ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.04.2016 pe rolul Curții de Apel Cluj reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat instanței anularea în parte a Ordinului A.N.A.F. nr. 2491/2010 pentru aprobarea procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en-gros sau en-detail produsele energetice prevăzute de art. 206

16

alin. (3) lit. a-e) din Legea nr. 571/2003, în ceea ce privește pct. 21 lit. a-g) pct. 24 și pct. 25 anexa nr. 1.

Prin sentința nr. 221 din data de 6 iulie 2016 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii, în principal rejudecarea acțiunii în sensul admiterii acesteia, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, recurenta a apreciat că instanța de fond a realizat o interpretare superficială și eronată problemei de drept deduse judecății, atât din perspectiva dispozițiilor art. 206

69

alin. (4) și (6) din Legea nr. 571/2003, cât și din cea a dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000.

În opinia recurentei dispozițiile art. 206

69

alin. (4) și (6) din Legea nr. 571/2003 permit stabilirea prin ordin a condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care doresc să comercializeze produse energetice, însă sub nicio formă nu impun ca aceste condiții de înregistrare (ca o formalitate prealabilă) să fie îndeplinite pe întreaga durată a comercializării.

Pe de altă parte, prevăzând expres ceea ce se poate stabili prin ordin A.N.A.F., respectiv procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor, dispozițiile sus-menționate limitează expres sfera de reglementare a ordinului și nu permit stabilirea suplimentară a condițiilor de revocare a atestatelor.

Este criticată și reținerea contrară a instanței de fond, motivată pe împrejurarea că atestatele sunt acte administrative ce pot fi revocate conform legii contenciosului administrativ, recurenta apreciind că acestea sunt acte ce au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei de interes în formularea căii de atac, având în vedere abrogarea actului administrativ contestat - Ordinul A.N.A.F. nr. 2491/2010 prin art. 9 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1849/2016 . În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 18 mai 2017, completul de filtru a respins excepția lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă și, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, a admis în principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2491 din 15.10.2010 prin care s-au aprobat procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice prevăzute la art. 206

16

alin. (3) lit. a-e) din Legea nr. 571/2003.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar reclamanta a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest caz de casare nu este incident. În mod corect, prima instanță a reținut că la baza adoptării actului normativ contestat s-au avut în vedere prevederile art. 206

69

alin. (4) și (6) din Legea nr. 571/2003, care conferă președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală să emită ordinul prin care se stabilesc procedura și condițiile vizând atestarea comercializării produselor energetice.

Potrivit dispozițiilor pct. 6.1 și 6.3 din acest ordin, operatorii economici au obligația îndeplinirii condițiilor impuse atât la data la care depun cererea cât și pe perioada comercializării produselor energetice.

În situația în care o societatea nu respectă prevederile cuprinse în punctele sus-menționate, devin aplicabile dispozițiile pct. 21 din O.P.A.N.A.F. nr. 2491/2010, potrivit cărora "autoritatea competentă revocă atestatul de comercializare și/sau depozitare".

Reclamanta a contestat dispozițiile pct. 21 sus-enunțat, pct. 24 și 25 din ordin, prin prisma faptului că are datorii către bugetul de stat consolidat, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea cerințelor impuse la pct. 6.1, 6.2 și 6.3 din ordin și atrage în mod automat revocarea atestatelor de comercializare.

Instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurentei referitoare la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 206

69

alin. (4) și (6) din Legea nr. 571/2003 și a dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 și, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că dispozițiile pct. 21, 24 și 25 din ordin nu adaugă la lege, ci doar explicitează condițiile ce trebuie avute în vedere la emiterea atestatului, câtă vreme norma care a stat la baza emiterii (art. 206

69

alin. (4) din Legea nr. 571/2003) prevede clar obligativitatea înregistrării la autoritatea competentă, "conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor".

Această sintagmă se referă, în mod evident și la consecința nerespectării acestor condiții de către un operator, respectiv revocarea atestatului obținut.

În mod legal, ordinul A.N.A.F. prin care se stabilesc condițiile impuse pentru obținerea atestatului de comercializare și/sau depozitare a produselor energetice cuprinde și prevederi pentru situația în care aceste condiții nu mai sunt îndeplinite, îndeplinirea acestora fiind necesară nu numai la data depunerii cererii, cât și pe întreaga perioadă de comercializare a produselor energetice.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 221 din data de 6 iulie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.