ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 186/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10/F din data de 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 597-598 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 158/F/12.12.2018 a Curții de Apel Galați.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Galați. (avocat B.)

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul A. la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2019, condamnatul A., a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 158/F/12.12.2018 a Curții de Apel Galați în Dosarul nr. x/2018.

În esență, în motivarea contestației la executare s-a arătat, că prin sentința penală menționată anterior s-a admis solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, formulată în temeiul art. 160 alin. (1) din Legea 302/2004, dispunându-se recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești de condamnare definitivă a contestatorului A. aplicată de autoritățile austriece și s-a dispus executarea unei pedepse de 13 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. e) C. pen.

În continuarea motivării s-a arătat că se contestă această pedeapsă recunoscută și adaptată, de 13 ani închisoare, deoarece în Austria ar fi fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la tâlhărie, iar instanța română s-ar fi raportat în mod greșit la infracțiunea de tâlhărie, împrejurare ce ar fi condus eronat la stabilirea unei pedepse mai mari.

În consecință, contestatorul-condamnat a considerat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. român, în sensul că a intervenit o nelămurire cu privire la pedeapsa ce se execută, adică instanța română ar fi trebuit să încadreze fapta săvârșită în infracțiunea de tentativă la tâlhărie și nu la infracțiunea de tâlhărie și pe cale de consecință să aplice cuantumul pedepsei conform acestei încadrări.

Analizând actele și lucrările din dosar, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată contestația formulată.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Cazul de contestație la executare prevăzut la lit. c) a art. 598 reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale.

Nelămuririle cu privire la hotărâre judecătorească nu privesc aspecte ce pot fi remediate prin procedura îndreptării erorilor materiale sau a înlăturării unor omisiuni vădite, ci alte omisiuni decât cele menționate expres de art. 279 C. proc. pen., care însă nu privesc aspecte de fond și nu pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.

Totodată, în jurisprudența națională au fost calificate ca situații de împiedicare la executare omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse, schimbarea numelui persoanei condamnate (pe cale administrativă sau ca urmare a încheierii sau desfacerii căsătoriei) anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea, omisiunea deducerii reținerii persoanei condamnate prin hotărârea definitivă.

În speța de față, contestatorul-condamnat A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., susținând că există o nelămurire, respectiv o cauză de micșorare a pedepsei, cu privire pedeapsa recunoscută și adaptată prin Sentința penală nr. 158/F/12.12.2018 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2019, în sensul că în considerente s-ar fi reținut în mod eronat că activitatea infracțională pentru care a fost condamnat de autoritățile austriece constă într-o infracțiune de tâlhărie și nu de tentativă la tâlhărie, împrejurare care în opinia contestatorului ar conduce la micșorarea pedepsei.

Curtea de Apel a constatat că prin această solicitare se încearcă repunerea în discuție a aspectelor de fond ce au fost analizate în procedura recunoașterii, adică legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și se încearcă în final, modificarea hotărârii rămasă definitivă și pusă în executare. Or, pe calea contestației la executare, așa cum s-a arătat anterior, acest lucru nu este posibil.

De altfel, examinând sumar hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație, s-a constatat, contrar susținerilor contestatorului, că acesta a fost condamnat de către autoritățile austriece la o pedeapsă de 14 ani închisoare, în sarcina sa fiind reținute trei infracțiuni prevăzute de legislația austriacă (o infracțiune de furt calificat prin efracție prev. de art. 127, 129 alin. (2) cifra 1 și 130 alin. (3) C. pen. austriac și două infracțiuni de tentativă de tâlhărie gravă prev. de art. 15, 142 alin. (1), 143 alin. (1) al doilea caz C. pen. austriac), și nu o singură infracțiune de tâlhărie, așa cum a susținut petentul cu ocazia dezbaterilor.

Potrivit disp. art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, una dintre condițiile prevăzute pentru recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate în străinătate este aceea de a se verifica dacă fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit infracțiune, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României. Așadar, în cadrul procedurii recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate în străinătate nu se realizează o preluare mot a mot (cuvânt cu cuvânt) a încadrării juridice a faptei astfel cum a fost reținută în statul de condamnare, ci se verifică corespondența faptei săvârșite în legislația română.

Prin sentința penală contestată s-a arătat că întreaga activitate infracțională reținută în sarcina contestatorului de către autoritățile austriece are corespondent în legislația română, respectiv o infracțiune unică de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. e) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 10/F din data de 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A.

În motivarea contestației, contestatorul condamnat a reiterat argumentele aduse în fața instanței de fond, respectiv faptul că a fost condamnat în Austria pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tentativă de tâlhărie, însă la adaptarea pedepsei în România a fost reținută infracțiunea de tâlhărie astfel încât a solicitat a i se aplica cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie așa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autoritățile austriece.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută și adaptată prin Sentința penală nr. 158/F/12.12.2018 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2019, în sensul că în considerente s-ar fi reținut în mod eronat că activitatea infracțională pentru care a fost condamnat de autoritățile austriece constă într-o infracțiune de tâlhărie și nu de tentativă la tâlhărie, împrejurare care în opinia contestatorului ar conduce la micșorarea pedepsei.

Or, acestea nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., prin prezenta contestație la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare și nici nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea și adaptarea (prin Sentința penală nr. 158/F/12.12.2018 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2019) pedeapsei aplicate contestatorului de autoritățile austriece, de 14 ani închisoare (în sarcina acestuia fiind reținute trei infracțiuni prevăzute de legislația austriacă, o infracțiune de furt calificat prin efracție prev. de art. 127, 129 alin. (2) cifra 1 și 130 alin. (3) C. pen. austriac și două infracțiuni de tentativă de tâlhărie gravă prev. de art. 15, 142 alin. (1), 143 alin. (1) al doilea caz C. pen. austriac).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 10/F din data de 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 10/F din data de 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2020.

GGC - NN