ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125/F din 27 august 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 597 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnata A. .

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe condamnata A. la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2019, sub nr. x/2019, condamnata A., prin apărător ales, a formulat contestație la executare împotriva pedepsei stabilite prin Sentința penală nr. 90 din 29 mai 2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației la executare s-a arătat că, instanțele au admis solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, formulată în temeiul art. 160 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești de condamnare definitivă a contestatoarei A. și prin care aceasta a fost obligată la executarea unei pedepse de 730 zile închisoare pentru comiterea a două infracțiuni, respectiv participarea la o organizație criminală și tăinuire.

Prin contestația la executare formulată se contestă pedeapsa recunoscută, de 730 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 781 din 17 aprilie 2018, definitivă prin decizia penală nr. 909 din 28 septembrie 2018, ambele hotărâri emise de autoritățile belgiene competente.

S-a invocat că, în dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede în mod expres, ca și condiție specială de recunoaștere și executare a hotărârii străine, că fapta, pentru care s-a aplicat pedeapsa de instanțele străine, trebuie să constituie infracțiune și în cazul în care această faptă ar fi fost săvârșită pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil în concret, conform art. 270 alin. (3) Noul C. pen. român.

Contestatoarea a considerat că infracțiunea de tăinuire, pentru care a fost condamnată definitiv de instanțele belgiene, nu-și regăsește corespondent în legislația penală română în vigoare și nici infracțiunea de aderare la un grup criminal, faptă prev. de art. 367 alin. (1) și (6) din C. pen. român.

A susținut că, aparent, există o anumită corespondență între C. pen. belgian și C. pen. român, dar în circumstanțele cauzei de față se poate observa cu ușurință că activitatea reținută în sarcina sa a constat doar în acte materiale de comitere a infracțiunii de tăinuire care, conform art. 270 C. pen. român, nu se pedepsesc astfel încât actele materiale ce se circumscriu acestei fapte nu pot constitui acte materiale ale infracțiunii de aderare la un grup criminal.

În final, a mai arătat că, atât timp cât nu poate fi condamnată pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate nici pentru infracțiunea de aderare la un grup criminal, în acest sens fiind decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 10/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 4 iunie 2015.

Astfel, contestatoarea-condamnată, prin apărător ales, a considerat, că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. român, în sensul că a intervenit o nelămurire cu privire la pedeapsa ce se execută, adică nu există o corespondență în legislația română privind infracțiunile pentru care a fost sancționată în Belgia, cât și faptul că se impune reducerea pedepsei de 730 zile închisoare pentru aceste infracțiuni necondamnabile în România.

Analizând actele și lucrările din dosar, Curtea de Apel Galați, secția Penală a constatat că se impune respingerea, ca nefondată, a contestației la executare, pentru considerentele următoare:

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauza de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite prevăd expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Contestatoarea-condamnată A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., susținând că există o nelămurire, respectiv o cauză de stingere a executării pedepsei, cu privire la Sentința penală nr. 90 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că în considerente s-a reținut, că activitatea de tăinuire comisă de condamnata A. a fost realizată în raport și de alți participanți din grupare, ce nu pot fi încadrați ca și membrii de familie pentru a se putea aplica cauza de nepedepsire prev. de art. 270 alin. (3) C. pen. român. Altfel, se punea problema dacă toți participanții la gruparea infracțională erau membrii de familie a condamnatei A.. Însă, aceste aspecte au fost verificate și de Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum reiese din decizia penală menționată anterior.

Curtea de Apel Galați a constatat că prin contestația formulată se încearcă repunerea în discuție a aspectelor de fond ce au fost analizate în procedura recunoașterii, respectiv legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și se urmărește modificarea hotărârii rămasă definitivă și pusă în executare.

Împotriva Sentinței penale nr. 125/F din 27 august 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnata A., solicitând desființarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, examinând contestația în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual, prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile explicit și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen., fiind o modalitate de înlăturare sau de modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Astfel, conform art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Se constată că, în cauză, condamnata A. a formulat contestație la executare invocând dispozițiile art. 598 lit. c) și d) C. proc. pen., susținând că există o nelămurire, respectiv o cauză de stingere a executării pedepsei, cu privire la Sentința penală nr. 90 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât infracțiunile pentru care a fost condamnată de instanțele din Belgia nu au corespondent în legislația română.

Prin motivele de contestație la executare formulate, nu se invocă impedimente apărute la punerea în executare a pedepsei, ci se tinde la repunerea în discuție a situațiilor de fapt și de drept ce au intrat în puterea lucrului judecat, prin Sentința penală nr. 90 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 233 din 2 iulie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv îndeplinirea condiției prevăzută de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, urmărindu-se modificarea hotărârilor judecătorești, pronunțate în procedura de recunoaștere a hotărârii penale străine prin care a fost condamnată contestatoarea.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, se apreciază că aspectele invocate de către condamnata A. nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., astfel încât soluția de respingere a contestației la executare de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală atacată, este legală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din 27 august 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din 27 august 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2019.

Procesat de GGC - MM