ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3890/2019

Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 iunie 2019, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale, obligarea pârâților ca, până la soluționarea litigiului reprezentând fondul cauzei, să îi asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, medicamentul Avastin - 25 mg/ml (Bevacizumag) și, în cazul în care nu i se poate asigura medicamentul, obligarea pârâților la decontarea acestuia pe bază de documente justificative, în termen de 3 zile de la depunere cererii de decontare.

Prin Sentința nr. 139 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Ploiești a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, invocată de pârâți prin întâmpinare, ca neîntemeiate. A respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată. A respins acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale ca neîntemeiată. 2. Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

3. La data de 9 septembrie 2019, recurentul-reclamant a depus cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ. 4. Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea recurentului A. la recursul formulat împotriva Sentinței nr. 139 din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019. GGC - MM