ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.R.L. solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de lotizare și vânzare cumpărare autentificat, la B.N.P. E., sub nr. x/23.05.2003 privind imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, azi str. x înscris în CF x, provenit din conversia de pe hârtie a CF x Cluj, cu nr. top x, pentru neplata restului de preț.

În motivarea cererii arată că prețul a fost de 102.794 euro, echivalentul sumei de 387.276 RON, cumpărătorul predând un avans de 17.000 euro, restul prețului urmând să fie achitat în rate, la termenele scadente menționate în acte. În cursul anului 2005, pârâta a încetat să mai facă plăți în contul restului de preț, în sumă de 85.662 euro și drept urmare, a promovat o cerere de executare silită soldată cu vânzarea la licitație a imobilului care a fost adjudecat de reclamant, însă în urma contestației la executare promovată, actul de adjudecare a fost declarat nul.

În drept, se invocă dispozițiile art. 1020-102, art. 1368 C. civ., art. 148, 149, 192, 194 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, pe considerentul că creditorii au ales executarea silită a contractului existând autoritate de lucru judecat și chiar dacă ar putea opta pentru rezoluțiune se impunea punerea în întârziere a pârâtei, rezoluțiunea neoperând decât după notificare.

De asemenea, a invocat excepția prescripției acțiunii, împlinindu-se termenul de 3 ani și cea a lipsei de interes în condițiile în care creanța rezultată din contractul în discuție a fost cesionată către numitul F..

Totodată, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, reclamanții neîndeplinindu-și obligația de a preda bunul deși nu există un titlul în baza căruia să-l dețină.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., art. 1020 C. civ., art. 1313, 1320,1361-1362 C. civ., art. 187 alin. (1) lit. a), art. 451-453 C. proc. civ.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 72.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data formulării cererii, reprezentând lipsa de folosință imobil în perioada februarie 2012- februarie 2014, obligarea în continuare a pârâților la plata sumei de 2.000 euro lunar, calculată începând cu luna martie 2014 și până la predarea imobilului și a dobânzii legale aferente sumei de 72.000 euro calculată de la scadența fiecărei prestații lunare și până la data formulării acțiunii în cuantum de 6.660 euro și în continuare dobânda aferentă sumei de 72.000 euro de la data formulării acțiunii și până la plata efectivă.

În drept, s-au invocat aceleași prevederi art. 209 C. proc. civ., art. 482, 485 C. civ., art. 1314-1335 C. civ., art. 451-453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 74 din 05 februarie 2015 Tribunalul Cluj, secția I Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta S.C. D. S.R.L.; a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții A., C. și B., decedat în timpul soluționării dosarului, cererea fiind continuată de către ceilalți reclamanți împotriva pârâtei S.C. D. S.R.L., și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.05.2003 de către B.N.P. E.; a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva reclamanților și a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 4.650 RON cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 74 din 05 februarie 2015 Tribunalul Cluj, secția I Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta S.C. D. S.R.L.; a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții A., C. și B., decedat în timpul soluționării dosarului, cererea fiind continuată de către ceilalți reclamanți împotriva pârâtei S.C. D. S.R.L., și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.05.2003 de către B.N.P. E.; a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva reclamanților și a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 4.650 RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 38/CC din 16 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 74/05 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul obligării pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 20.678,8 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată de către reclamanți și redusă.

Împotriva sentinței civile nr. 74 din 05 februarie 2015 a Tribunalului Cluj pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat apel, solicitând schimbarea ei, evocarea fondului, cu refacerea actelor de procedură administrate după data soluționării cererii de recuzare, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.

Prin decizia civilă nr. 1400/A/2016 din 02 iunie 2016 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 74 din 05 februarie 2015 și a încheierilor civile nr. 38/CC din 16 februarie 2015 și nr. 286/CC din 16 octombrie 2014 ale Tribunalului Cluj pe care le-a menținut.

Împotriva deciziei civile nr. 1400/A/2016 din 02 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. D. S.R.L. ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., motive pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații-reclamanți au invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, având în vedere că obiectul litigiului de față este reprezentat de o cerere în pretenții cu valoare sub 1.000.000 RON. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la împrejurarea că pretinsele motive de recurs nu reprezintă în realitate critici de nelegalitate formulate față de decizia din apel, neîncadrându-se în dispozițiile art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 300 RON, potrivit dovezii depusă la dosarul cauzei, fila x.

În cadrul termenului legal de 30 de zile, intimatul-reclamant F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, intimatul reclamant a arătat că valoarea litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, stabilit de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013.

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de către intimații-reclamanți și intimatul-intervenient, conform art. 483 alin. (1), Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.R.L. solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de lotizare și vânzare cumpărare autentificat, la BNP E., sub nr. x/23.05.2003 privind imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, azi str. x înscris în CF x, provenit din conversia de pe hârtie a CF x Cluj, cu nr. top x, pentru neplata restului de preț.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În speță, reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de lotizare și vânzare cumpărare autentificat, la BNP E., sub nr. x/23.05.2003 privind imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, pentru neplata prețului vânzării, stabilit de către părți la suma de 102.794 euro.

Potrivit art. 483 alin. (2), penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor solicitate în prezentul litigiu, prin capătul principal din cererea de chemare în judecată, se raportează la prețul stabilit prin contractul în litigiu, respectiv suma de 102.794 euro, care se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 453 C. proc. civ. să admită cererea intimaților-reclamanți și să dispună obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate și dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1400/A din 2 iunie 2016 și a încheierii din 29 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurenta S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților reclamanți A. și C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.