediul în Slatina, județul Olt începând cu data de 1 decembrie 1994. Patrimoniul noii societăți a fost preluat prin Protocol conform listei anexe a hotărârii R.A.G.L. Slatina, protocol care includea și spațiul situat în Slatina.
Prin sentința civilă nr. 5109 din 29 august 1997 a Judecătoriei Slatina, rămasă irevocabilă, s-a constatat în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Slatina, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Slatina, și a terenului aferent în suprafață de 1.148,36 m 2 , partea motivând că recurenta a primit conform protocolului din 14 noiembrie 1994, și imobil cu destinația sediul societății, înscris ulterior în C.F. devenind opozabil tuturor. Prin actul adițional la statutul societății în baza hotărârii Adunării Generale extraordinare din 29 aprilie 1997 s-a stabilit că SC S. SA este o societate cu capital majoritar de stat, deschisă, structura acționariatului rezultat în urma procesului de privatizare fiind de 133 acționari P.P.M.
și F.P.S. cu noul sediu în Slatina. Prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 11 septembrie 1998, F.P.S. Sucursala teritorială Argeș a înstrăinat domnului K.N., un număr de 237.278 acțiuni, reprezentând 72,07% din valoarea capitalului social subscris al societății, garantând cumpărătorul sub toate aspectele legale. Societatea este condusă de un consiliu de administrație din care face parte și acționarul majoritar, care nefiind agreat în zonă, a stârnit în media locală un curent de opinie nefavorabil care atinge și magistrații care au soluționat dosarele, fiind influențați de grupurile de interese, lucru observabil după motivarea hotărârii, ori lipsa rolului activ, ca de altfel și măsura în care judecătorul intrând în sala de ședințe a discutat cu partea adversă.
Astfel motivarea hotărârii este deficitară, deoarece după ce se arată că statul putea trece în proprietatea sa un bun conform art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, se face referire la dreptul comun prevăzut de art. 98 C. civ., arătând că au fost abrogate. Or dacă erau abrogate în anul 1941, ele nu erau în vigoare în anul 1951 și prin urmare hotărârea nu trebuia motivată în acest fel. Tot astfel, reținerea că R.A.G.L. Slatina nu a figurat ca parte în proces este ilogică din moment ce patrimoniul acesteia a fost divizat și predat pe bază de protocol, iar Consiliul Local al Municipiului Slatina, proprietar al imobilului ce formează sediul recurentei, a fost legal chemat în judecată și nu s-a opus admiterii acțiunii.
De la data la care imobilul în litigiu face parte din patrimoniul societății, a suferit modificări în construcție de substanță, având o valoare de inventar de 50.000.000 lei și de circulație mai mare de 2.000.000.000 lei. Deoarece prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1998, Fondul Proprietății de Stat a garantat pe cumpărător sub toate aspectele legale, era absolut necesară chemarea în garanție a A.P.A.P.S. (în conformitate cu art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999. Instanța de apel a reținut că nu a fost investită cu analiza condițiilor de formă ale notificării și nici cu valabilitatea mențiunii procurii, în disprețul rolului activ, deoarece la data de 30 mai 2001 când B.M.A.
a dat procură lui B.C. pașaportul ei era expirat și nu se știa dacă mai avea calitatea de cetățean român. Pentru ca acțiunea petenților să fi putut a fi admisă, era necesară depunerea de acte doveditoare în privința dreptului de moștenitor, și cu privire la calitatea de moștenitoare a autoarei S.E.. Or, petenții au depus la dosar doar actele de stare civilă ale lui S.T. din care rezultă că ar fi descendentul autoarei S.E. În condițiile în care nu există la dosar nici măcar un act de stare civilă a petentei B.M.A. și fără a se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, instanța a admis nejustificat acțiunea. Instanța nu a analizat obiectiv susținerile petenților din notificare și din cererea de restituire.
Astfel, la data preluării imobilului de către Statul Român, părinții petenților abandonaseră imobilul în litigiu. Din copia certificatului de deces rezultă că S.T. a decedat în București, având domiciliul în București, iar soția sa S.E. a decedat în Collone - Betterive - SUA, rezultă astfel, că cei doi au abandonat imobilul din Slatina înainte de anul 1948, fără ca petenții să fi dovedit faptul că imobilul ar fi fost închiriat ori dat în administrarea cuiva, ceea ce înseamnă că la data trecerii bunului în proprietatea statului acesta avea situația juridică a unui bun abandonat, administrat ulterior de Statul Român care a dispus de el în conformitate cu dispozițiile legale, fiind înstrăinat în cadrul procesului de privatizare printr-un act încheiat cu bună credință.
Petenții au cunoștință despre toate acestea și își exercită cu rea - credință drepturile procesuale. Petenții nu au făcut demersuri de a intra în proprietatea imobilului conform Legii nr. 112/1995. După ce imobilul a devenit sediul societății, au fost contactați să solicite restituirea imobilului în natură, fără a li se explica că au dreptul la despăgubiri câtă vreme imobilul a fost înstrăinat în cadrul procesului de privatizare printr-un act neatacat până în acest moment în justiție, recurenta fiind un terț subdobâncfitor de bună credință. Deoarece recurenta a achitat contravaloarea imobilului în cadrul procesului de privatizare nu poate fi obligată nici la plata de despăgubiri și nici la plata prin echivalent, ele nemaiputând fi solicitate în prezent deoarece petenții nu au atacat în termenul legal de prescripție actele de înstrăinare ale imobilului intervenite în cadrul procedurii de privatizare.
În concluzie, instanțele nu s-au referit la valabilitatea notificării, a datei emiterii, a procedurii, a excepțiilor invocate, nemotivând hotărârea și decizia, nu au stabilit starea de fapt și de drept corect. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamanților. Intimata D.G.F.P. a Județului Olt, atât în nume propriu cât și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, arătând că nu poate fi obligată la restituirea în natură a imobilului în litigiu deoarece nu îl dețin în proprietate ori administrare.
În ipoteza în care s-ar aprecia că intimații au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, acestea nu pot consta decât în acordarea de bunuri, servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilului solicitat, în contradictoriu cu entitatea, implicată în procesul de privatizare. Intimații B.M.A. și S.T. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În consecință, intimații arată că dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în cauză din moment ce imobilul nu a fost preluat cu titlu și nu se realizează prima condiție de aplicabilitate a textului, hotărârea judecătorească sentința civilă nr. 5108 din 29 august 1997 nu este constitutivă de drepturi; actul de privatizare nu trebuia anulat, deoarece efectele juridice produse de contractul de vânzare cumpărare de acțiuni au constat în transferul dreptului de proprietate al statului asupra pachetului de acțiuni, asupra capitalului social și nu active, situație în care A.P.A.P.S. nu trebuia chemată în garanție deoarece nu este unitate deținătoare; neanalizarea condițiilor de formă ale notificării și a valabilității procurii nu au constituit obiect de analiză la fond fiind invocate în apel pentru prima dată.
Examinând recursul declarat de pârâtă instanța reține următoarele: Recurenta nu poate reclama aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001 deoarece așa cum corect a reținut instanța de apel, preluarea proprietății de către stat nu s-a făcut cu titlu valabil și prin urmare nu prezintă relevanță dacă bunul se află în evidențele unității deținătoare privatizată conform cerințelor legale. Astfel, aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001 reclamă ca o p rimă condiție de aplicare, valabilitatea titlului de preluare a bunului de către stat. Această condiție nu este realizată în cauză, din moment ce preluarea imobilului în condițiile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 trebuia să se facă cu realizarea cumulativă a trei condiții: proprietarul bunului să fie necunoscut sau absent; bunul să fie părăsit sau abandonat; să fi trecut un an de la data părăsirii bunului.
Or, din moment ce proprietarul bunului era cunoscut și nu s-a stabilit printr-o modalitate juridică absența sa, preluarea imobilului s-a realizat fără titlu, situație în care procedura urmată cu respectarea art. 20 - 21 din Legea nr. 10/2001 a avut în vedere în mod corect unitatea deținătoare și nu autoritatea implicată în privatizare. Prin urmare sunt irelevante aprecierile recurentei cu privire la calitatea sa de subdobânditor de bună credință a bunului, deoarece art. 20 din Lege, nu atribuie efecte juridice bunei sau relei credințe a unității deținătoare, precum nu prezintă relevanță nici criticile aduse deciziei recurate vizând reținerile privitoare la caracterul declarativ și nu constitutiv de drepturi a sentinței civile nr. 5108 din 29 august 1997 pronunțată de Judecătoria Slatina, sentinței inopozabilă intimaților persoane fizice.
Așa stând lucrurile, în mod corect instanța a dispus restituirea în natură, deoarece bunul intrat în patrimoniul societății comerciale în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, anterior privatizării, situație în care ieșirea bunului din patrimoniu nu a împiedicat în niciun fel procedura de privatizare. Criticile referitoare la nesoluționarea cererii de chemare în garanție și a dreptului de retenție sunt neîntemeiate. De altfel recurenta nu critică maniera în care instanța de apel a reținut că neaplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001 și neanularea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, au exclus calitatea de părți în cererea de restituire a A.P.A.P.S. și S.I.F. Oltenia, iar pe de altă parte nefiind timbrate, cererile nu au fost puse în discuție.
În mod corect instanța de apel a reținut că analiza condițiilor de formă ale notificării și ajte valabilității procurii, nu pot constitui obiect de analiză direct în apel, fără analiza art. 294 C. proc. civ. În consecință, instanța de recurs reține că instanța care a pronunțat hotărârea recurată a motivat-o corect și a analizat temeinic pretențiile părților precum și regimul juridic incident. Tot astfel analizând criticile formulate prin intermediul motivelor de recurs prevăzute de pct. 7 și 9 C. proc. civ., instanța reține caracterul lor nefondat și în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează a dispune respingerea recursului astfel formulat, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul SC S. SA împotriva Deciziei nr. 232 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.