ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1423/2017

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 36 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 69/2000 și O.G. nr. 26/2000.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea unei hotărâri AGA emisă de pârâta Federația Română de Ciclism prin care s-a dispus afilierea la Federație a 10 cluburi sportive.

Curtea a constatat că prin dispozițiile art. 35 din Legea nr. 69/2000, text de lege invocat de reclamantă pentru a justifica promovarea prezentei cereri pe rolul Curții de Apel Constanța, s-a stabilit că federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ.

Cu toate acestea statutul de utilitate publică recunoscut prin lege unei persoane juridice de drept privat nu are drept consecință automată includerea acesteia în categoria autorităților publice pentru totalitatea actelor juridice întocmite, indiferent de obiectul și sfera lor de reglementare.

În ceea ce privește natura juridică a actului a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, s-a constatat că acesta nu este și nu poate fi asimilat unui act administrativ pentru că nu a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică și nu exprimă voința de a da naștere, de a modifica sau de a stinge drepturi și obligații în regim de putere publică.

Prin urmare, în cauză, competența de a soluționa cauza nu aparține instanței de contencios administrativ, ci instanței civile.

Totodată, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 25 din O.G. nr. 26/2000 potrivit cărora "deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociației pot fi atacate în justiție, în condițiile prevăzute la art. 23"

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța a fost admisă, cu consecința declinării cauzei spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 5175 din 02 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Constanța a fost admisă excepția de necompetență teritorială, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, judecata cauzei a fost suspendată, iar dosarul înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în principal că, în cauză, în speță, reclamanta a sesizat instanța de judecată solicitând anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016, fiind invocate motive de nelegalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus. Pârâta Federația Română de Ciclism este o autoritate publică în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat, care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ, iar potrivit alin. (1) al aceluiași articol, federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național. Aceste prevederi legale au fost preluate și în art. 3 și art. 5 din statutul B. . Prin urmare, actele emise de pârâtă în realizarea competențelor prevăzute de lege sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, conform regulii prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 96 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța.

Prin încheierea nr. 10332 din 20 iunie 2017 Judecătoria Constanța a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 5175 din 2 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Constanța în sensul că se va menționa în mod corect excepția necompetenței materiale în loc de excepția necompetenței teritoriale cum din eroare s-a menționat.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Constanța și Curtea de Apel Constanța s-au declarat, deopotrivă, necompetente material, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. stabilește:

"La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate".

Referitor la excepția necompetenței materiale funcționale, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată de către Curtea de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pe fundamentul aprecierii naturii civile a litigiului.

În cauză, cererea de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, reclamanta solicitând anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016.

Examinând cauza din perspectiva conflictului negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016, competentă material și teritorial este Judecătoria Constanța, având în vedere natura juridică a actului dedus judecății, care nu poate fi asimilat unui act administrativ.

Astfel, deși prin art. 35 din Legea nr. 69/2000 s-a stabilit că federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ, acest statut nu conferă, automat statutul de autoritate publică pentru toate actele întocmite.

Natura actului juridic dedus judecății este civilă, neputând fi asimilat unui act administrativ, întrucât se referă la afilierea la Federație a 10 cluburi sportive, în consecință nu exprimă voința de a modifica sau de stinge drepturi și obligații în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că nu poate da eficiență juridică temeiului juridic al acțiunii prin care se invocă motive de nelegalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, pentru considerentele mai sus arătate, în speța de față fiind incidente dispozițiile art. 25 coroborat cu art. 23 din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora cererea de anulare a hotărârii adunării generale este de competența judecătoriei în circumscripția căreia asociația își are sediul.

Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Constanța și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.