ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 562/2019

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 27 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 formulată de inculpatul A.

Astfel, având în vedere cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și se impune respingerea cererii pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 3807 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului. Constatând că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârea apelată a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală 72 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 463/R din 20 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. 1968 raportat la art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că la data de 29 ianuarie 2015 în jurul orei 02:30 inculpatul a condus autoturismul marca Citroen cu nr. x pe str. x din Cluj-Napoca, având o alcoolemie peste limita legală (conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemia fiind de 1,65 g/l și respectiv de 1,45 g/l la cele două probe recoltate).

S-a mai reținut că inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală 72 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 463/R din 20 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea unor infracțiuni tot la regimul rutier. Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani, termen ce s-ar fi împlinit în martie 2015. Se observă astfel că inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior inculpatului.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

La alin. (6) al textului de lege se prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivata cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Curtea a constatat că, deși primele două condiții prevăzute în art. 29 sunt îndeplinite, excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

În sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a identificat două condiții pentru stabilirea legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, condiții care trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecații și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014).

Prevederile art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 se referă la eliberarea dovezii de circulație în condițiile în care permisul de conducere se reține, respectiv atunci când titularul acestuia a săvârșit una din infracțiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen.

Astfel, dispozițiile a căror constituționalitate se contestă prin excepția invocată, au un caracter pur administrativ, consecință a săvârșirii unei infracțiuni la regimul rutier, cu efecte pe durata procesului penal și nu sunt relevante pentru soluția ce se pronunță în prezenta cauza penală, din punct de vedere a stabilirii vinovăției inculpatului și a sancțiunii penale aplicabile.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul A., prin apărător ales, la data de 29 septembrie 2019, menționând că motivarea căii de atac va fi redactată și comunicată instanței după ce i se va comunica motivarea încheierii, însă la dosarul cauzei nu au fost transmise motivele pe care se întemeiază calea de atac.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza coroborată a textului de lege criticat și a motivelor invocate de către recurent în cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916 din 16 decembrie 2014);

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea cauzei întrucât criticile aduse au un caracter administrativ și privesc eliberarea dovezii de circulație în condițiile în care permisul de conducere se reține ca urmare a săvârșirii uneia din infracțiunile prev. de art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj, dispozițiile a căror constituționalitate se contestă prin excepția invocată nu sunt relevante pentru soluția ce se pronunță în prezenta cauza penală, din punct de vedere a stabilirii vinovăției inculpatului și a sancțiunii penale aplicabile.

În consecință, dacă ar fi declarate neconstituționale dispozițiile criticate, astfel cum dorește autorul excepției, aceasta nu ar putea influența soluția ce s-ar pronunța în cauză deoarece dispozițiile menționate nu constituie norme juridice în baza cărora instanța ar pronunța o soluție diferită.

Înalta Curte arată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții Constituționale în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Astfel, sub aspectul legăturii dispozițiilor criticate cu soluționarea cauzei de față - exigențe stipulate de art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, modificată, se constată faptul că nu este îndeplinită această condiție.

În consecință, instanța apreciază că sesizarea Curții Constituționale nu are nicio finalitate în ceea ce privește soluționarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat sesizarea Curții Constituționale atâta timp cât norma criticată are caracter administrativ și privește eliberarea unei dovezi de circulație în situația săvârșirii unor infracțiuni privind regimul de circulație rutieră.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva Încheierii penale din data de 27 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM