ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71/2018 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condițiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2010 coroborat cu art. 96 alin. (4) și alin. (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 939 din 3 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin nerecurare la data de 24 mai 2011 și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin sentință, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a dispus executarea acestei pedepse prin privare de libertate, în condițiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa principală aplicată, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 3/2000, în România suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum.

În acest sens, la data de 29 iulie 2012 a avut loc referendumul național pentru demiterea Președintelui României, inculpata A. având calitatea de membru al Biroului electoral al secției de votare nr. 422.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, operațiunile pentru desfășurarea referendumului au loc în circumscripțiile electorale și la secțiile de votare, organizate potrivit prevederilor Legii nr. 35/2008, cu modificările și completările ulterioare, pe baza copiilor de pe listele electorale permanente și a celorlalte liste electorale prevăzute de lege, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 151 din prezenta lege, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 21 din același act normativ statuează că, cetățeanul care, în ziua referendumului național, se află într-o altă localitate decât cea în care este înscris în lista electorală poate să își exercite dreptul de vot în localitatea respectivă, la orice secție de votare, urmând a fi înscris într-o listă suplimentară de către președintele biroului electoral al secției de votare, pe baza actului de identitate sau a adeverinței care ține loc de act de identitate.

În acest sens, la data de 29 iulie 2012, în contextul referendumului național pentru demiterea Președintelui României, la secția de votare nr. 422 din comuna Priboieni au funcționat, în calitate de președinte al Biroului electoral de secție de votare, inculpata B. și, în calitate de membri ai Biroului electoral al secției de votare, inculpații C., D., E., F., A. și G..

Procesul de vot s-a desfășurat după cum urmează: participantul la vot se legitima cu cartea de identitate și în funcție de cum fuseseră distribuite listele permanente, se adresa unui membru al biroului sau președintelui, dacă vota pe lista suplimentară; membrul îl identifica pe participant pe lista permanentă, iar dacă nu se regăsea pe aceasta, era înscris pe lista suplimentară de inculpata B. și apoi i se solicita să semneze în dreptul numelui său; membrul biroului îi înmâna participantului ștampila, reținând actul de identitate al participantului, iar exclusiv președinta secției B. îi înmâna un buletin de vot; participantul era îndrumat să-și exercite dreptul de vot într-o cabină destinată acestui scop, iar apoi introducea buletinul de vot în urnă; participantul restituia ștampila de vot și primea de la acesta actul de identitate pe care i se aplicase autocolantul cu mențiunea "votat", iar apoi părăsea secția.

În faza cercetării judecătorești inculpata A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa prin actul de sesizare.

Instanța de fond a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, a reieșit că rezultatul votului a fost denaturat având în vedere faptul că, în cuprinsul proceselor-verbale ce au constatat rezultatul referendumului național din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Președintelui României la secția de votare nr. 422 s-au consemnat valori neadevărate cu privire la rubrica nr. 2 privind numărul participanților.

Procesul electoral trebuie să fie echitabil, această realitate având la bază necesitatea de a proteja principalele atribute ale votului, printre care mai ales caracterul său egal. Pentru a se asigura echitatea sufragiului au fost prevăzute o serie de măsuri de natură administrativă și proceduri care au natura de a garanta, pe de o parte, fiecărei persoane că poate să-și exercite dreptul, iar pe de altă parte, că și ceilalți o vor face în aceleași condiții.

În ceea ce privește obiectul juridic al infracțiunii reținută în sarcina inculpatei, prima instanță a reținut că scopul pentru care au fost create incriminările în materie electorală este acela de a proteja relațiile sociale privind exercitarea dreptului de vot și a celui de a fi ales, precum și integritatea, transparența și echidistanța procedurilor electorale.

Infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei este o infracțiune de pericol, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru corecta desfășurare a procedurilor de vot, precum și relativ la obținerea unui rezultat al sufragiului care să fie conform cu dorința membrilor corpului electoral.

Din punct de vedere al laturii obiective, dispoziția legală sancționează falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale, iar noțiunea generică de falsificare folosită de legiuitor include atât falsificarea materială, cât și falsificarea lor intelectuală.

În cauză, inculpata avea obligația de a asigura corectitudinea procesului electoral și integritatea procedurilor electorale.

Procesele-verbale pentru consemnarea rezultatului referendumului întocmite conform art. 43 indice 1 din Legea nr. 3/2000, însușite prin semnătură de inculpată, reprezintă produsul infracțiunii, întrucât fiecare astfel de înscris atestă fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, atestate prin semnătură de membra secției de votare.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut că, la secția de votare nr. 422 Priboieni, rezultatul final al votului a fost denaturat în procesul-verbal final cu 4 voturi.

În consecință, coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatei A., fapta fiind săvârșită de aceasta cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Astfel, s-a constatat că în drept, fapta inculpaților B., C., D., E., F., A. și G., care la data de 29 iulie 2012, cu ocazia referendumului național pentru demiterea Președintelui României, acționând de comun acord, prima în calitate de președinte, iar restul în calitate de membri ai biroului electoral al secție de votare nr. 422 Priboieni, au recurs la falsificarea mai multor semnături ale unor terțe persoane, atestând în fals că H. a semnat pe lista suplimentară a acestei secții de votare, deși persoana în cauză a semnat pe lista permanentă a aceleiași secții de votare, despre I., J. și K. că au semnat pe lista permanentă a secției de votare, deși persoanele în cauză au participat la vot pe listele suplimentare ale altor secții de votare, iar despre martora L. că a participat la vot pe lista electorală permanentă a secției, deși aceasta nu a exercitat dreptul de vot și au întocmit în fals procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului la nivelul secției, în condițiile în care listele electorale permanente și suplimentare și procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului constituie înscrisuri ale birourilor electorale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a documentelor și evidențelor electorale în legătură cu referendumul, în modalitatea prev. de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condițiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Deoarece la data săvârșirii infracțiunii inculpata A. se afla în stare de recidivă, în privința sa s-a reținut infracțiunea în modalitatea prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condițiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., normă potrivit căreia stabilirea naturii și cuantumului pedepsei se realizează în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurarea și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivele săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În consecință, instanța de fond a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condițiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

Instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 939 din 3 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin nerecurare la data de 24 mai 2011, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215

1

alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 320

1

din C. proc. pen. din 1968, dispunându-se în temeiul art. 81 din C. pen. din 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 83 din C. pen. din 1969.

În consecință, în baza art. 10 din Legea nr. 187/2010 coroborat cu art. 96 alin. (4) și alin. (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 939 din 3 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin nerecurare la data de 24 mai 2011 și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în cauză, inculpata executând pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de libertate, în condițiile art. 60 din C. pen., având în vedere existența stării de recidivă.

Împotriva Sentinței penale nr. 71/2018 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2016, printre alții, a declarat apel inculpata A.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, materialul probator administrat în cauză dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, atât existența faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât și vinovăția inculpatei în comiterea acesteia.

Inculpata A. nu și-a recunoscut vinovăția pe parcursul procesului penal.

S-a reținut că, așa cum rezultă din materialul probator și din descrierea situației de fapt, cercetările au vizat modul în care s-a inserat în procesele-verbale de consemnare rezultatul votului exprimat cu ocazia referendumului de demitere a președintelui României din data de 29 iulie 2012, la secția de votare numărul 422 Priboieni.

S-au avut în vedere dispozițiile legale ce reglementează procedura de votare și de consemnare a rezultatului voturilor, respectiv Legea nr. 35/2008 la care face referire și Legea nr. 3/2000.

În cauză, cercetările au evidențiat că au existat discrepanțe între numărul buletinelor de vot existente în urnă și numărul participanților la vot care semnaseră listele electorale. De asemenea, după cum a rezultat chiar din declarațiile inculpaților, nu au existat contestații din partea unora din ei cu privire la această inadvertență. Pe de altă parte, după cum rezultă din declarațiile martorilor care au fost identificați de organele de urmărire penală ca fiind persoanele în dreptul cărora apăreau semnături ce atestau prezența acestora la vot, fie pe listele permanente, fie pe listele suplimentare, aceștia fie nu au participat deloc la procesul de votare, fie au participat, dar la alte secții de votare. De asemenea, nici unul din martori nu și-a recunoscut semnătura de pe listele prezentate de organele de poliție. Or, tocmai aceste împrejurări de fapt au născut o puternică prezumție în defavoarea inculpaților (pentru că alte persoane nu puteau falsifica aceste documente, în condițiile în care aceste înscrisuri s-au aflat numai în posesia membrilor secției de votare) care, unită cu obligațiile ce rezultau din Legea nr. 3/2000, cu referire la Legea nr. 35/2008 impuse tot lor au condus la dovedirea existenței faptelor imputate inculpaților, dincolo de orice îndoială rezonabilă. La acestea s-au mai adăugat, în cazul inculpaților B., C., E., F., A., G. și D., declarația acestuia din urmă, în cuprinsul căreia a narat împrejurările ce au dus la falsificarea semnăturilor martorilor și consemnările din procesul-verbal.

Declarația inculpatului D. devoalează și un mecanism al consemnării rezultatului votului în contradicție cu etapele pe care legea le impunea a fi parcurse până la emiterea documentului final și anume procesul-verbal de consemnare a rezultatului votului. Astfel, după cum rezultă din această declarație, acțiunea de falsificare a semnăturilor s-a realizat după închiderea urnelor de vot și după numărătoarea voturilor, moment în care membrii secției de votare au realizat că numărul de persoane participante și ale căror semnături apăreau în liste este mai mic decât numărul buletinelor de vot din urnă. S-a mai observat că membrii secției au procedat la compararea numărului persoanelor care au votat și care reieșea din semnăturile atașate pe listele permanentă și suplimentară după deschiderea și numărarea buletinelor de vot din urnă, deși legea îi obliga să efectueze această operațiune înaintea deschiderii urnei de vot. În cazul în care inculpații respectau etapele stabilite în lege aceștia își puteau da seama de discrepanța dintre numărul persoanelor care au votat și ale căror semnături apăreau în liste și numărul buletinelor de vot utilizate înainte de deschiderea urnei, iar în acel moment se puteau formula contestații. Procedând însă contrar dispozițiilor legale și nesocotind etapele de consemnare a datelor ce reieșeau din procesul de vot, inculpații au creat un mecanism ce a condus în final la consemnarea greșită a rezultatului votului, mecanism ce s-a dovedit a fi unul fraudulos așa cum rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului D. și a dispozițiilor legale încălcate de inculpați. Cu alte cuvinte, încălcarea etapelor de consemnare a rezultatului votului nu putea avea ca urmare decât consemnarea greșită a datelor, iar prezența unor acțiuni de falsificare a unor semnături a conferit acestor consemnări un caracter fraudulos.

Nu au fost primite apărările inculpatei A., legate de insuficienta probare a activității de falsificare, deoarece existența faptei a reieșit dincolo de orice dubiu rezonabil din coroborarea unor elemente de fapt cu obligațiile ce derivau din lege. Este drept că cercetările nu au evidențiat exact cine anume a realizat acțiunea de falsificare a semnăturilor, dar această împrejurare contează mai puțin în economia întregii activități infracționale imputate inculpatei, în condițiile în care acesteia i se reproșează nu numai falsificarea acestor semnături, ci și consemnarea greșită a rezultatului votului în procesul-verbal întocmit la finalizarea procesului de votare, consemnare ce a fost însușită și de inculpată prin semnătura ce a fost atașată la acest document.

Nu se poate spune nici că activitatea de falsificare ar constitui mai degrabă contravenția prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 deoarece această acțiune este doar o parte din ceea ce i se reproșează inculpatei, ceea ce înseamnă că, în economia întregii acuzații deschise pe numele inculpatei, acțiunea de falsificare a semnăturilor de pe listele permanente sau suplimentare își pierde autonomia ilicitului contravențional devenind parte din tipicitatea unui ilicit penal de o mai largă cuprindere.

Nu a fost primit nici argumentul cum că faptei imputate i-ar lipsi tipicitatea obiectivă deoarece acțiunile de falsificare nu au avut ca rezultat vicierea rezultatului referendumului. După câte se poate observa din conținutul incriminării, legea nu leagă tipicitatea faptei de existența unui asemenea rezultat precum cel vizat de apărare, ci doar urmarea arătată în dispozițiile art. 320 din C. pen. și anume acțiunea trebuie să fie de natură să producă consecințe juridice. Or, aceste consecințe juridice nu trebuie să aibă amploarea vicierii unui rezultat la scară națională, pe care, așa cum s-a arătat, legea nu îl pretinde, ci rezultatul trebuie apreciat în funcție de atribuțiile specifice entității publice în serviciul căreia acționau inculpații. Cum aceste acțiuni au dus la consemnarea unor date greșite ce au produs consecințe juridice în sensul că aceste date au fost folosite la rândul lor la consemnarea rezultatului final al referendumului, rezultă că tipicitatea obiectivă a faptei este pe deplin acoperită în cauza de față și sub aspectul existenței urmării imediate.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și de inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 12 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2016, a fost desființată în parte sentința apelată și s-a constatat că pedeapsa complementară rezultantă aplicată inculpatei B. a fost executată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul M..

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C., E., N., O., F., A., P., G., Q.

Împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casație inculpata A..

În cuprinsul motivelor de recurs în casație a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care este incident în situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin Încheierea din data de 8 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. a fost admisă în principiu, în ceea ce privește soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen., sub aspectul chestiunii de drept invocată, în sensul că fapta săvârșită este o contravenție, prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000.

Cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esență, criticile au vizat următoarele aspecte:

S-a arătat că dispozițiile art. 391 din C. pen. incriminează activitatea de falsificare prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale, iar potrivit art. 392 din C. pen., aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum. Totodată, conform dispozițiilor art. 49 lit. a) Legea nr. 3/2000, constituie contravenție activitatea de înscriere cu bună știință a unei persoane în mai multe liste electorale ale localității de domiciliu ori înscrierea în listele electorale a unor persoane fictive.

În opinia recurentei inculpate, situația de fapt descrisă de procuror și preluată atât în sentință, cât și în decizia Curții de Apel Pitești se suprapune peste o activitate pe care legiuitorul o încadrează în dispozițiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000. S-a menționat că referendumul din data de 29 iulie 2012 a fost invalidat de către Curtea Constituțională a României, împrejurare care lipsește de consecințe juridice fapta pentru care a fost condamnată. În aceste condiții acțiunea de falsificare a unor semnături iese din tipicitatea unui fapt penal și îmbracă forma ilicitului contravențional.

Recurenta a susținut că hotărârea Curții Constituționale a României de invalidare a referendumului organizat la data de 29 iulie 2012 face diferența dintre contravenție și infracțiune, întrucât în situația în care Curtea Constituțională nu ar fi invalidat referendumul pentru motivul neîndeplinirii cvorumului s-ar fi putut susține că activitatea sa ar fi avut o consecință, fie în sensul unui vot popular pentru demiterea președintelui, fie pentru respingerea referendumului.

În raport de aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.

Sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

Drept urmare, verificarea tipicității faptei în calea extraordinară a recursului în casație implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondență deplină între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârile recurate și conținutul constitutiv al infracțiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Prin urmare, criticile recurentei inculpate sunt analizate, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Verificând hotărârea din această perspectivă, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte constată că, în esență, s-a reținut că, inculpata A., în calitate de membru al biroului electoral al secție de votare nr. 422 Priboieni, la data de 29 iulie 2012, cu ocazia referendumului național pentru demiterea Președintelui României, acționând de comun acord cu B. (în calitate de președinte al secție de votare nr. 422 Priboieni) și cu C., D., E., F. și G. (în calitate de membri ai biroului electoral al secție de votare nr. 422 Priboieni), a recurs la falsificarea mai multor semnături ale unor terțe persoane, atestând în fals că H. a semnat pe lista suplimentară a acestei secții de votare, deși persoana în cauză a semnat pe lista permanentă a aceleiași secții de votare, despre I., J. și K. că au semnat pe lista permanentă a secției de votare, deși persoanele în cauză au participat la vot pe listele suplimentare ale altor secții de votare, iar despre martora L. că a participat la vot pe lista electorală permanentă a secției, deși aceasta nu a exercitat dreptul de vot și a întocmit în fals procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului la nivelul secției, în condițiile în care listele electorale permanente și suplimentare și procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului constituie înscrisuri ale birourilor electorale.

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) din C. pen., "(1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.", iar potrivit art. 392 din C. pen., "Dispozițiile art. 385 - 391 se aplică în mod corespunzător și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum."

Recurenta a susținut că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată sub aspectul urmării imediate, întrucât referendumul din 2012 a fost invalidat prin Decizia Curții Constituționale nr. 6/2012 și, în aceste condiții, un rezultat care nu este valid nu poate produce efecte.

Înalta Curte reține că prin incriminarea infracțiunii prevăzute de art. 391 alin. (1) din C. pen. sunt protejate relațiile sociale referitoare la corectitudinea desfășurării votului în cadrul alegerilor (ori al referendumului), relații care presupun abținerea persoanelor de a falsifica documentele de la birourile electorale.

În cazul acestei infracțiuni de fals, obiectul juridic este complex, pe lângă obiectul juridic special principal menționat existând și unul subsidiar, care interesează relațiile sociale privitoare la încrederea publică în adevărul privind autenticitatea documentelor de la birourile electorale.

Elementul material al laturii obiective constă în falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale ori în falsificarea unui înscris de la birourile electorale cu prilejul întocmirii acestuia.

Falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale, specie a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 din C. pen., respectiv a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., cuprinde orice operațiune prin care documentele de la birourile electorale sunt contrafăcute ori alterate, respectiv prin care sunt atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin care se omite cu știință inserarea unor date sau împrejurări.

Deși dispozițiile art. 391 alin. (1) din C. pen. nu prevăd expres condiția ca falsul să fie de natură să producă consecințe juridice, aceasta rezultă intrinsec din natura documentelor a căror falsificare se urmărește, acestea fiind documente utilizate cu prilejul procesului electoral (în speță, referendum) și care produc efecte juridice prin voința legii.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate de textul de incriminare, aceasta luând naștere prin înșelarea încrederii în veridicitatea documentelor de la birourile electorale.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca actul falsificat să fie apt să producă consecințe juridice. Un înscris oficial falsificat aduce atingere încrederii publice prin simplul fapt că este fals.

Așa cum s-a reținut în doctrină, în cazul infracțiunilor de fals, deși alterarea adevărului se realizează printr-o activitate ilicită a persoanei, rezultatul acestei activități, și anume înșelarea încrederii publice, se obține prin produsul activității făptuitorului și nu prin activitatea propriu zisă a persoanei care a realizat produsul menționat. De exemplu, deși falsul de înscrisuri este consecința alterării înscrisului de către făptuitor, înșelarea încrederii se produce prin conținutul neadevărat al înscrisului care se bucură, obiectiv, de încrederea cetățenilor și nu prin efortul făcut, concomitent cu înscrisul, de către făptuitor.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica recurentei, în sensul că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată sub aspectul urmării imediate, întrucât referendumul din 2012 a fost invalidat prin Decizia Curții Constituționale nr. 6/2012, având în vedere că, astfel cum s-a menționat anterior, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate de textul de incriminare, aceasta luând naștere prin înșelarea încrederii în veridicitatea documentelor de la birourile electorale. Condiția ca falsul să fie de natură să producă consecințe juridice rezultă intrinsec din natura documentelor a căror falsificare s-a realizat, acestea fiind documente utilizate cu prilejul referendumului și care produc efecte juridice prin voința legii. Acțiunea inculpatei a condus la consemnarea unor date greșite care au fost folosite, la rândul lor, la consemnarea rezultatului final al referendumului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatei A., astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii recurate, întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen.

Recurenta inculpată A. a susținut că fapta pentru care a fost condamnată constituie, în realitate, contravenția prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Potrivit dispozițiilor art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului "Constituie contravenții, în măsura în care, potrivit legii, nu sunt infracțiuni, următoarele fapte: a) înscrierea, cu bună știință, a unei persoane în mai multe liste electorale ale localității de domiciliu; înscrierea în listele electorale a unor persoane fictive ori care nu au drept de vot; (...)".

Astfel cum s-a menționat anterior, fapta inculpatei corespunde tiparului de incriminare al infracțiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen., fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de norma penală de incriminare.

Situația de fapt reținută în sarcina inculpatei A. (în calitate de membru al biroului electoral a recurs la falsificarea mai multor semnături ale unor terțe persoane, atestând în fals că H. a semnat pe lista suplimentară a secției de votare, deși persoana în cauză a semnat pe lista permanentă a aceleiași secții de votare, despre I., J. și K. că au semnat pe lista permanentă a secției de votare, deși persoanele în cauză au participat la vot pe listele suplimentare ale altor secții de votare, iar despre L. că a participat la vot pe lista electorală permanentă a secției, deși aceasta nu a exercitat dreptul de vot și a întocmit în fals procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului la nivelul secției) nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de dispozițiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, respectiv înscrierea, cu bună știință, a unei persoane în mai multe liste electorale ale localității de domiciliu sau înscrierea în listele electorale a unor persoane fictive ori care nu au drept de vot.

Prin urmare, având în vedere că fapta inculpatei nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de dispozițiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica recurentei, fapta săvârșită de aceasta (astfel cum a fost reținută prin hotărârea definitivă de condamnare) întrunind elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM