ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1793/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 7 ianuarie 2019, A., B. și C. (moștenitori ai defunctului D.) au solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni și Spitalul Municipal Câmpulung și în temeiul art. 1349 și art. 1357 C. civ. și Legii nr. 95/2006, obligarea pârâtelor la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune materiale și a sumei de 150.000 euro cu titlu de daune morale ce li se cuvin reclamanților pentru suferința cauzată de decesul autorului lor.

2.1. Prin Sentința nr. 206 din 20 mai 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți, pârâți și chemata în garanție E. S.A. în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

S-a constatat, în esență, că se impune a se da eficiență normei speciale instituite prin art. 687 din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care demersul judiciar inițiat de reclamanți intră sub incidența respectivelor norme speciale și nu sub incidența celor ale dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Cum textul art. 687 din Legea nr. 95/2006 instituie o competență materială și teritorială specială de soluționare a răspunderii civile delictuale în ceea ce privește actul medical de malpraxis s-a declinat competența soluționării în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

2.2. Prin Sentința nr. 10740 din 20 august 2019, Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a admis excepțiile de necompetență materială și teritorială, invocate de reclamanți. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat intervenirea conflictului negativ de competență. A suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestuia.

S-a reținut, prin prisma temeiurilor de drept ale cererii de chemare în judecată, respectiv art. 655 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 1357 C. civ., că acțiunea are ca obiect răspunderea civilă delictuală potrivit dreptului comun.

Cum acțiunea cuprinde două capete de cerere evaluabile în bani, unul inferior și altul superior valorii de 200.000 RON, făcând aplicarea art. 99 alin. (2) coroborat cu art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., s-a apreciat că instanța competentă material să soluționeze cererea în ansamblul său este tribunalul.

S-a mai constatat că art. 687 din Legea nr. 95/2006, reținut de Tribunalul Argeș în considerentele hotărârii de declinare a competenței, face referire expresă la instanța competentă să soluționeze litigiile născute din cazurile de malpraxis și că, fiind o normă specială de competență, este de strictă interpretare și aplicare.

Însă potrivit art. 684 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în opinia judecătoriei, procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică accesul liber la justiție potrivit dreptului comun.

Așadar, în cazul în care reclamantul optează direct pentru sesizarea instanței de judecată, acțiunea sa nu are caracterul special prevăzut de art. 687 din Legea nr. 95/2006, fiind o acțiune în pretenții de drept comun.

În ceea ce privește competența teritorială, în temeiul art. 112 coroborat cu art. 107 C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din cod, s-a constatat că ar fi deopotrivă competente să soluționeze cauza atât Tribunalul București cât și Tribunalul Argeș.

Ținând însă seama de art. 116 C. proc. civ. și cum reclamanții au optat pentru învestirea Tribunalului Argeș, s-a constatat că acestuia îi aparține competența soluționării cererii.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății, care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor, îl constituie acțiunea prin care, în baza Legii nr. 95/2006 și art. 1349 și art. 1357 C. civ., s-a solicitat acordarea daunelor materiale și morale, urmare a decesului autorului reclamanților prin dobândirea unei infecții intraspitalicești, în timpul spitalizării acestuia la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența de soluționare a cauzei în raport de prevederile speciale ale Legii nr. 95/2006, respectiv de cele ale dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.

Se constată că, prin cererea formulată, reclamanții au arătat că solicită obligarea spitalelor pârâte la plata daunelor, în temeiul art. 166 alin. (1) și art. 655 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cerând, în raport de dispozițiile art. 667 și art. 668 din aceeași lege, și obligarea pârâtelor să depună asigurarea de malpraxis în vederea introducerii în cauză a asigurătorului, susținând, totodată, că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, așa cum sunt prevăzute de art. 1357 C. civ.

Reclamanții au arătat că autorul lor a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni (prin transfer de la Spitalul Municipal Câmpulung) și că, deși intervențiile medicale pentru traumatismul suferit au decurs normal, a fost infectat pe parcursul internării. Au mai precizat, că potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală întocmit de INML Mina Minovici, în lipsa infecției contractate pe perioada spitalizării, autorul lor nu ar fi decedat, aceasta fiind singura cauză care a condus la deces.

Art. 166 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că "Spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților", iar art. 653 alin. (1) lit. b) din lege conține definiția noțiunii juridice de malpraxis în sensul că este "eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice".

Conform art. 687 din Legea nr. 95/2006, "instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute de prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat".

Prin raportare la textele menționate și la pretențiile concret formulate de reclamanți, se constată că litigiul de față tinde la angajarea răspunderii civile a spitalelor pârâte pentru prestarea unor servicii medicale defectuoase pretins contrare obligațiilor stabilite prin legea specială (Legea nr. 95/2006), iar acest act normativ conține reglementări derogatorii de la dreptul comun în ce privește instanța competentă să judece pricinile de această natură.

Art. 687 din Legea nr. 95/2006 reprezintă o normă procedurală care stabilește o competență materială specială de soluționare a răspunderii civile delictuale în ceea ce privește actul de malpraxis în favoarea judecătoriei, care înlătură competența de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.

Se observă, totodată, că norma reglementată prin art. 687 din Legea nr. 95/2006 este cuprinsă la Capitolul VII - Dispoziții finale din actul normativ menționat, astfel încât este o prevedere de sine stătătoare a cărei aplicare nu este condiționată de raportarea la un alt text de lege, vizând deci soluționarea tuturor litigiilor fundamentate pe dispozițiile Legii nr. 95/2006.

Faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe prevederile comune din C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală nu poate atrage o altă competență de soluționare, respectiv cea a dreptului comun, trimiterea la normele dreptului comun fiind în completarea celor speciale.

Cum în cauză, competentă material și teritorial, potrivit prevederilor legii speciale, este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, iar potrivit cererii de chemare în judecată, decesul, ca urmare a unei complicații infecțioase, a intervenit la spitalul pârât al cărui sediu se află în sectorul 4 București, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN