ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1691/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 05.02.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Dej, să i se comunice, la adresa de email menționată în cerere, un răspuns, în sensul comunicării contractelor încheiate cu mai mulți artiști sau cu reprezentanții acestora pentru reprezentația din cadrul evenimentului Zilele Municipiului Dej 2017 și să i se comunice un răspuns la reclamația administrativă expediată în data de 18.01.2018, cu respectarea art. 35 alin. (2) lit. e) din H.G. nr. 123/2012.

Prin Sentința civilă nr. 1172 din 23 aprilie 2018, Tribunalul Cluj a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Dej, a obligat pârâtul să comunice reclamantului, prin email, contractele solicitate prin cererea de informații publice și a respins, în rest cererea.

1.2. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.06.2018.

A solicitat casarea, în parte, a hotărârii atacate. Prin cerere, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (1) al Legii nr. 544/2001 pentru încălcarea principiului securității juridice dedus din art. 1 alin. (5) al Constituției României și al dreptului la informație prevăzut de art. 31 al Constituției României.

Prin Decizia nr. 3854 din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat, în parte, sub aspectul soluției pronunțate asupra capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată și, în rejudecare, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 0,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. A menținut, în rest, sentința atacată.

În practicaua deciziei, instanța a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată, reținând că nu are legătură cu fondul cauzei, pentru că se invocă chestiuni care țin de data înregistrării și pentru că problema ce face obiectul cauzei privește modul în care s-ar putea proba faptul că s-a trimis sau nu e-mailul sau dacă s-a primit sau nu acel e-mail.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și dispunerea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (1) al Legii nr. 544/2001.

Prin recurs, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) al Legii nr. 47/1992.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

3.1. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...), precum și semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii: "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. (...).

(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege.".

3.2. Constată Înalta Curte că, potrivit art. 4 pct. 3, 4 și 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică,

"3. semnătura electronică reprezintă date în forma electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;

De asemenea, conform art. 7 din aceeași lege, în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Prin urmare, reține Înalta Curte că semnătura electronică certifică faptul că documentul digital este realizat sau, cel puțin, asumat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul documentului digital nu a suferit modificări din momentul semnării electronice.

Or, fișierul rezultat (un .pdf, cum este cazul de față) prin scanarea unei pagini semnate olograf nu este considerat un document semnat electronic.

3.3. În cauză, cererea de recurs a fost depusă exclusiv prin e-mail, fără a avea atașată o semnătură electronică în sensul prevăzut de lege.

Deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a depune cererea de recurs semnată olograf în original, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerința privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancțiunea nulității.

3.4. În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs și al neîndeplinirii condiției în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluție de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

3.5. În aceste condiții, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva Deciziei nr. 3854 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV