ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1512/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea de ședință publică din data de 3 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I și alin. (2) Noul C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5/6 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Buzău și B. S.A. Buzău, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, revizuentul A., la data de 10 aprilie 2017, solicitând, în esență, a se lua act de faptul că are vârsta a treia, de 87 de ani, și se luptă cu o jumătate de pensie să trăiască împreună cu doi nepoți, cu cât au și ei, și a mai arătat că pârâtele Casa de Pensii și Banca au lipsit de la revizuire, fără întâmpinare, obligația lor fiind să respecte ce va pronunța instanța. Totodată, a solicitat a se pronunța hotărârea expertizei cerută de creditoarea C., care arată cea mai morală, fiind, ca despăgubiri, 8.000 RON.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) Noul C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport statuându-se că, în raport cu faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre susceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, conform art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă intrinseci și extrinseci prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2) din același cod, magistratul asistent raportor a apreciat în sensul că recursul este admisibil.

Totodată, s-a reținut că, cererea de recurs nu este întemeiată în drept, iar criticile formulate nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 Noul C. proc. civ., recurentul- revizuent neaducând argumente prin care să invoce nelegalitatea încheierii recurate, și, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ., nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în cauză.

Completul de judecată a luat act de conținutul raportului, prin încheierea de ședință din Completul de Filtru de la 22 iunie 2017, dispunându-se comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat recurentului- revizuent A. la data de 27.06.2017 (potrivit dovezii aflate la dosar recurs), cât și intimatelor B. S.A. Buzău și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BUZĂU (potrivit dovezilor aflate la dosar recurs), date de la care a trecut termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ., se constată că recurentul- revizuent a formulat, în scris, un punct de vedere asupra raportului.

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepția nulității recursului conform art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor"…, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Alineatul 3 al art. 486 Noul C. proc. civ. stabilește că, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 488 Noul C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 Noul C. proc. civ.

În speță, nu numai că recurentul- revizuent A. nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., nedezvoltând motivele de nelegalitate din art. 488 Noul C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.

Din observarea criticilor formulate, se constată că motivele invocate de către recurent în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., în realitate, criticile formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situației de fapt în cauză, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situației de fapt ori reaprecierea probelor sau a modului de administrare a acestora.

Astfel, deși recurentul- revizuent a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, acesta își exprimă nemulțumirea față de modul de stabilire de către instanță a situației de fapt pe fondul cauzei, și este nemulțumit de soluția dată de către instanță.

Înalta Curte reține, deci, că susținerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât, reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate și exced cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 Noul C. proc. civ., apărările astfel invocate situându-se în afara competențelor instanței de recurs atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a dovezilor administrate ori de stabilire a situației de fapt.

În cauză, recurentul nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Așa fiind, cum casarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., și cum recurenții nu s-au conformat acestei dispoziții legale imperative;

Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.,

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de casare de ordine publică, ce ar putea fi ridicate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 3 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.