ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3589/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă formulată de către reclamanta A. și înregistrată la data de 18 octombrie 2016 s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu pârâta B. prin care să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta și mama pârâților, C., de către notarul D., în data de 7 decembrie 2011, înregistrat sub nr. x privind imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x înscris în CF x Cluj-Napoca precum și anularea încheierii de intabulare și radierea din CF x Cluj-Napoca a pârâtei B. și restabilirea situației anterioare.

Prin sentința nr. 10977 din 23 decembrie 2016 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de necompetență materială a sa în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția Civilă, constatând, în aplicarea art. 94 lit. k) C. proc. civ., că valoarea actului a cărui anulare se solicită prin acțiune este de 290 000 RON.

Prin sentința civilă nr. 248/F din 19 iunie 2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2016, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata de pârâta B. prin întâmpinare.

S-a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulata de reclamanta A., împotriva pârâtei B..

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, reclamanta a fost obligată să plătească Statului Român suma de 4.199,6 RON, cu titlu de ajutor public judiciar de care a beneficiat, prin reducerea taxei judiciare de timbru aferente acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 446 alin. (1) și art. 480 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe ori anularea hotărârii instanței de fond și judecarea procesului, evocând fondul, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia nr. 385/A din 1 noiembrie 2017, a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 248/F din 19 iunie 2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2016, pe care a anulat-o în parte și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu privire la neplata prețului, lipsa consimțământului, viclenie; a menținut sentința cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru anularea contractului pentru lipsa discernământului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B..

Recursul este inadmisibil având în vedere că pricina privește o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1000 000 RON, respectiv 290 000 RON.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 18 octombrie 2016, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 385/A din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.