ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2020

HOTĂRÂRE

28.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 24 septembrie 2018, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., SC F. SRL și SC G. SRL, a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare nr. x din 27.11.2001, nr. 5839 din 07.07.2005, nr. 1292 din 19.03.2007 și nr. 2448 din 08.12.2017, dar și constatarea nulității procesului-verbal de licitație încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ H. și repunerea părților în situația anterioară, inclusiv prin rectificarea cărții funciare.

Prin Sentința civilă nr. 496 din 1 martie 2019, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâta SC F. SRL, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin Sentința civilă nr. 360 din 23.05.2019, Tribunalul Covasna a dispus, în baza art. 99 alin. (1) C. proc. civ., disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de licitație încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ H., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna, invocată de către pârâții E. și SC G. SRL, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare menționate anterior, repunerea părților în situația anterioară și rectificarea Cărții Funciare, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Cererea având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de licitație încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ H. a fost înregistrată sub Dosar nr. x/2019 și, prin sentința 496/2019, Tribunalul Covasna a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, calificând cererea drept contestație la executare deoarece aceasta viza anularea unui act de executare silită.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Brașov a stabilit prin Sentința civilă nr. 55/F/CC/20.06.2019 că Tribunalul Covasna este competent material să soluționeze petitul având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de licitație.

S-a avut în vedere faptul că actul juridic atacat în cauză materializează o vânzare - cumpărare forțată, prin licitație, care nu este o altă operațiune juridică decât vânzare-cumpărare și că în mod corect Judecătoria Sfântu Gheorghe a analizat competența materială prin raportare la dispozițiile art. 966 și art. 1245 C. civ. care reglementează condițiile de validitate a convențiilor.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Covasna la data de 24.07.2019.

Prin Sentința nr. 958 din 15.09.2019, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâții E. și SC G. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

S-a reținut că este adevărat că hotărârea instanței care a rezolvat conflictul de competență are autoritate de lucru judecat, astfel încât Tribunalul Covasna ar fi obligat să soluționeze cauza dar în fața acestei instanțe se poate ridica din nou excepția de necompetență - de această dată excepția referindu-se la competența teritorială - întrucât se invocă temeiuri noi de drept, motive noi, neverificate de instanța care a pronunțat regulatorul de competență.

Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată nu doar la termenul de judecată din data de 05.09.2019 ci chiar prin întâmpinarea depusă de E. și societatea G. SRL în dosarul aflat pe atunci pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

S-a reținut că în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt incidente art. 107 și art. 112 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

S-a mai reținut că art. 113 C. proc. civ. prevede că în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, însă în actul a cărei anulare se solicită nu s-a prevăzut locul executării.

Prin Decizia nr. 8/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că: "În afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Competența teritorială este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța locului executării obligației, numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației. În acest caz, față de dispozițiile art. 12 din C. proc. civ. (vechi), alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului. În situația în care părțile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației, competența teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 5 din C. proc. civ., conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului."

S-a reținut că aceste considerente își găsesc aplicarea și în speța de față, textele de lege aplicabile având conținut identic.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 2712 din 06.12.2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, la rândul său, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Covasna. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că excepția de necompetență teritorială a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de către o parte dintre intimați pe baza argumentului oferit de dispozițiile art. 107 C. proc. civ.. Prima instanță învestită și-a verificat competența în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 130 alin. (1) din același cod, apreciind că tribunalul este instanța competentă material să judece pricina.

S-a reținut că din acest punct de vedere, asupra aspectelor privind competența teritorială invocate prin întâmpinări urma să se pronunțe această din urmă instanță, însă, ulterior adoptării măsurii administrative a disjungerii, în acord cu dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., în privința capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută proces-verbal de licitație și raportat la calificarea dată acestuia de "contestație la executare", competența de soluționare a fost verificată tot prin prisma dispozițiilor art. 130 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 129 alin. (2), necompetența teritorială rămânând din nou în afara oricărei analize.

Conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe de rang diferit a fost soluționat de Curtea de Apel Brașov, aceasta apreciind cu autoritate de lucru judecat faptul că Tribunalul Covasna este instanța competentă material să soluționeze cauza. Adoptând această poziție, instanța de apel a considerat în primul rând că există într-adevăr conflict negativ de necompetență, în condițiile în care a apreciat că cel puțin una dintre cele două instanțe care s-au dezînvestit în această manieră este competentă să judece cauza și în al doilea rând dacă ar fi remarcat că o altă instanță ar fi fost competentă atunci ar fi înaintat dosarul pe cale administrativă acesteia. Elementul de noutate invocat de către instanța de declinare nu există în fapt, situația fiind cunoscută și preexistentă soluționării conflictului, soluția Curții de Apel Brașov impunându-se Tribunalului Covasna cu autoritate de lucru judecat.

Prin prisma acestui argument, termenul de judecată fixat de Tribunalul Covasna la data de 05.09.2019 nu poate fi considerat primul termen cu procedura legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea fiind tranșată definitiv de către instanța care a soluționat conflictul negativ, nemaifiind posibilă o nouă verificare a competenței.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul negativ de competență privește exclusiv soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de licitație încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ H., cerere ce a fost disjunsă de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2018 de capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a patru contracte de vânzare - cumpărare și înregistrată sub un număr nou de dosar, respectiv nr. x/2019

C. proc. civ. cuprinde reglementări referitoare la invocarea necompetenței teritoriale, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată, ca, de altfel, și a celei materiale, dar și la obligația instanței de verificare a competenței.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din textele de lege sus-menționate rezultă, pe de o parte, că excepția necompetenței trebuie invocată în condițiile prescrise de art. 130, iar, pe de altă parte, că instanța de judecată trebuie să se pronunțe asupra acestei excepții la momentul verificării competenței, conform art. 131 alin. (1), stabilind dacă este competentă să judece pricina.

În măsura în care excepția necompetenței nu a fost invocată în mod corespunzător ori dacă instanța nu a admis excepția și nu s-a dezînvestit la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, inclusiv sub aspectul competenței teritoriale. Instanța rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Chestiunea dacă s-ar putea considera că excepția de necompetență teritorială a fost invocată prin întâmpinarea depusă de către pârâți și din perspectiva cererii privind constatarea nulității procesului-verbal de licitație - atât timp cât pârâții s-au referit doar la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare, iar excepția a fost invocată anterior disjungerii cererilor -, ar avea relevanță dacă s-ar stabili în prealabil caracterul de ordine publică sau de ordine privată a necompetenței teritoriale de soluționare a cererii privind constatarea nulității procesului-verbal de licitație.

Or, atare dezlegare nu se impune în cauză, chiar dacă ar fi întrunită ipoteza în care excepția a fost invocată prin întâmpinare și în considerarea strictă a cererii privind constatarea nulității procesului-verbal de licitație, întrucât Tribunalul Covasna nu a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului București la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

În acest sens, Înalta Curte reține că primul termen la care părțile au fost legal citate la Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2018 a fost cel din 16 mai 2019.

La acel termen, instanța a pus în discuție disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de licitație încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ H. și necompetența materială de soluționare a acestei cereri, precum și excepțiile privind necompetența materială și teritorială în ceea ce privește celelalte capete de cerere, amânând pronunțarea asupra tuturor excepțiilor la 23 mai 2019.

Prin încheierea din 23 mai 2019 în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Covasna a dispus disjungerea cererii privind procesul-verbal de licitație și formarea unui nou dosar cu nr. x/119/2019 și, totodată, a declinat competența de soluționare a celorlalte capete de cerere în favoarea Tribunalului București.

Asupra necompetenței materiale de soluționare a cererii având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de licitație, Tribunalul Covasna s-a pronunțat în Dosarul nr. x/2019, dezînvestindu-se în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe prin Sentința nr. 378/24.05.2019.

Față de actele procedurale ale instanței, rezultă că la termenul de verificare a competenței, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Covasna a stabilit că este competent sub aspect teritorial să judece cererea privind procesul-verbal de licitație, din moment ce a reținut spre soluționare excepția necompetenței exclusiv sub aspectul competenței ratione materiae, pe care a admis-o ca atare.

Este lipsită de relevanță împrejurarea că instanța nu a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care a constatat că este competentă sub aspect teritorial, fiind suficient, din perspectiva art. 131 alin. (1), că excepția necompetenței teritoriale nu a fost pusă în discuția părților și, cu atât mai puțin, valorificată. Admiterea unei asemenea excepții, concomitent cu admiterea excepției necompetenței materiale, ar fi condus la dezînvestirea în favoarea unei judecătorii din București, și nu în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, astfel cum s-a întâmplat în cauză.

În același timp, în contextul arătat anterior, nu s-ar putea considera că excepția necompetenței teritoriale trebuia pusă în discuție de către instanța competentă ratione materiae, așadar doar după tranșarea chestiunii competenței materiale.

În aplicarea art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială se verifică și se stabilește de către instanța sesizată în același moment cu verificarea competenței materiale, neexistând vreun temei pentru o verificare succesivă și nici pentru stabilirea unei ordini de invocare și de soluționare a excepțiilor.

Întrucât încheierea prin care instanța sesizată stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina are caracter interlocutoriu, nu era posibilă o nouă verificare a competenței teritoriale după tranșarea competenței materiale (în cauză, stabilită în favoarea Tribunalului Covasna prin regulator de competență, respectiv prin Sentința nr. 55/20.06.2019 a Curții de Apel Brașov), astfel cum a procedat Tribunalul Covasna la termenul din 5 septembrie 2019, după reînregistrarea pe rolul său a dosarului nr. x/2019

Astfel, prin prisma actelor procedurale de la primul termen la care părțile au fost legal citate, competența sub aspect teritorial de soluționare a petitului privind constatarea nulității procesului-verbal de licitație a rămas dobândită Tribunalului Covasna, secția civilă.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.