ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2019

HOTĂRÂRE

30.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea, secția II-a civilă, contencios administrativ Fiscal și Comercial, la data de 05.11.2018, reclamanții A. și B. au formulat, în contradictoriu cu ORC de pe lângă Tribunalul Vrancea, o acțiune în constatare, solicitând ca, pe baza probelor administrate în cauză, să se constate că la data radierii din Registrul Comerțului a SC C. SRL, a operat transmiterea de drept către reclamanți, în calitate de asociați ai societății, a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Eforie Sud-oral Eforie, str. x, compus din construcție (fundație și elevație și subsol teren în suprafață de 600 mp).

În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 176 lit. c) din Legea 82/2014, art. 35 din C. proc. civ., art. 194 din C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 2 din data de 21 ianuarie 2019, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, și de contencios administrativ Fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Vrancea, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivare, a reținut că reclamanții au promovat o acțiune al cărui obiect este constatarea dreptului lor de proprietate asupra unui imobil, acțiune pe care au întemeiat-o pe dispozițiile art. 35 din C. proc. civ.

Instanța a reținut incidența în cauză a art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este imobilul".

În speță, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus la dosarul cauzei, imobilul asupra căruia se poartă litigiul se află situat în orașul Eforie în raza de competență a Judecătoriei Constanța. Pe de altă parte, imobilul a fost înscris în Cartea funciară nr. x -C1 Eforie, având ca titular al dreptului de proprietate pe SC C. SRL.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța, secția Civilă, a pronunțat Sentința nr. 3.087 din data de 19 martie 2019, prin care a admis excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, și de contencios administrativ și Fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Constanța, și Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, și de contencios administrativ și Fiscal, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus trimiterea dosarului, spre soluționarea pe calea regulatorului de competență a prezentului conflict negativ de competență, către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, a reținut că temeiul de drept al acțiunii este art. 176 din Legea nr. 85/2014, care stipulează trei situații juridice care pot fi soluționate de judecătorul sindic prin sentință, astfel încât nu se poate aprecia că această cerere ar fi de competența Judecătoriei.

Faptul că reclamanții au indicat și dispozițiile art. din 35 din C. proc. civ., în motivarea cererii, nu poate înlătura competența de ordine publică stabilită prin dispozițiile normative mai sus arătate.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Potrivit art. 35 din C. proc. civ., "Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

Conform art. 125 din C. proc. civ., "În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului".

În cauză, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea transmisiunii dreptului de proprietate al imobilului mobilului situat în Eforie Sud-oral Eforie str. x, din patrimoniul SC C. SRL, către reclamanți, ca urmare a radierii din Registrul Comerțului a respectivei societăți.

Problema care se pune în speță este dacă împrejurarea că societatea în cauză a fost radiată atrage competența specială a judecătorului sindic, față de prevederile Legii nr. 85/2014.

Astfel, art. 41 alin. (1) din acest act normativ, arată că "Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege".

Art. 176 alin. (1) pct. c) din același act normativ, prevede că " Dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de închidere a procedurii falimentului și de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat: … c) dacă după acoperirea tuturor creanțelor, închiderea procedurii și radierea debitorului din registrele în care acesta a fost înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost cunoscute în timpul procedurii de insolvență, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaților".

Așadar, în situația în care, după radierea debitorului sunt identificate bunuri în patrimoniu, care nu au fost cunoscute anterior, acestea intră de drept în patrimoniul asociaților.

Art. 41 din Legea nr. 85/2014, care determină competența specială a Tribunalului, Complete specializate, este poziționat în Titlul II Procedura insolvenței, Capitolul I Dispoziții comune, Secțiunea 1 Aspecte generale, iar art. 176 se află în același capitol, la Secțiunea a 9-a Închiderea procedurii.

Înalta Curte, reține, din structura legii speciale care determină procedura judecării cauzelor ce se referă la insolvență, că instanța competentă să soluționeze cauzele care se referă la aspecte privind bunuri în patrimoniul societăților ce au fost deja radiate, este cea prevăzută la art. 41 alin. (1) pct. c) din lege.

Așadar, în cauză, competența de soluționare a cererii pendinte se va stabili în favoarea Tribunalului Vrancea, completul specializat în insolvență, care a pronunțat Sentința comercială nr. 368/2011, prin care a fost radiată societatea în cauză.