ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, formulată de A. prin B. în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în baza art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, s-a solicitat: anularea notificării nr. x/16.02.2015 de încetare a contractului nr. x/06.06.2007 privind proiectarea și execuția Autostrăzii București-Brașov, secțiunea București - Ploiești, Km 0+000 - km 19+500 înregistrat la CNADNR sub nr. x/18.06.2007; repararea prejudiciului produs prin notificarea nr. x/16.02.2015, în principal în natură, prin obligarea CNADNR la continuarea executării contractului nr. x și la achitarea despăgubirilor cauzate prin notificare, estimate provizoriu la suma de 21.506.116,48 RON. În subsidiar, a solicitat repararea prin echivalent, în cazul în care repararea în natură nu mai este posibilă, constând în restituirea garanției de bună execuție în cuantum de 101.017.580,41 RON.

A mai solicitat obligarea CNADNR la plata despăgubirilor estimate la suma de 34.410.199,24 RON constând în contravaloare lucrări efectuate, materiale în stoc, beneficiu nerealizat, daune morale și dobânzi legale și penalități de întârziere, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4910/14.09.2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a constatat intervenită prescripția adresării plângerii prealabile și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. prin B., în calitate de lider al asocierii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ sub nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de recurenta-reclamantă A, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 519 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință din data de 27 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamanta A. prin B., în calitate de lider al asocierii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, respectiv: excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești; excepția are ca obiect o prevedere dintr-o ordonanță abrogată, dar ale cărei efecte continuă să se producă în prezentul litigiu; excepția are ca obiect o prevedere legală ce are legătură cu soluționarea cauzei; excepția a fost ridicată de către una dintre părți și nu are ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituționalitate să fi fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condițiile anterior arătate, recurenta-reclamantă subliniază faptul că, prin Decizia nr. 766/2011, Curtea Constituțională a României a statuat că sintagma în vigoare se interpretează în sensul că pot fi supuse controlului de constituționalitate prevederile din acte normative ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Mai arată că, în ipoteza admiterii recursului, făcând aplicarea dispozițiilor articolului considerat neconstituțional, instanța va fi nevoită să rețină cauza spre judecarea fondului, caz în care părțile ar fi private de o cale de atac.

De asemenea, referitor la neconstituționalitatea prevederilor art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, arată că aceste dispoziții încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un recurs efectiv, consacrate de art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de art. 1 alin. (5) din Constituție, deși o soluție în acord cu exigențele constituționale este consacrată prin art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că accesul liber la justiție vizează și exercitarea căilor de atac, garantând dreptul la un recurs echitabil și la un proces efectiv, susținând că O.U.G. nr. 34/2006 se completează cu dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 554/2004.

Intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, excepția de neconstituționalitate invocată fiind inadmisibilă. Aceasta nu îndeplinește cumulativ cerințele prevăzute de lege, deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006, în dosarul nr. x/2011, prin Decizia nr. 1544/2010.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului îndreptat împotriva încheierii de ședință din data de 27 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

La termenul de judecată din 15 noiembrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului de față.

În calea de atac a recursului îndreptat împotriva sentinței Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, apreciate de către aceasta ca având legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că prin promovarea de către reclamantă a recursului de față, aceasta urmărește admiterea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, apreciată de recurentă ca fiind admisibilă și oferirea posibilității procedurale ca, în eventualitatea admiterii recursului declarat de aceasta împotriva sentinței Tribunalului, soluția instanței de recurs să fie în sensul trimiterii cauzei spre judecarea fondului la prima instanță, deoarece în eventualitatea soluționării fondului pentru prima dată de către instanța de recurs, partea este lipsită de exercitarea căii de atac în privința soluției date pe fond.

În speță, Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 4118 din data de 19.10.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 4910/14.09.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal CAF în dosarul nr. x/2016, sentință ce a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Instanța învestită cu soluționarea recursului și în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a casat sentința pronunțată în primă instanță și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Or, scopul judecări excepției de neconstituționalitate a fost acela al evitării unei posibile soluții în recurs de casare cu reținere spre rejudecare, în temeiul normei de procedură cuprinse în art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

În aceste condiții, interesul reclamantului în susținerea recursului de față nu mai este unul actual în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind soluționat deja recursul în care exista posibilitatea prefigurării unei soluții în sensul vizat de recurent prin motivele excepției de neconstituționalitate.

Cât privește ipoteza expusă de recurentă ca, în rejudecare, Tribunalul să se pronunțe tot pe o excepție, iar nu pe fond, situație în care, în noua cale de atac pe care ar exercita-o, s-ar pune din nou problema incidenței normei de procedură prevăzută de art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată că această teză speculativă susține un interes potențial, iar nu unul născut și actual, conform exigențelor art. 31 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta A. prin B. ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin B., în calitate de lider al Asocierii, împotriva încheierii de ședință din data de 27 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.