ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2328/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 8 din 11 iunie 2009, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008, a dispus arestarea persoanei solicitate P.D.,  pe o durată de 29 zile, cu începere de la 11 iunie 2009 și până la 9 iulie 2009, inclusiv.

Conform art. 151 alin. (3) C. proc. pen. și art. 152 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de arestare și executarea acestuia cu indicarea locului unde va fi depusă persoana solicitată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță investită cu sesizarea formulată de Judecătoria orașului Berettyoujflau, Ungaria, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 9 aprilie 2009 față de persoana solicitată a reținut în esență următoarele :

Mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară amintită, a fost emis în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 311 din Legea privind plata redevențelor și normele speciale referitoare la comercializarea produselor supuse redevențelor, pedepsită cu pedeapsa de maxim 3 ani.

Astfel, se reține că la 8 iunie 2007, P.D., care conducea autoturismul înmatriculat sub nr. XXX, a fost oprit pe șoseaua principală de un echipaj mobil al O.V.G. din Debrețin și controlat.

S-a constatat cu acest prilej că în autoturism în locuri ascunse, respectiv, în spătarele scaunelor, sub roata de rezervă, în tamburii roților, în pardoseala pragului, în portieră, s-au descoperit 1030 pachete de țigări fără banderole fiscale maghiare și prevăzute cu banderole fiscale românești, respectiv moldovenești.

Cum persoana solicitată nu a dovedit originea și proveniența produselor supuse redevențelor și nici achitarea taxelor fiscale pentru acestea, produsele au fost sechestrate, constatându-se că prin fapta săvârșită s-au diminuat încasările provenite din redevențe cu suma de 286.135 forinți.

La data de 11 iunie 2009, persoana solicitată a fost adusă la instanța de fond, s-a prezentat decizia judiciară, realizându-se procedura prealabilă prevăzută de art. 88

1

, explicându-se conținutul regulii specialității și efectele acesteia, posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, cum și consecințele eventualului consimțământ la predare.

Constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 90 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 modificată și completată, însă a dispus arestarea persoanei solicitate pe durata a 29 zile.

Împotriva încheierii, în termen legal, persoana solicitată a declarat recurs, apreciind hotărârea nelegală, în sensul că nu a fost trimis originalul mandatului european, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu cuprinde indicarea existenței unei hotărâri judiciare definitive, a unui mandat de arestare prevăzut sau o altă hotărâre judiciară executorie având același efect, iar cu privire la natura și încadrarea juridică a infracțiunii, nu s-a ținut seama de prevederile art. 85 din aceeași lege referitor la „faptele care dau loc la predare”.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondat recursul persoanei solicitate.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale care reglementează condițiile de punere în executare a deciziei judiciare emise de un stat membru al U.E., de către alt stat membru în scopul efectuării urmăririi penale.

Astfel, corect prima instanță în procedura prealabilă prevăzută de art. 88

1

a reținut că decizia judiciară conține informațiile prevăzute de art. 79 alin. (2) așa cum a fost modificat, a audiat persoana solicitată, consemnând lipsa consimțământului acestuia la predare.

Totodată, se constată că nu există vreun motiv de refuz al executării mandatului așa cum se pretinde, în sensul că fapte pentru care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, nu face parte din categoria faptelor enumerate de art. 85 care dau loc la predare.

Astfel art. 85

1

din Legea nr. 302/2004 completată și modificată prin Legea nr. 222/2008, reglementată în Capitolul III privind „Executarea unui mandat european de arestare” faptele care au loc de predare.

Din modul de redactare al aliniatului 1 rezultă că predarea se va acorda în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis pentru una din cele 32 de fapte enunțate preluate din art. 2 al deciziei - cadru, impunându-se drept singură condiție, sancțiunea cu închisoarea sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate de minim 3 ani, chiar dacă nu este îndeplinită condiția dublei încriminări.

De observat, că în cauză sunt incidente dispozițiile alin. (2) al art. 85, potrivit cărora, „pentru alte fapte decât cele din aliniatul 1, predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.

Cum condiția dublei încriminări este îndeplinită, instanța de fond legal și temeinic a dispus în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară maghiară, arestarea persoanei solicitate, respectându-se dispozițiile art. 90 alin. (8) din actul normativ precitat.

Pentru considerentele expuse, recursul persoanei solicitate va fi respins ca nefondat, potrivit art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată P.D., împotriva încheierii de ședință nr. 8 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 403/45/2009.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.