ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1810/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 11 noiembrie 2015, reclamantul Consiliul Județean Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Programe Infrastructura Mare, Autoritatea de Management POS Mediu, a solicitat: - anularea Deciziei nr. 13659 din 9 septembrie 2015, emisă de pârât, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate sub nr. x din 10 iulie 2015; - anularea Notei de stabilire a corecției financiare încheiate sub nr. x din 10 iulie 2015, emisă de pârât.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 86 din 4 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Programe Infrastructura Mare, Autoritatea de Management POS Mediu.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Județean Prahova, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, a susținut recurentul-reclamant că, pentru a exista o neregulă, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: - existența unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate (s.n. astfel cum sunt definite în cadrul O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv) în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții; - abaterea să fie rezultatul acțiunii sau inacțiunii beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene; - abaterea să fi prejudiciat sau să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Astfel, susține recurentul că nu rezultă, din interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, că orice abatere presupune implicit existența unui prejudiciu sau potențialitatea lui, ci acestea trebuie dovedite, ori Ministerul Fondurilor Europene - DG AM POS Mediu nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert la momentul întocmirii notei de constatare atacate în cauză, Totodată, arată că nici din aplicarea dispozițiilor art. 1532 C. civ. nu reiese că s-ar fi produs un prejudiciu în cauză, astfel că o abatere care doar prezumă un prejudiciu nu este suficientă, ci trebuie să existe elemente care să contureze un prejudiciu cert. În referire la respectarea principiului proporționalității, critică recurentul-reclamant soluția primei instanțe pentru că, deși nu a existat nicio sumă plătită necuvenit, contractul fiind reziliat ca urmare a faptului că antreprenorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, iar în cuprinsul notei de constatare a neregulilor s-a menționat doar că "suspiciunea de neregula conține următoarele constatări cu posibile implicații financiare (...)", totuși măsura dispusă de autoritatea de management și menținută de judecătorul fondului nu este una adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, prin raportare la abaterea constatată și la aptitudinea acesteia de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene. A menționat recurentul-reclamant și faptul că nota de constatare nu se bazează pe niciunul dintre motivele expres prevăzute de aplicare a corecțiilor financiare așa cum sunt prezentate în mod expres prin Contractul de finanțare x din 18 februarie 2013, Anexa IV, ce are ca obiect finanțarea nerambursabila a proiectului intitulat "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Prahova". S-a arătat că, la data de 6 august 2015, a fost transmisă notificarea privind rezilierea contractului de lucrări în temeiul subclauzei 15.2, contractul fiind reziliat începând cu data de 20 august 2015, astfel că nota de constatare care vizează o corecție în valoare de 5% din prețul contractului reziliat a rămas fără obiect la momentul rezilierii contractului. Contractul de lucrări nu a implicat utilizarea fondurilor europene, acesta fiind reziliat fără a se efectua vreo plată către antreprenor și, implicit, fără a exista o cerere de rambursare, astfel că nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a bugetului Uniunii Europene, de sume plătite necuvenit sau de constatări cu implicații ori posibile implicații financiare. Au fost invocate prevederile art. 21 alin. (29) din O.U.G. nr. 66/2011, în care se arată că "anularea titlului de creanță atrage anularea actelor subsecvente în mod corespunzător", criticând recurentul Consiliul Județean Prahova interpretarea eronată, în opinia sa, dată de prima instanță prevederilor art. 27 din H.G. nr. 875/2011 privind Normele metodologice de aplicarea O.U.G. nr. 66/2011, text aplicabil în ipoteza constatării unor nereguli înainte sau după efectuarea de plăți în cadrul unui contract de achiziție publică valabil. Susține recurentul că nu mai poate fi vorba de aplicarea unor corecții financiare asupra contractelor în baza cărora nu se efectuează plăți, deoarece valoarea corecției financiare este de 0 RON, rezultată din aplicarea procentului corecției financiare de 5% la 0 RON plăți efectuate sau solicitate la rambursare. De altfel, întreaga economie a textelor O.U.G. nr. 66/2011, precum și a normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr. 875/2011, consacră faptul că aplicarea corecțiilor financiare se face separat pentru fiecare contract de achiziție publică, la valoarea acestora, și nu pe proiect, care are o cu totul alta valoare. Consideră recurentul-reclamant că sunt aplicabile dispozițiile art. 6.3. din O.U.G. nr. 66/2011 care prevăd că: în aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plata de către beneficiari, în situația în care constată cel puțin una din abaterile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță în raport cu: a) reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice...", iar art. 6 alin. (3 3 ) prevede că: "(p) Pentru abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție de natura formală, care nu au niciun potențial impact financiar, nu se aplică reduceri procentuale."

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 august 2016, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Sub un prim aspect, arată intimatul-pârât că, întrucât recurentul-reclamant nu a criticat sentința civilă nr. 86/04 aprilie 2016 în ceea ce privește faptul că instanța de fond a constatat că la încheierea Contractului de lucrări nr. x din 29 iulie 2014 nu au fost îndeplinite condițiile de calificare și selecție de către ofertantul declarat câștigător, astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 13659 din 9 septembrie 2015, hotărârea instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat sub acest aspect. Față de împrejurarea că la data de 6 august 2015 a fost emisă Notificarea pentru rezilierea Contractului de lucrări nr. x din 20 iulie 2014, sancțiune operabilă din data de 20 august 2015, consideră intimatul Ministerul Fondurilor Europene (MFE) că acest act nu prezintă consecințe juridice asupra corecției financiare de 5% aplicată prin Nota de constatare nr. x din 10 iulie 2015, menținută prin Decizia nr. 13659 din 9 septembrie 2015, respectiv asupra împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestei note și a deciziei de soluționare a contestației administrative (ținând seama de dispozițiile art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011). Menționează intimatul-pârât că, la data constatării încălcării de către recurentul-reclamant a legislației privind achizițiile publice, deci la data emiterii Notei de constatare nr. x din 10 iulie 2015, Contractul de lucrări nr. x din 29 iulie 2014 nu era reziliat, fiind constatată o execuție a programului pentru care a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din 18 februarie 2013 în proporție de 19,91% (progresul fizic al proiectului) și de 10,46% (progresul financiar al proiectului). Astfel, arată intimatul MFE că rezilierea din 6 august 2015, invocată de recurenta-reclamantă ca motiv de nelegalitate a notei de constatare și a Sentinței civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, a intervenit după ce Nota de constatare nr. x din 10 iulie 2015 a fost comunicată recurentei-reclamante, prin urmare, nu poate fi considerată o cauză de nulitate a acestui act. Raportat la art. 27 din H.G. nr. 875/2011, se susține în întâmpinare că, în mod corect, instanța de fond a reținut că abaterile și corecțiile financiare pot fi constatate de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, atât anterior cât și ulterior "efectuării" unor plăți, fiind lipsit de relevanță faptul că prin rezilierea contractului de lucrări, acesta nu a produs efecte, respectiv că "pentru realizarea obiectivului construirea stației de tratare mecano-biologică a deșeurilor biodegenerabile din Ploiești se va proceda la încheierea unui nou contract de finanțare europeană pe un alt program, fără nicio legătură cu programul anterior ...", în condițiile în care, pe de o parte, contractul de lucrări în discuție a fost încheiat cu încălcarea legislației achizițiilor publice (aspect care nu mai este contestat de recurentul-reclamant), iar pe de altă parte, atât timp cât a fost în vigoare, acesta a produs efecte juridice (a se vedea stadiul de implementare a proiectului din nota de constatare). Cât privește susținerea referitoare la inexistența unui prejudiciu determinabil, susține intimatul MFE că, atunci când se constată încălcări ale dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 la încheierea Contractului de lucrări nr. x din 29 iulie 2014, aceasta are consecințe asupra bugetului Uniunii Europene.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin Rezoluția din 22 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Prahova este nefondat, pentru următoarele considerente: II.1 Argumente de fapt și de drept relevante Un prim set de critici au fost subsumate de către recurentul-reclamant noțiunii de neregulă, astfel cum e definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, arătând, în esență, că în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunei nereguli, cât timp Ministerul Fondurilor Europene - DG AM POS Mediu nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert la momentul întocmirii notei de constatare. Jurisprudența instanței supreme, unificată la nivelul anului 2014 (24 noiembrie 2014), confirmă interpretarea potrivit căreia prejudiciul poate fi unul efectiv sau potențial, pornind de la definiția neregulii cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 23 decembrie 1995, potrivit cărora "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate", precum și a celor ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene seria x nr. x din 31 iulie 2006, potrivit cărora "«neregularitate» înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Potrivit statuărilor din Hotărârea CJUE pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 Județul Neamț și alții, " nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 lit. a) din Directiva 2004/18 poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul art. 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate" (parag. 46)." Tot în jurisprudența CJUE s-a stabilit că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda c. Comisia, C-199/03, Rec., p. I-8027, pct. 31). Prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene poate fi efectiv sau potențial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, fiind evident că, prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenții care respectă regulile fixate. Această concluzie rezultă dintr-o jurisprudență constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia c. Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06) Prin urmare, cerința dovedirii de către autoritatea de control a existenței unui prejudiciu efectiv produs prin încheierea contractului de achiziție publică nr. x nu era necesară pentru întocmirea notei de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 10 iulie 2015. Celelalte critici ale recurentului-reclamant au fost grupate în jurul argumentelor privind faptul că, odată intervenită rezilierea acestui contract, nu se mai putea dispune aplicarea corecțiilor financiare pentru plăți ce nu au fost efectuate, contractul nemaifiind în ființă. Consideră recurentul-reclamant, în acest sens, că prevederile art. 27 din H.G. nr. 875/2011 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 se referă doar la constatarea unor nereguli înainte sau după efectuarea de plăți în cadrul unui contract de achiziție publică valabil, iar după rezilierea contractului, nu mai poate fi vorba de aplicarea unor corecții financiare, căci valoarea lor ar fi de 0 RON, nefiind nicio sumă de plată. Ceea ce prezintă relevanță în cauză este că, în cadrul proiectului " Sistemul de management Integrat al Deșeurilor în județul Prahova", aprobat pentru finanțare europeană în cadrul programului operațional sectorial Mediu, a fost încheiat Contractul de servicii nr. x din 29 iulie 2014 "Construirea Stației de tratare mecano-biologică a deșeurilor biodegradabile Ploiești", iar în privința acestui contract, intimatul-pârât MFE, prin structurile sale de control, a constatat existența unei nereguli în derularea procedurii de achiziție publică, rezultată din declararea ca îndeplinită a cerinței privind "executarea/ducerea la bun sfârșit în ultimii 5 ani a cel puțin unui contract care să aibă ca obiect proiectarea și execuția unei lucrări similare cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit-stație de tratare mecano-biologică a deșeurilor cu o capacitate de minim 50.000 tone pe an" pentru ofertantul A. SRL - B. SRL, în condițiile în care terțul susținător pentru această asociere, Societatea C. SA, nu a făcut dovada cerută prin fișa de date a achiziției, întrucât din documentele prezentate de ofertant nu a reieșit ce părți din contractul depus au revenit asociatului C. SA. S-a constatat prin actul administrativ atacat că autoritatea contractantă a încălcat principiul tratamentului egal, atribuind contractul unui ofertant care nu a dovedit îndeplinirea criteriilor de calificare și selecție solicitate, fiind aplicată, în consecință, o corecție financiară de 5% din valoarea fără TVA a Contractului de servicii nr. x din 29 iulie 2014 "Construirea Stației de tratare mecano-biologică a deșeurilor biodegradabile Ploiești", nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată sub nr. x din 10 iulie 2015 fiind emisă ulterior încheierii contractului de achiziție publică supus corecției financiare. Rezilierea acestui contract la data de 20 august 2015, conform Adresei nr. x din 20 august 2015 depusă la dosarul de fond, după contestarea în procedura administrativă a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10 iulie 2015, nu produce efecte în privința legalității actului administrativ supus controlului în fața instanțelor de contencios administrativ competente, fiind o cauză de încetare a contractului de achiziție publică survenită ulterior stabilirii raportului juridic de drept public ce a condus la aplicarea corecției financiare, cauză extrinsecă motivelor de fapt și de drept pe care s-a întemeiat nota a cărei anulare s-a solicitat în cauză. Nu se poate reține nici rămânerea fără obiect a conținutului Notei de constatare nr. x/2015, astfel cum susține recurentul-reclamant atunci când arată că nu s-a efectuat nicio plată pe parcursul derulării Contractului de servicii nr. x din 29 iulie 2014, aceste argumente ținând de modalitatea de punere în executare a conținutul notei de constatare nr. x/2015, nicidecum de nelegalitatea sa, ce se verifică în cadrul acțiunii în anulare întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Tot în legătură cu această susținere a recurentului-reclamant, privind rămânerea fără obiect a Notei de constatare nr. x/2015, Înalta Curte observă că argumentele invocate de către Consiliul Județean Prahova ar putea conduce eventual, la o lipsă de interes a demersului său judiciar pentru anularea actului administrativ, cât timp nu există o creanță bugetară în cuprinsul respectivei note, pe care să fie obligat a o executa. Însă, lipsa cuantificării unei sume de plată pentru neregula constatată în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. x/29 iulie 2014 nu face lipsită de interes cererea de anulare a notei de constatare în care s-a reținut că abaterea se datorează comisiei de evaluare a autorității contractante, întrucât, potrivit Capitolului VII din O.U.G. nr. 66/2011 (art. 58 și 59), "România are obligația să raporteze către Comisia Europeană - OLAF toate cazurile de nereguli care au făcut obiectul unui act de constatare primară administrativă", iar o astfel de raportare produce consecințe viitoare asupra unor eventuale cereri de finanțare din fonduri europene în cadrul diverselor programe pe care recurentul-reclamant ar putea să le acceseze. Invocarea, de către recurentul-reclamant, a prevederilor art. 21 alin. (29) din O.U.G. nr. 66/2011, în referire la preeminența rezilierii contractului de achiziție publică față de constatările din titlul de creanță, nu poate primi o validare juridică, raportul dintre cele două acte nefiind cel pretins de Consiliul Județean Prahova, cât timp dispozițiile legale citate se referă la titlul de creanță definit astfel de art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv nota de constatare/procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Or, un astfel de titlu de creanță nu a fost anulat de către instanța judecătorească, pentru a fi incident textul legal privind anularea actelor subsecvente ca efect al anulării actului principal, iar în raport de considerentele temporale survenite în cauză, se reține că, la momentul emiterii Notei de constatare nr. x din 10 iulie 2015, Contractul de servicii nr. x din 29 iulie 2014, afectat de abaterea identificată asupra sa, era în vigoare și își producea efectele față de părțile implicate. Prin urmare, se reține caracterul formal al acestor alegații, ce nu sunt de natură a conduce la pronunțarea unei alte soluții decât cea avută în vedere de judecătorul fondului. Nici pretinsa interpretare eronată, de către prima instanță, a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 875/2011 nu se confirmă în calea controlului judiciar, norma legală reglementând situația cuantificării valorii corecției financiare aplicate, în momentul aprobării plăților, atunci când abaterea este constatată anterior efectuării plăților solicitate la rambursare, aceasta fiind ipoteza aplicabilă în cauză, în raport de faptul că, la data emiterii Notei de constatare nr. x/2015, contractul verificat era în vigoare și se puteau formula cereri de rambursare în cadrul proiectului aprobat pentru recurentul-reclamant. Înalta Curte reafirmă, în acest context, că nu poate fi pus semnul egalității între chestiuni de nelegalitate ce privesc emiterea actului administrativ contestat, contemporane momentului la care respectivul act a fost întocmit, și cele privind aspecte ulterioare actului, ce determină alte consecințe decât cea a nulității. Cât privește ultima critică a recurentului Consiliul Județean Prahova, cea referitoare la existența, în cauză, a unei abateri fără impact financiar, supusă reglementării prevăzute la art. 6 3 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reține că neregula constatată în actul administrativ supus controlului de legalitate în cauză nu este una fără impact financiar, această noțiune neputând fi analizată doar în raport de faptul că, în cauză, nu a fost formulată nicio cerere de rambursare, pentru simplul motiv că s-a ajuns la rezilierea Contractului de servicii nr. x/2014. Astfel, pornind de la caracterul potențial al prejudiciului, trebuie avută în vedere situația premisă de la momentul emiterii notei de constatare, în care abaterea de la normele legale privind achizițiile publice, concretizată în încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanților, încălcare substanțială a procedurii reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, a fost considerată de natură să producă un prejudiciu al bugetului aferent proiectului, buget constituit și prin finanțare europeană acordată în cadrul programului POS Mediu 2013. Când a înțeles să introducă o normă legală care să excepteze anumite nereguli de la aplicarea unor reduceri procentuale, legiuitorul a avut în vedere, astfel cum se desprinde din întreaga reglementare instituită prin O.U.G. nr. 66/2011, situația unor nereguli formale, ce nu afectează major procedurile de achiziție publică, care au un caracter remediabil sau care nu sunt, prin ele însele, susceptibile de a produce un impact financiar cert sau potențial asupra fondurilor utilizate în respectivele achiziții. În cauză, însă, încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanților nu intră în sfera exceptărilor reglementate de art. 6 3 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind considerată printre încălcările grave pentru care se prevăd corecții financiare. Prin urmare, și această critică este una nefondată, fapt ce determină menținerea soluției pronunțate de prima instanță, prin respingerea, în consecință, a căii de atac declarate de recurentul-reclamant Consiliul Județean Prahova. II.2 Temeiul de drept al soluției pronunțate Pentru considerentele anterior expuse, aplicând prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Județean Prahova împotriva Sentinței civile nr. 86 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sentință ce va fi menținută ca legală.